626,589 matches
-
cel al unui simbol al rezistenței anticomuniste românești, fără puteri reale în cadrul comitetului. La 6 decembrie 1949 generalul Rădescu îl informează pe regele Mihai că activitatea comitetului a ajuns într-un impas și propune lărgirea comitetului prin cooptarea de noi membri. Un prim răspuns la această scrisoare a fost redactat de generalul C. Petre-Lazăr la 16 decembrie 1949, o a doua scrisoare fiind transmisă la 25 decembrie 1949. . În ambele scrisori, generalul Petre-Lazăr afirmă că Chestiunile care privesc întreg Comitetul Național
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
de generalul C. Petre-Lazăr la 16 decembrie 1949, o a doua scrisoare fiind transmisă la 25 decembrie 1949. . În ambele scrisori, generalul Petre-Lazăr afirmă că Chestiunile care privesc întreg Comitetul Național, Majestatea Sa nu înțelege a le trata izolat cu membrii Comitetului Național ci chiar cu Comitetul Național pe care-l socotește ca un “tot organic” și că nu dorește a aviza decât numai dacă chestiunile îi sunt supuse oficial de către Comitetul Național"" Generalul Petre-Lazăr îi cerea generalului Rădescu să discute
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
ședința CNR din 15 decembrie 1949, Mihai Fărcășanu propune cooptarea în comitet a lui Vintilă Brătianu, arătând că Partidul Național Liberal este insuficient reprezentat numericește în Comitet și că această situație dăunează raporturilor de colaborare între partidele politice și între membrii comitetului. Deși propunerea a fost votată de toți participanții cu excepția delegaților național-țărăniști, cooptarea lui Vintilă Brătianu nu a fost transmisă regelui Mihai pentru aprobare, grupul țărănist considerând că o asemenea numire ar constitui o modificare a statului - afirmație incorectă deoarece
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
votată de toți participanții cu excepția delegaților național-țărăniști, cooptarea lui Vintilă Brătianu nu a fost transmisă regelui Mihai pentru aprobare, grupul țărănist considerând că o asemenea numire ar constitui o modificare a statului - afirmație incorectă deoarece statutul nu fixa numărul de membri ai comitetului. Ca urmare a acestui refuz, la 16 decembrie 1949, Mihai Fărcășanu informează pe regele Mihai că, după constituirea Comitetului Național Român, Partidul Național Liberal se retrage din Consiliul Partidelor Politice și își reia libertatea de acțiune față de celelalte
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
despre o poziție a partidului liberal, nu o poziție personală, scrisoarea generalului Petre-Lazăr nu putea fi interpretată decât ca un refuz al regelui de a colabora cu Partidul Național Liberal și deschidea un conflict între rege și o parte dintre membrii comitetului național care ar fi aprobat poziția PNL. Mai mult decât atât, scrisoarea arăta că generalul Petre-Lazăr nu avea câtuși de puțin intenția de a acționa, în numele regelui, ca un arbitru, ci că era clar partizan al unuia din grupurile
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
consecință directă nu numai a poziției generalului Petre-Lazăr, care refuzase să ia în considerare scrisoarea lui Rădescu și ceruse un punct de vedere al întregului comitet, dar și a atacurilor repetate împotriva sa din partea lui Alexandru Cretzianu și a altor membri ai comitetului. Pentru a ieși din criză, la 10 august 1950 generalul Petre-Lazăr scrie o scrisoare lui Nicolae Rădescu în care precizează: ""Majestatea Sa Regele a aflat, în fine, cu cea mai mare uimire, din scrisoarea președintelui, că domnia sa refuză
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
Vișoianu să fie constituit în sânul Comitetului Național. El va exercita funcțiunile prezidențiale."" Conform statului comitetului care fusese aprobat de Regele Mihai, modificările de statut ale comitetului se puteau face numai pe baza unor decizii luate de două treimi din membri comitetului, sub rezerva aprobării suveranului. Prin statut, rolul regelui era, exclusiv, cel de a aproba hotărîrile comitetului și nu era prevăzută nicio prerogativă a regelui de a lua decizii din proprie inițiativă. De asemenea, regele nu avea nicio prerogativă de
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
Rădescu și-ar fi dat demisia și niciun document care să-l elibereze din funcție. Din scrisoarea generalului Petre-Lazăr nici nu este clar dacă Nicolae Rădescu era considerat doar eliberat din funcția de președinte, sau înceta să mai fie un membru al comitetului. De altfel, există și alte elemente neclare cu privire la această decizie. Scrisoarea lui Petre-Lazăr lasă să se înțeleagă că decizia a fost luată de regele Mihai. Totuși în convorbirile sale, regele Mihai precizează: Mi-a părut rău că generalul
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
