95,170 matches
-
de zor un caiet cu notițe. Cum stătea cu nasul în caiet, nu i-am putut desluși chipul și ca atare nu am zăbovit cu privirea. La un moment dat s-a rezemat de speteaza băncii și a rămas cu privirea ațintită spre cer. Am rămas cam blocat și fără a muta privirea, l-am întrebat pe Orest... ,,Ce zici frate ? Cine e ?!”...,,Asta-i bună! Ești prieten cu frate-său și mă întrebi cine e... e sora lui Niki Kruch
BORIS DAVID (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377812_a_379141]
-
nu i-am putut desluși chipul și ca atare nu am zăbovit cu privirea. La un moment dat s-a rezemat de speteaza băncii și a rămas cu privirea ațintită spre cer. Am rămas cam blocat și fără a muta privirea, l-am întrebat pe Orest... ,,Ce zici frate ? Cine e ?!”...,,Asta-i bună! Ești prieten cu frate-său și mă întrebi cine e... e sora lui Niki Kruch...Te sfătuiesc s-o uiți înainte de a o cunoaște... Element model, încuiată
BORIS DAVID (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377812_a_379141]
-
tuna, ploua. Nici o mișcare de retragere. Goangă tuna mai ceva ca tunetul iar de după geam se auzea vocea inegalabilă a lui Bădescu. Nu se poate descrie. Marga s-a lipit de mine și la o descărcare luminoasă i-am surprins privirea. Sărutul a venit de la sine iar lacrimile ploii erau de bucurie. În clipa aceea am realizat că vom rămâne împreună. Și am rămas. Ploaia ca ploaie, sărutul ca primul sărut, dar scena de pomină s-a întâmplat într-o zi
BORIS DAVID (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377812_a_379141]
-
lumini brăzdând fondul roșu al salonului, m-am pomenit urmărind, fără jenă, două perechi dansând printre mese. Nu eram un copil să nu mai fi văzut femei frumoase, dar cele două partenere de dans, m-au fascinat pur și simplu. Privirile mele au rămas ca magnetizate până când, una din doamnele cu care eram la cină, m-a tras de mânecă, fără menajamente. Da, viața este frumoasă și prin frumusețile pe care le întâlnești la tot pasul. Iubesc această viață. Întors la
BORIS DAVID (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377812_a_379141]
-
se-nfurnică, Vibrează e o undă pe tâmple mă masează Se face corzi de aur în suflet se așează... Cu-atâta pasiune posedă a mea simțire În trupul meu dansează plăcerea în extaz E-un fâlfâit de aripi, e-o aghilă-n privire Mă ispitește dulce de mi-ar făcea și caz; Știi gustul mierii dulci? Pe buze mă atinge, Aș vrea să îi rezist pe clapele plăcerii, C-un zâmbet ștrengăresc în inimă se-nfinge Pe mine mă frământă s-ating bolta tăcerii
CORZI DE AUR de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377897_a_379226]
-
mi-ar făcea și caz; Știi gustul mierii dulci? Pe buze mă atinge, Aș vrea să îi rezist pe clapele plăcerii, C-un zâmbet ștrengăresc în inimă se-nfinge Pe mine mă frământă s-ating bolta tăcerii. O simt cu o privire am ochii de smarald Și când mi-e frig în vene, ea îmi pătrunde cald, Mă ispitește-adesea îmi toarnă vin în sânge... E o licoare dulce și clipa de n-ar frânge... Referință Bibliografică: CORZI DE AUR / Elena Buldum : Confluențe
CORZI DE AUR de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377897_a_379226]
-
din fotoliile din ratan, îmbrăcate în crep înflorat, cu care Nona își mobilase locul preferat din locuință. Cineva a apăsat pe comutator și a stins lumina pe terasă, fără să știe că mă aflam acolo. Am rămas nemișcată, în întuneric. Privirea mea observa acum, doar flăcările reci ale stelelor. Deși izolată astfel, zgomotul din salon pătrundea întreg până la mine: voci, câteodată acoperite de muzică și de câte un hohot neașteptat de râs. Melodiile se derulau una după alta, și sunetele mă
LOGODNICUL MEU, FRED (PARTEA A TREIA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377913_a_379242]
-
spiritele școlărești se mai calmară și atmosfera se mai așeză, odată cu norii scoși de câteva trabucuri oferite gentil de către American, discuția o apucă pe altă pantă... -C’est fantastique... ce ni se întâmplă, nu găsiți?! își reveni rapid Solitarul sub privirea tăioasă a lui Papa, care și în Canada tot românește vorbea, cu rost ori fără... Solitarul trăia de-o viață în Franța și, chiar de nu știai, ți-ai fi dat seama din modul cum graseia, cântând parcă limba lui
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
și cei care cred că Dumnezeu, ca inițiator metafizic al Universului determinist, ne face să decidem orice mișcare... zise cu glas jos Americanul. -Nu simțiți că e cam necuviincios să-l aruncăm în discuție pe Dumnezeu?! pară Flower-Power, cu o privire puțin înlăcrimată, ca a omului care pare că a suferit multe și a mers mai departe doar cu credința din suflet. -Știți ce zicea Marin Preda? întrebă retoric Miramoț. Sunt lucruri care nu se spun și, dacă am formula totul
