95,170 matches
-
află în fața unei făpturi demonice și dintr-un impuls interior, cu o forță supraomenească, o îmbrânci brutal, răcnind: - Ptiu! Piei drace din cale mea și ascunde-te pentru totdeauna sub talpa iadului! și o zbughi pe poartă fără să întoarcă privirile. În ogradă vrăjitoarea chicoti veselă de ispravă, apoi dintr-o dată se înfurie: - Nenorocitule, mi-ai scăpat! De când îmi doream o aventură amoroasă! Fugiți de mine ca neghiobii! - și reîncepu dansul diabolic în jurul focului a cărui intensitate mai scăzu. După vreo
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
3 octombrie 1998, episcopul Petru Gherghel a sfințit noua orgă, în timpul pelerinajului persoanelor consacrate. Când am intrat am avut senzația că pierd din înălțime, că sunt atât de mic încât mă pot rătăci în spațiul imens al edificiului. Am ridicat privirile să aflu izvorul liniștii profunde ce mă cuprinsese și al luminii nefirești în care mi se părea că sufletul îmi plutește. Am descoperit vitraliile de la ferestrele prezbiteriului, despre care aflasem că reprezintă cele cinici mistere ale rozariului și, mai apoi
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377870_a_379199]
-
coborâse până la Capelă într-o atmosferă plină de exuberanță, dar de aici am ieșit cu toții în liniște, cuprinși de pioșenie, meditând. Nu știu la ce se gândea fiecare în parte. Comunicarea se făcea prin gesturi și ne înțelegeam numai din priviri. În această atmosferă am ajuns, coborând până la Orizontul I, la treizeci și cinci de metri adâncime, unde am descoperit capela ortodoxă, lucrată într-o zonă în care galeria săpată direct în sare era mult mai largă. Alăturând această capelă Bisericii „Sfântul Ioan
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377870_a_379199]
-
instrument de dezvoltare și afirmare a drepturilor, o pavăză și un îndemn în lupta cu imperiile vecine și din zonă” (dr. I Nistor , Istoria fondului bisericesc, Cernăuți, 1921). În cazul Bucovinei propriu-zise, prin biserică, populația de-aici, - constata Aron Pumnul (Privire repede asupra a 267 de proprietăți..., 1865) - „se ajuta și înainta, se păstra și se dezvolta”. Prin biserică, „toată viața noastră morală și spirituală, națională și științială” putea progresa. În același sens și înțeles, prin biserică, în condițiile dominației și
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377870_a_379199]
-
cu cine mai schimbam, arareori, impresii în șoaptă. Era liniște. Toți vizitatorii admirau în tăcere, mergeau fără să facă zgomot, se închinau pătrunși de evlavie și zăboveau în fața icoanelor spunându-și rugăciunile în gând. Arătam Silviei cu bărbia ori cu privirea ce să fotografieze, fără să-i vorbesc. Bateriile aparatului meu se descărcaseră. Făcusem multe fotografii până aici, dar folosisem și blitzul destul de mult. Tăcerea despre care aminteam nu era impusă de nimeni. Dar, așa cum simțeam eu, mai adânc ca în
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377870_a_379199]
-
fără să știe încotro se îndreaptă. Alina a rupt din bluza ei o bucată caldă de pânză și i-a șters cu grijă fața, după ce l-a ajutat să se reazime de o poartă metalică mai ferită de lumină și privirile înspăimântate și pline de nedumerire ale oamenilor ce treceau prin apropiere. Observând că nu a fost suficientă, fără să stea pe gânduri, a mai rupt și din partea cealaltă o bucată. Mânecile și umerii i-au rămas pe trupul zgribulit mai
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
puse de cafea și făcu "planul de bătaie", hotărâtă să-i de Alinei o lecție pe care să nu o uite toată viața. Când a trecut Alina spre baie, a prins-o cu putere de mână, a țintuit-o cu privirea și cu mâna ridicată gata pentru o lovitură pe care nu o dăduse în viața ei copilului, a dat drumul vorbelor pline de mânie: - Cum ai putut, fata mea, să faci tu... - Mamă, te rog frumos, să ma lași să
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
fetițo! Îi pregătesc eu ceva de mâncare. Să mănânci și tu ceva și om vedea pe urmă ce vom face. Ne-o lumina Dumnezeu mințile..., a concluzionat femeia, cu speranță și blândețe în glas, examinându-l neîntrerupt pe băiat cu privirea. Te cheamă Eugen, așa am înțeles, nu? i-a pus ea întrebarea mai mult să poată începe dialogul. - Da, așa mă cheamă si vream să vă rog... - Lasă! Mă rogi mai încolo. Mergi și spăla-te și să te văd
