626,589 matches
-
Gheorghe Clime, înscris pe listele partidului [[Garda de Fier]], lansat în cursa electorală, obține în sectorul său, Domnești, peste 450 de voturi. După asasinarea primului ministru [[I.G. Duca]] în Gara [[Sinaia]], în 29 decembrie 1933, este arestat împreună cu mai mulți membri și apropiați ai Mișcării. În urma procesului din aprilie 1934, este eliberat din închisoarea [[Jilava]], fiind achitat de toate acuzațiile. În același an se mută în [[București]], împreună cu familia, devenind primul Secretar General al Mișcării Legionare. În curând va înființa corpul
Gheorghe Clime () [Corola-website/Science/308854_a_310183]
-
concentreze energia legionarilor din provincie, stabiliți provizoriu în Capitală. La 2 decembrie 1936, [[Corneliu Zelea Codreanu]] instituie gradul de “Comandant al Bunei Vestiri”, cel mai înalt grad în ierarhia legionară. Primii cărora li se va acorda acest grad vor fi membrii fondatori, [[Ion Moța]], Corneliu Georgescu, Ilie Gârneață și Radu Mironovici, alături de ei, în aceeași zi, fiind distinși cu același grad, inginerii Gheorghe Clime și Ion Blănaru, împreună cu avocatul Mile (Mille) Lefter. În 1936 pleacă cu echipa legionară condusă de generalul
Gheorghe Clime () [Corola-website/Science/308854_a_310183]
-
decan al Facultății de Filologie din Timișoara (1964-1968) și rector al Universității de Vest din Timișoara (1992-1996). S-a pensionat în anul 1984. A debutat ca publicist în 1937 în revista "Scânteieri" din Târgu Mureș. În perioada studenției a fost membru al Cercului literar de la Sibiu și a fost unul dintre semnatarii Manifestului publicat în revista Cercului literar. A publicat studii literare în revistele "Tribuna", "Orizont" etc., prefețe și studii introductive și s-a preocupat de literatura română din perioada marilor
Eugen Todoran () [Corola-website/Science/308876_a_310205]
-
în adormire, în februarie 1937, Francmasoneria Regulară din România. A revenit în România pentru scurtă vreme în 1944, pentru a reactiva masoneria română, care a intrat din nou în adormire în 1948. I s-a retras cetățenia română în 1948. Membru fondator la lojii masonice a românilor din emigrație, România Unită, în 1947. În 1950 a dus tratative cu Vaticanul pentru a produce un acord conform căruia pentru Biserica penticostală nu catolicismul, ci comunismul este dușmanul principal. Distins de Franța cu
Jean Pangal () [Corola-website/Science/308856_a_310185]
-
că ambii simțeau că va ieși ceva minunat. Compoziția este destul de simplă, două linii melodice repetându-se pe tot parcursul înregistrării, dar această simplitate deceptivă este considerată ca fiind unul din punctele forte. Varianta inițială, cu Andersson la clape și membrii muzicienilor de sesiune (Lasse Wellander - chitară, Mike Watson - chitară baș și Ola Brunkert - tobe), a rezultat într-un cântec dansant, cum avea să fie descris de Andersson - „un ritm insistent, punctat de aplauze ritmice, o chitară baș «rigidă și metrica
The Winner Takes It All () [Corola-website/Science/308865_a_310194]
-
Bardeleben moare, iar profesorul von Bardeleben se recăsătorește, după numai câteva luni, cu nepoata sa Helene Kremnitz, cu 25 de ani mai tânără. Moartea mamei sale și căsătoria tatălui cu verișoara ei sunt la originea contradicțiilor ulterioare între Mite și membrii familiei Kremnitz. Pe 15 octombrie 1872, la 20 de ani, Mite se căsătorește cu Wilhelm Kremnitz. La invitația lui Titu Maiorescu, deja căsătorit cu Clara Kremnitz, cuplul face în 1873 o vizita în România, la Iași, iar în ianuarie 1875
Mite Kremnitz () [Corola-website/Science/308894_a_310223]
-
Cotroceni. Devine din ce în ce mai cunoscut și ajunge medic al familiei regale a României, urmând calea mentorului și socrului său care era foarte apreciat de Kaiserul Wilhelm I și care a fost medicul împăratului Frederic al III-lea al Germaniei, un alt membru al casei de Hohenzollern. Legăturile familiale cu Maiorescu, apropierea de familia regală, Mite Kremnitz fiind domnă de companie a reginei Elisabeta, și talentul literar al Mitei le-au facilitat intrarea în lumea intelectuală a Bucureștiului. Mite Kremnitz a participat la
Mite Kremnitz () [Corola-website/Science/308894_a_310223]
-
fost Petre Bokor. Teatrul Nottara se află sub autoritatea Consiliului General al Municipiului București. Teatrul funcționează ca o companie permanentă, cu un colectiv artistic de 42 de actori angajați și cu o echipă tehnică și administrativă de circa 100 de membri. Până în 2011 a fost condus de actorul de teatru și film Mircea Diaconu, succesoarea sa fiind Marinela Țepuș, din noiembrie 2011. În fiecare stagiune rulează un repertoriu cu cel puțin 15 titluri, atât la Sala Magheru "Horia Lovinescu", scenă italiană
Teatrul Nottara () [Corola-website/Science/308862_a_310191]
-