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
într-o carte, vine iar tiptil în șoaptă și ne- așteaptă, clipa plină de păcate, unde dragostea e-n toi, regăsindu-ne amândoi. luni, 8 septembrie 2014 părul tău părul tău e valul prefăcut în unde, în care îmi ascund privirea când visez că am plecat pe mare, mister din lâni de aur cu miros de luncă; și amețit de valurile lui, mă cred cuprins de-o vrajă ce-i aievea, urzind firele destinului. luni, 8 septembrie 2014 eu nu știu cine ești
TRIPTIC POETIC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377921_a_379250]
-
mă privești cu ochi străini și goi; Misterul la tăcere mă îndeamnă... Cuvântul rătăcit până mai ieri S-a stins, nevindecat, printre suspine Când ochii îți zburau spre nicăieri Tăcerile se risipeau în mine. Nu mai sunt vorbe.. Astăzi, în priviri Buzele noastre s-au făcut zăpadă, Distanța ne-a legat prin amintiri Dorința ce ne doarme vrea să vadă. Zidul tăcerii ce s-a dărâmat Va mai porni acuma către tine, Același dor rămas nevătămat Fiorul dintre noi va întreține
POEMELE IUBIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377922_a_379251]
-
se nască Să nu fie vreun război; Sufletul se-adăpostească În ai vremii nuferi moi. Pace-n gânduri să răsară Ca o floare de argint Și neliniști să dispară În al vremii labirint. Pace-n ochi să se aprindă Din priviri care se scurg, Clipele să le cuprindă În al vremii trist amurg. Pace-n zări să lumineze Necuprinsul vălurit, Tihna să se-nfățișeze În al vremii răsărit. ---------------------------------- Alexandra MIHALACHE 8 septembrie 2014 Referință Bibliografică: Alexandra MIHALACHE - POEMELE IUBIRII / Alexandra Mihalache
POEMELE IUBIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377922_a_379251]
-
ca un joc, ca o fugă de plictiseală, ca un hohot... Dar ce spuneam: iubirea, un adevărat miracol, o energie care te soarbe, te devoră, până la ultima tresărire de suflet. Această văpaie nevăzută,- care se aprinde de la scânteia a două priviri, - este o nebuloasă, o taină nedescifrată până la capăt. Scânteia, da, oare de unde vine? Cine e vinovat că în acel moment se naște și divinul și iadul, totodată? Sufletul se-aruncă pe baricade să-și ia în stăpânire dragostea. Nimic nu
DINCOLO DE PRAG, EA… de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377935_a_379264]
-
părticică din univers: încet, dureros, asurzitor, ca o prăbușire de timp... Mă luptam cu ultima rază. Greu de găsit într-o nebuloasă de sânge și zbucium. Și totuși... O țineam strâns în pumnul stâng. Cineva a strigat: ”trage!” ... și-n privirea ce aștepta, parcă, un semn, - l-am văzut pe el. Și-o rază a fost de ajuns, să reaprindă jocul acesta diabolic și divin, numit iubire, suferință atât de sublimă și atât de amară, dar atât de dorită; ca pe
DINCOLO DE PRAG, EA… de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377935_a_379264]
-
fi să pleci, Am să rog vântul să adaste-o clipă, Cu sufletu-i suav ca o aripă, Să-mi încălzească gândurile reci. Am să rog dorul să te țină-n loc, Cât să-ți mai gust făptura cu-o privire, Doar o secundă cât o nemurire ‒Un rest de dragoste fără noroc. Când pașii tăi pe drum de dus pășesc, Am să te rog: „Rămâi!...” încă o dată, Inima mea să fie împăcată, C-am încercat, zadarnic, să te-opresc. Iar
CÂND VA FI SĂ PLECI de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377963_a_379292]
-
Articolele Autorului În patria căreia i s-a luat și denumirea căci nu mai pronunță mulți numele „patrie”, am lăsat să se meargă până la pragul rupturii de omenesc. Într-atât s-au acumulat dezamăgirile, încât a pierit lumina din oglinda privirii și surâsul din obraz; într-atât se crede că nicio minte nu mai este perspicace dacă nu organizează cât mai bine dezorganizarea, drept drum bătătorit al artei hoției (artă în deplinul înțeles e hoția, artă înfloritoare), încât cinstea a ajuns
LEGE ÎN LUMINILE RAMPEI STRADALE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377930_a_379259]
-
Crunt mă arde vorba-ți nemiloasă Mă renegi în fața tuturor Te ascult și știu că nu-ți mai pasă, Deși simt că ceas de ceas eu mor. Cât iubirea încă mai sărută Răsăritul soarelui în zori Am să caut cu privirea mută Zâmbete de rouă printre flori. N-am să răsplătesc cu răutate Nici minciuna, nici trădarea ta Am să cred cât încă se mai poate În iubire și-mplinirea sa. Referință Bibliografică: EU CRED ÎN IUBIRE / Maria Bălăcianu : Confluențe Literare