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
o fi și ție foame. Si mie îmi e. Hai! Au mâncat în tăcere și parcă le era jenă să ridice capul și să-și ridice ochii din farfurii ca să se vadă. Alina ar fi dorit să-i arunce o privire de încurajare, dar simțea din privirea mamei că ar fi dojenit-o pe loc, de față cu el. Nu i-ar fi convenit. După ce au băut cafeaua, slabă, fără gust și aromă, Eugen le-a mulțumit și a vrut să
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
mie îmi e. Hai! Au mâncat în tăcere și parcă le era jenă să ridice capul și să-și ridice ochii din farfurii ca să se vadă. Alina ar fi dorit să-i arunce o privire de încurajare, dar simțea din privirea mamei că ar fi dojenit-o pe loc, de față cu el. Nu i-ar fi convenit. După ce au băut cafeaua, slabă, fără gust și aromă, Eugen le-a mulțumit și a vrut să plece. S-a opus mama Alinei
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
auzeau frânturi de vorbe. Mama ei se pricepea al naibii de bine să intre în sufletul oamenilor. Și a intrat și în sufletul lui Eugen, pe nesimțite, cu prietenie și cu o bunătate ce erupea din ea prin vorbe și gesturi, prin priviri și înțelegere matură, ocrotitoare, de femeie-mamă. S-a mulțumit să afle unde este situat Service-ul auto în care lucra tatăl băiatului și cum îl cheamă. Altceva, cel puțin în acele momente, părea că nu o interesează și Eugen nici
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
nu te bagi? Paștele mă-tii de neisprăvit... - Tată, eu am... - Să nu aud nimic! Vorbim noi, acasă... Hai! Îmbracă-te și mulțumește acestor femei c-au avut milă de tine! Cele două femei rămăseseră încremenite, tăcute și dezaprobatoare în priviri, dar nu îndrăzneau să intervină. După câteva minute, timp în care nea Petrică ciulea urechea la televizor și Eugen își luase lucrurile și plecase la baie, Lucica îndrăzni să i se adreseze cu vocea ei blândă: - Nu rămâi sa bei
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
tot cu munca, ascultați la mine! Au mai privit la televizor, au mai ascultat la radio și după vreo oră s-au ridicat să plece. Și-au luat rămas bun fără a-și ascunde îngrijorarea ce li se citea în priviri și au promis să se mai vadă. Lucica își dădu cu părerea că Eugen n-ar părea să aibă ceva rupt dar că, după atâtea lovituri primite, probabil durerea va persista încă vreo câteva zile și din cauza aceasta ar trebui
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
emoție crescândă, pe care nu o putea controla. Si, pentru că nu era sigură de nimic și încă nu-si găsea răspunsuri, nu încerca să se destăinuie și să ceara mamei sprijinul. Își lua sânii micuți în mâini, îi măsura cu privirea și palmele făcute căuș si le urmărea linia sinuoasă, comparându-i cu ai unor colege care aveau prieteni și povesteau cum erau mângâiate și sărutate. De la sâni, cobora încet cu palmele în cercetarea mijlocului subțirel și a coapselor frumos conturate
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > SPUNE-MI Autor: Maria Cristina Pârvu Publicat în: Ediția nr. 1880 din 23 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Spune-mi Spune-mi de mai vrei dansul fluturilor să-l dansăm, Pașii să îmi ghidezi, din priviri să ne-adorăm. Spune-mi de-ți lipsesc, privește-mi sufletul gol, Și umple-l cu speranță, șterge-i imensul dor. Spune-mi de mintea-ți zburdă pe ale noastre câmpuri, Pe-unde treceam de mână, sărind peste-orice dâmburi. Spune
SPUNE-MI de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377993_a_379322]
-
din 01 iulie 2016 Toate Articolele Autorului niciun scâncet de durere și, totuși, plânsul i-l auzeam prin grinzi o priveam prin gaura cheii ștergându-și ochii doar boala mai trăia în ea pusese stăpânire pe tot ce fusese odată privirea îi era schimbată într-o poartă de trecere zâmbetul ei îmi făcea rău mâinile muncite rămăseseră pe jumătate florile artificiale de pe noptieră îi așteptau eliberarea. Referință Bibliografică: Ea, mama / Maria Cristina Pârvu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2009, Anul
EA, MAMA de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378005_a_379334]
-