sub îndrumarea referenților instituției. Asigurarea condițiilor optime ca studenții să se poată exprima liber și complex în inițiativele lor, să dea în tot ceea ce întreprind dimensiunea gândirii și forța energiei studențești este principala preocupare a Casei de Cultură a Studenților. Membrii clubului de Jazz al Casei de Cultură a Studenților din Sibiu au fost cei care au dat tonul Festivalului Internațional de Jazz Sibiu, iar rădăcinile Festivalului Internațional de Teatru se găsesc tot la Casa de Cultură a Studenților. Programe desfasurate
Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu () [Corola-website/Science/308871_a_310200]
-
(în limba greacă veche: "Πριήνη", "Priēnē") a fost un oraș elen din Ionia, membru al Ligii Ioniene, construit la poalele muntelui Mycale, la aproximativ 6 km nord de cursul râului Maeander, la 25 km de anticul Milet, și la 67 km de orașele contemporane Aydin și la 15 km de Söke. La origini, orașul
Priene () [Corola-website/Science/308898_a_310227]
-
recăsătoria tatălui său. Redford are strămoși englezi, scoțieni și irlandezi. Redford a urmat școala Van Nuys din Los Angeles, California, pe care a absolvit-o în 1954. A primit o bursă de baseball la Universitatea din Colorado, unde a fost membru al Frăției Sigma Kappa. În timp ce era student a lucrat la celebrul restaurant/bar "The Sink". A pierdut bursa din cauza consumului excesiv de alcool, care fusese probabil generat de moartea mamei sale, pe când Redford avea 18 ani. Mai târziu a studiat pictura
Robert Redford () [Corola-website/Science/308893_a_310222]
-
Plaza din New York. Ambele concerte au fost înregistrate și lansate pe CD/DVD în același an. Reușită acestei reuniuni a generat alte apariții la mai multe festivaluri europene și la înregistrarea unui nou album în 2005, intitulat "Broken Valley". Conform membrilor trupei, muzica LoA a fost influențată de formații că Radiohead, Metallica, Pink Floyd și Black Sabbath. Căputo și Robert sînt autorii tuturor pieselor, însă ei n-au scris împreună nici o melodie pînă la albumul "Soul Searching Sun". În general, Robert
Life of Agony () [Corola-website/Science/308881_a_310210]
-
și Robert sînt autorii tuturor pieselor, însă ei n-au scris împreună nici o melodie pînă la albumul "Soul Searching Sun". În general, Robert a compus majoritatea muzicii și versurilor, iar Căputo unele balade cu texte inspirate din conjunctură să familială. Membrii Life of Agony continuă să compună împreună și să susțină spectacole, dar în același timp sînt implicați în proiecte individuale. Căputo a înregistrat mai multe materiale solo, împreună cu muzicieni europeni. Robert a fondat trupa punk Spoiler NYC în 2006, unde
Life of Agony () [Corola-website/Science/308881_a_310210]
-
diverse motive; în cazul copiilor, convulsiile sunt frecvente în fazele de început ale meningitei (în 30% din cazuri), fără a indica neapărat cauza bolii. Convulsiile pot fi rezultatul presiunii ridicate și inflamării țesutului cerebral. Convulsiile focale (convulsii care implică un membru sau o parte a corpului), convulsiile persistente, cele cu manifestare târzie și cele dificil de controlat cu medicamente indică un prognostic pe termen lung mai rezervat. Inflamarea meningelui poate provoca anomalii ale nervilor cranieni, un grup de nervi cu originea
Meningită () [Corola-website/Science/308834_a_310163]
-
legătură cu celelalte partide. Totuși la tratative au participat câțiva social-democrați, printre care Iancu Zissu, care se prezenta ca delegat al lui Constantin Titel Petrescu. Totuși, poziția lui era slăbită din cauza unei scrisori trimise în străinătate de un grup de membri ai Partidului Social Democrat Independent, rămași în România, care nega dreptul lui Zissu de a reprezenta partidul. Personalitatea cea mai combativă a social-democraților în cadrul discuțiilor era Gabriel Bădărău. Dintre participanții care nu erau implicați politic trebuie menționat ing. Niculae Caranfil
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
ai Partidului Social Democrat Independent, rămași în România, care nega dreptul lui Zissu de a reprezenta partidul. Personalitatea cea mai combativă a social-democraților în cadrul discuțiilor era Gabriel Bădărău. Dintre participanții care nu erau implicați politic trebuie menționat ing. Niculae Caranfil, membru corespondent al Academiei Române, o personalitate având pe de o parte vaste cunoștințe în domeniul tehnic și economic iar pe de alta aptitudini organizatorice extraordinare. Caranfil fusese numit reprezentant al Societății Române de Crucea Roșie Libere, o organizație non-guvernamentală, cu rolul
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
cu rolul de a reprezenta în străinătate interesele societății de Crucea Roșie din România, care fusese desființată de comuniști, fiind înlocuită cu o organizație nouă subordonată intereselor noului regim de la București. Un alt expert de înalt nivel era Sabin Manuilă, membru corespondent al Academiei Române, care condusese Institutul Național de Statistică și fusese Ministru subsecretar de stat pentru organizarea statului, a statisticii și a inventarului în guvernele Sănătescu și Rădescu. Dintre toți cei care participau la discuțiile de organizare a comitetului, el