Scrisoarea lui Petre-Lazăr lasă să se înțeleagă că decizia a fost luată de regele Mihai. Totuși în convorbirile sale, regele Mihai precizează: Mi-a părut rău că generalul" [Rădescu] "n-a găsit un limbaj comun cu o bună parte din membrii Comitetului. Criza însă n-ar fi trebuit să capete amploare. Până la numirea unui președinte nou, s-a hotărît ca un grup de trei persoane să exercite funcția de președinte. I-am numit pe Grigore Gafencu, pe Popa și pe Vișoianu
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
și Constantin Vișoianu se referă la generalul Rădescu sub titlul de "președintele". După multe discuții, ședința comitetului a fost convocată în 9 septembrie 1950. Procesul verbal al ședinței a fost întocmit de Emil Ghilezan, secretarul general al Comitetului. Ulterior, unii membrii ai comitetului au modificat procesul verbal, ceea ce a dat naștere unor repetate obiecții ale lui Ghilezan. Astfel, procesul verbal întocmit de Ghilezan indică: ""S-a hotărît ca Dnii A. Popa și C. Vișoianu să facă demersurile de împăciuire, hotărîte în
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
este gata să discute modalitățile de punere în aplicare a scrisorilor din 10 august a.c. și 4 septembrie a.c. adresate Comitetului Național de către generalul Peter-Lazăr cu condiția ca, în același timp să se discute și:<br> "a. problema majorării numărului membrilor Comitetului Național"<br> "b. modalitățile de a se pune la dispoziția Comitetului Național anumite fonduri aflate în posesia unor membri ai Comitetului""<br> În versiunea modificată a procesului verbal se precizează: Se constată că Dl. M. Fărcășanu a fost pus
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
Comitetului Național de către generalul Peter-Lazăr cu condiția ca, în același timp să se discute și:<br> "a. problema majorării numărului membrilor Comitetului Național"<br> "b. modalitățile de a se pune la dispoziția Comitetului Național anumite fonduri aflate în posesia unor membri ai Comitetului""<br> În versiunea modificată a procesului verbal se precizează: Se constată că Dl. M. Fărcășanu a fost pus la curent cu situațiunea într-o convorbire comună ce a avut loc în ajun. Demersul pe lângă Dl. N. Caranfil nu
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
menținut refuzul de a participa la lucrările Comitetului în cadrul prevederilor scrisorilor regale."" Informațiile privitoare la discuțiile cu cei patru dizidenți nu erau însă singura modificare la care obiecta Ghilezan. În aceeași ședință s-a luat în discuție numirea unui nou membru al comitetului în locul lui Grigore Niculescu-Buzești, care murise de leucemie la 4 octombrie 1949. Astfel, procesul verbal corectat se specifică: ""Dl. A. Popa aduce la cunoștința Comitetului, în numele Consiliului Partidelor, desemnarea D-lui Anton Crihan, profesor universitar și fost subsecretar
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
în locul lui Grigore Niculescu-Buzești, care murise de leucemie la 4 octombrie 1949. Astfel, procesul verbal corectat se specifică: ""Dl. A. Popa aduce la cunoștința Comitetului, în numele Consiliului Partidelor, desemnarea D-lui Anton Crihan, profesor universitar și fost subsecretar de stat, membru al Partidului Național Țărănesc, ca succesor în Comitetul Națonal al lui Gr. Niculescu-Buzești." <br>"Comitetul ia act de această comunicare și decide, în unanimitate, să o supună M.S. Regelui spre Înaltă aprobare."" În scrisoarea de protest pe care Emil Ghilezan
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
care mai mult încurcau treburile decât le ajutau, Vișoianu prefera ca numărul lor să fie cât mai mic. În toată activitatea sa, Vișoianu a arătat că singura acțiune a exilului pe care o considera utilă era cea diplomatică și, ca membru al comitetului, se ocupase practic exclusiv de contactele cu Departamentul de Stat al SUA și cu grupurile reprezentând celelalte națiuni din zona de influență sovietică. Pe de o parte, deoarece fusese ministru de externe în guvernul Rădescu și colaborase mult
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
națiuni semnatare. Practic, desființarea comitetului ar fi năruit toate eforturile pe care le făcuse până în acel moment. De aceea, Vișoianu se simțea constrâns să caute, cu orice preț, o salvare a comitetului. Noi ședințe ale Comitetului, cu numărul redus de membri, au avut loc la 9,11 și 13 octombrie 1950. Procesul verbal ale acestor ședințe scoate în evidență o încercare, în bună parte nereușită, de a se disculpa de situația de criză creată. Astfel, comitetul a luat "act de retragerea
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
disculpa de situația de criză creată. Astfel, comitetul a luat "act de retragerea, din propria lor voință, a d-lor general Rădescu, N. Caranfil, M. Fărcășanu și Gr. Gafencu din Comitetul Național". Indiferent de toate argumentările niciunul din cei patru membri menționați nu declarase vreodată că se retrage din comitet. Procesul verbal caută să ascundă motivele crizei. Astfel, procesul verbal arată: ""Cele trei "pricini ale deosebirilor de vederi și ale neînțelegerilor din sânul Comitetului" - respectul față de persoana președintelui, mărirea numărului membrilor