EU CRED ÎN IUBIRE de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377956_a_379285]
-
deschid porțile mângâierii ! Inima mea plăpândă, în Mâna Ta, se mișcă-n unduiri de rod ... Și spicul de grâu,prinos de cuget crește-n chemarea celuilalt, ca Via Ta, cu Afuzalină de mir, revărsată de la culesul Dintâi. Tremur în cuprinsul privirii Tale, ca o maramă pe fruntea Fecioarei ... Tainic Te simt în izvorul Luminii. Răsari pe prispa Dorului meu, ca un Luceafăr, ca o Lactee ! Prins în tânjiri de cicoare, mă cuibăresc în pleoapa Luminii Tale, încolăcit în nădejde. Doamne, picură
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377926_a_379255]
-
1853 din 27 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Tușa Anica stătea în fața porții, cu o mână sprijinită pe baston și cu cealaltă în dreptul inimii, încercând să-și potolească bătăile năvalnice din piept. Când și-a mai revenit, a mângâiat cu privirea ei albastră fiecare uluca din gard, apoi a întins bastonul ușor, pește iarbă atinsă de toamnă, până la bancă scorojita de sub cais, a mai privit odată peste gard - cum făcea mereu- si apasă ușor pe clanță. Poartă s-a deschis greu
ASTEAPTA-MA , IOANE..... de MIRELA PENU în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377940_a_379269]
-
plecat . I-a auzit vocea. Puternică și delicată, caldă și rece, frumoasa și rea , toate în acelaș timp. Un om plin de contraste-și-a zis în gând. A mai numărat până la zece și a ridicat încet ochii. Atunci, verdele privirii ei s-a topit în albastru ochilor lui așa cum se topește un bulgăre de zăpadă aruncat într-un cazan cu apă clocotita. Nu a mai auzit nimic, nu a mai văzut nimic, nu a notat nimic. Îl vedea numai pe
DOMNUL C de MIRELA PENU în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377943_a_379272]
-
îi era atât de dor de el! O înebunea indiferență lui . Dorea să-i spună că ea nu este o studentă care “ aleargă “ după un profesor ci este pur si simplu îndrăgostită de el. Nu vroia de la el doar o privire mirata sau indignata, ci îl vroia total. De aceea, cu multă grijă a pregătit apoi cea mai importantă săptămâna din viața ei. Luni a pus în cutia lui de scrisori o primă scrisoare. Cuprindea doar câteva versuri, care începeau -toate-
DOMNUL C de MIRELA PENU în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377943_a_379272]
-
purtat pe străzi și prin Grădină Botanica .Oricum, ea plutea.... Plutea și când , împreună, au mers la bătrână doambă C, -mama lui. Îi aștepta pe un balansoar, lângă fereastră, cu fața liniștită. A zâmbit cu căldură, i-a mângâiat - cu privirea - părul prins în codite, și i-a spus: - Bine ai venit , fetița dragă ! Mirela Penu Referință Bibliografica: DOMNUL C / Mirela Penu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2010, Anul VI, 02 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mirela Penu
DOMNUL C de MIRELA PENU în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377943_a_379272]
-
viitorul tău colaborator! Marița rămase ca o stană de piatră pe care vâlvătăile din vatră aruncau lumini și umbre. - Ia loc pe scăunel lângă domnul dracul, ce rămăseși ca o mumie!? Mai mult de spaimă femeia se așeză încet nedezlipindu-și privirea de la necurat. - Ce te holbezi la el? Să nu te îndrăgostești, că încă nu ți-a venit sorocul! - chicoti vrăjitoarea triumfătoare. Diavolul îi zâmbi a binețe. - Ai căzut la țanc, fiindcă am un mic consiliu cu spurcăciunea asta ce nu
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
sporovăiala că noaptea e scurtă și iar cântă cocoșul. Să-l tai să nu mă mai deranjeze când sunt oaspetele tău! - Ești musafir când doresc eu, deocamdată îmi ești supus! - Ba chiar slugă! - interveni instinctiv Marița. Diavolul îi aruncă o privire furioasă: - Tu să taci! - N-o speria că-ți va fi parteneră de afaceri! - râse cotoroanța. - Ești pus pe șotii, își luă Marița inima în dinți și-l înfruntă pe drăcușor după exemplul profesoarei sale. Să te mai cizelezi, iar
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
și își lipi buzele de ale crăiesei apărute din senin. „Dar unde dispăru cotoroanța?” - se întreabă în sinea sa. „Este vis sau realitate?” Un fior de gheață îi străpunse inima. Deschise ochii și văzu o flacără ciudată ce ardea în privirile acelei ființe feciorelnice. Realiză că se află în fața unei făpturi demonice și dintr-un impuls interior, cu o forță supraomenească, o îmbrânci brutal, răcnind: - Ptiu! Piei drace din cale mea și ascunde-te pentru totdeauna sub talpa iadului! și o
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]