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
țărăniștii au reușit să elimine din comitet pe cei care nu erau de acord cu punctul lor de vedere, în principal pentru că erau mai numeroși. În cele din urmă, nici Vintilă Brătianu nici Gabriel Bădărău nu au fost acceptați ca membri ai comitetului, iar dintre persoanele care nu erau legate de partide politice, au fost acceptate doar cele care îi susțineau pe țărăniști. Rolul comitetului de a fi un guvern în exil a fost susținut și de regele Mihai I. În
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
că un comitet național în exil i-ar reprezenta pe românii din țară (așa cum susțineau țărăniștii) și în același timp i-ar ignora pe românii din străinătate li se părea cu totul absurdă. De asemenea, ei respingeau ideea că apartenența membrilor comitetului la partidele politice din România ar constitui un mandat al comitetului. De aceea, acest grup considera că în acțiunea anticomunistă trebuiau antrenați toți românii aflați în străinătate care, în proporție zdrobitoare, nu erau membri ai vreunui partid politic. Rolul
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
ei respingeau ideea că apartenența membrilor comitetului la partidele politice din România ar constitui un mandat al comitetului. De aceea, acest grup considera că în acțiunea anticomunistă trebuiau antrenați toți românii aflați în străinătate care, în proporție zdrobitoare, nu erau membri ai vreunui partid politic. Rolul pe care fiecare persoană l-ar fi jucat în cadrul comitetului urma să fie bazat pe meritele personale și pe aprecierea de care se bucura în rândurile conaționalilor. În această concepție, activitatea principală a Comitetului ar
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
a duce prin toate mijloacele acțiunea în vederea liberării României și restabilirii sistemului democratic de guvernământ;"<br> "- a coordona și sprijini opera de asistență pentru românii refugiați;"<br> "- a îndruma cooperarea românilor din străinătate spre împlinirea acestor țeluri."" În cadrul comitetului, fiecare membru avea diferite atribuții. Astfel, Constantin Vișoianu și Grigore Gafencu coordonau acțiunile de ordin diplomatic, ocupându-se de relațiile cu Departamentul de Stat al SUA, cu Națiunile Unite, cu ambasadorii străini acreditați la Washington sau șefi ai misiunilor la Națiunile Unite
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
în majoritatea capitatelor în care acționau, în afară de Paris, unde exista un număr mai mare de emigranți români activi. Încă din perioada negocierilor pentru formarea Comitetului s-au ridicat probleme legate de finanțarea acțiunilor comitetului. În primul rând era necesară retribuirea membrilor comitetului, care nu aveau niciunul mijloace de subzistență și în orice caz nu aveau mijloacele de a susține financiar activitatea comitetului. Deși comitetul își avea sediul la Washington, pentru diferite activități erau necesare nu numai deplasări destul de frecvente la New York
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
financiare pentru diferitele acțiuni pe care comitetul le iniția. Fondurile existente erau insuficiente pentru activități de mare amploare. De aceea, era necesară selecționarea unora dintre activitățile posibile, iar aceasta a dat naștere la discuții aprinse în cadrul comitetului, deoarece vederile diferiților membri erau deosebite. Dacă din punct de vedere politic, se putea ajunge la un compromis, resursele financiare nu lăsau această posibilitate, fiind inevitabilă renunțarea la unele acțiuni susținute de unul sau altul din membri comitetului. O parte din resursele care erau
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
discuții aprinse în cadrul comitetului, deoarece vederile diferiților membri erau deosebite. Dacă din punct de vedere politic, se putea ajunge la un compromis, resursele financiare nu lăsau această posibilitate, fiind inevitabilă renunțarea la unele acțiuni susținute de unul sau altul din membri comitetului. O parte din resursele care erau la dispoziția comitetului erau constituite din suma de aproximativ 6 milioane de dolari, care fuseseră transferate în contul lui Alexandru Cretzianu. Autoritățile de la București au încercat în mai multe rânduri să intre în
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
Rădescu, Alexandru Cretzianu s-a dovedit a fi și intrigant. În afară de făcute pentru a-l îndepărta pe generalul Rădescu de la conducerea Comitetului, în scrisorile care s-au păstrat către alți diplomați din emigrație, el căuta să-i ponegrească pe acei membri ai Comitetului pe care îi considera indezirabili. În plus, însărcinarea sa de a-l informa pe regele Mihai despre activitățile și problemele Comitetului, poate constitui o explicație a desinformării suveranului și a deciziilor luate de acesta. În istoria Comitetului Național
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]