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
membri menționați nu declarase vreodată că se retrage din comitet. Procesul verbal caută să ascundă motivele crizei. Astfel, procesul verbal arată: ""Cele trei "pricini ale deosebirilor de vederi și ale neînțelegerilor din sânul Comitetului" - respectul față de persoana președintelui, mărirea numărului membrilor comitetului și punerea la dispoziția Comitetului a tuturor mijloacelor financiare disponibile - sunt toate probleme de ordin administrativ-organizatoric, soluționarea cărora poate fi găsită ușor într-un comitet care funcționează normal, cu respectul regulilor democratice."" Această afirmație este făcută tocmai de acei
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
comitetului și punerea la dispoziția Comitetului a tuturor mijloacelor financiare disponibile - sunt toate probleme de ordin administrativ-organizatoric, soluționarea cărora poate fi găsită ușor într-un comitet care funcționează normal, cu respectul regulilor democratice."" Această afirmație este făcută tocmai de acei membri ai comitetului care au refuzat permanent să discute subiectele respective, opunându-se la înscrierea lor pe ordinea de zi a comitetului, refuz care a generat întreaga criză. Afirmația este evident făcută cu totală reacredință. De asemenea procesul verbal creează impresia
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
din țară care dorea să scape de comuniști. Deoarece, spre deosebire de comitetul anterior, componența noului comitet nu fusese acceptată de Consiliul Partidelor Politice (din care, de altfel, liberalii se retrăseseră), acesta nu putea să susțină că reprezenta partidele politice, chiar dacă cuprindea membri ai diferitor partide. Încă din prima fază de formare a comitetului, ideea antrenării românilor din exil fusese respinsă, astfel încât noul comitet nu putea să reprezinte nici exilul românesc. În aceste condiții, noul comitet, chiar dacă era animat de idei generoase, constituia
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
dacă am fi acceptat acest punct de vedere am fi riscat să atentăm la viața partidelor... Ce-ar fi urmat să facem? Să ratăm șansa organizării în exil a partidelor care participaseră la ultimul guvern democratic din România! Faptul că membrii Comitetului nostru ar fi urmat să fie legați în continuare de partidele lor însemna, pentru noi, o garanție în plus că partidele nu se vor destrăma. Era o amenințare pe care aveam obligația s-o îndepărtăm."<br> "Noi, oricum, nu
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
afirmații arată că regele era prost informat despre situația reală de către aghiotantul său, generalul Petre-Lazăr, care tria corespondența trimisă regelui: Măsurile luate au avut, astfel, un efect contrar celui pe care îl urmărise regele. Comitetul pierduse pe cei mai importanți membri. Generalul Rădescu era considerat în exil ca un simbol al luptei anticomuniste. Niciunul din politicienii din noul cabinet nu avea o statură comparabilă. Imaginea care s-a creat era că, din nou, regele era înconjurat de o camarilă și era
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
Constantin Vișoianu, care, singur, nu putea compensa pierderile. Fiind un diplomat de excepție, Vișoianu s-a ocupat personal de problemele diplomatice, pe care, de altfel, le considera ca fiind de importanță deosebită pentru Comitet. De restul activităților se ocupau ceilalți membri au Comitetului. Prin această diviziune a sarcinilor, Vișoianu a reușit să elimine discuțiile din cadrul Comitetului. Imediat după formarea comitetului, au fost cooptați noi membri și în anii următori au fost făcute noi numiri. Dintre persoanele care au fost numite se
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
altfel, le considera ca fiind de importanță deosebită pentru Comitet. De restul activităților se ocupau ceilalți membri au Comitetului. Prin această diviziune a sarcinilor, Vișoianu a reușit să elimine discuțiile din cadrul Comitetului. Imediat după formarea comitetului, au fost cooptați noi membri și în anii următori au fost făcute noi numiri. Dintre persoanele care au fost numite se menționează, pe lângă Anton Crihan, care fusese propus de vechiul comitet, George Assan, Alexandru Bunescu, Dimitrie N. Ciotori, Sabin Manuilă și Mihai Răutu. Dintre noii
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
și în anii următori au fost făcute noi numiri. Dintre persoanele care au fost numite se menționează, pe lângă Anton Crihan, care fusese propus de vechiul comitet, George Assan, Alexandru Bunescu, Dimitrie N. Ciotori, Sabin Manuilă și Mihai Răutu. Dintre noii membri se remarcă Sabin Manuilă un matematician și statistician de excepție, membru corespondent al Academiei Române. Dar statisticile nu erau o activitate determinantă pentru Comitet și, în plus, Manuilă nu dispunea de mijloacele necesare colectării informațiilor de bază necesare, care să fie
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]