mai mult decât nimicuri. Doar timpul îti va demonstra iubirea, Și ochii-mi scăldati în fericire. Privindu-te, mi-oi lecui durerea, Alăturea-ti, pot crede-n nemurire. Pot crede-n nemurire, într-o dragoste vie, Eu în a ta privire, mereu tot mai frumoasă. Chiar și de sfârșitul va fi ca să vie, Voi trăi în tine, doar a ta mireasă. Referință Bibliografică: Dragoste fără sfârșit / Maria Cristina Pârvu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2073, Anul VI, 03 septembrie 2016
DRAGOSTE FĂRĂ SFÂRȘIT de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377983_a_379312]
-
Și totuși..... totul s-a schimbat! Pasul Ellei este mai plutitor, spatele mai drept, uniformă ”pică” parcă mai bine pe trupul slăbuț , părul este mai învolburat sub bentița albă (ah, acum mi se pare nesuferita bucată albă de pangligă... ) iar privirea mai dreaptă... Da! Știu! Sunt ..” Lumină, bucurie și iubire între cer și pământ !” În dreapta Ellei, Adela, prietena ei , încă îi mai repeta, mai incet, la ureche, marea taină : da, era iubita! Doar o vorbă și toată starea Ellei s-a
IUBIRE NESFARSITA... de MIRELA PENU în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377946_a_379275]
-
închise ochii... Îl vedea pe M intrând în clasa lor, atât de des.... Îi vedea ochii verzi, intenși și luminoși- poate cei mai frumoși ochi verzi pe care i-a văzut vreodată pe o fată măslinie!-și acum știa că privirea lui o caută. Poate dacă ochii lui nu erau așa de frumoși... totul i-ar fi fost muuuult mai usor de înțeles și de acceptat. Atâta timp a refuzat să creadă că ea, ființa slăbuța, inodora, incolora și insipida -cum
IUBIRE NESFARSITA... de MIRELA PENU în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377946_a_379275]
-
cărți și de oameni ,era ...lumină! Lumină ,bucurie și iubire între cer și pământ! Ar fi vrut să nu mai deschidă ochii! Căci pentru copilă slăbuța orice deschidere a ochilor era o aducere aminte - a miliarda și miliarda oară ! - că privirea ei nu e dreapta, ca ochiul stâng e mai afectat și că acest defect este durerea și povară ei nemăsurata pe care sufletul și mintea se chinuiau zadarnic să-le ascundă. Acesta era motivul pentru care TOTUL ei îi era
IUBIRE NESFARSITA... de MIRELA PENU în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377946_a_379275]
-
America anilor ’40. La una din mese, o familie respecabilă formată din tata, mama și o superbă domnișoră împărtășeau bucuria unei mese în familie. Nu i-a fost greu unuia dintre tineri să constate frumusețea naturală a vecinei de masă. Privirile lor se atrăgeau și își vorbeau mai mult decât s-ar crede. Cand orchestră atacă a cincea melodie tânărul își făcu mult curaj, se ridică politicos și se îndreaptă către masă care îl atrăgea irezistibil. -Domnule, îmi pemiteți să o
IUBIRE NESFARSITA... de MIRELA PENU în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377946_a_379275]
-
de Marcel, imediat a trimis vorbă unor soldați să-l aducă numaidecât, să-i facă niște lacăte cu care să încuie cutiile cu praf. Când ajunseră soldații la casa lui Marcel, pământul începu să li se cutremure sub picioare, schimbând priviri înfricoșate, până când un copil începu să țopăie pe lângă ei. Când îl văzură, soldații strigară confuzi: - Ce-i asta?! Sfârșitul lumii?! - Cum să se sfârșească, lumea? râse băiatul. Marcel sforăie, atâta! Soldaților li se înroșiră obrajii de rușine, apoi strigară la
MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1706 din 02 septembrie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/377968_a_379297]
-
nedumeriți și unul dintre ei îl întrebă pe Marcel. - Da’ ce saluți soarele, Marcele? - Am și eu un fierar pe acolo, de-mi aruncă lumina cu care-mi privesc munca, răspunse Marcel, serios. La auzul acestor vorbe, milițienii iar schimbară priviri confuze și plecară la drum. Mai merseră băieții cât mai merseră, până ce fierarul dădu de-un urs. Dar nu orice urs, ci tatăl urșilor, un urs cât casa! - Bună dimineața, fierarule! - 'Neața, moș Martine! Sănătoși băieții? - Sănătoși, sănătoși - Păi, hai
MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1706 din 02 septembrie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/377968_a_379297]
-
Acasa > Poezie > Amprente > GÂNDURILE Autor: Zamfira Rotaru Publicat în: Ediția nr. 2254 din 03 martie 2017 Toate Articolele Autorului GÂNDURILE Gândurile întunecă mereu privirea Scormonitoare-s și îmi știu menirea Într-un război suntem ..eu și ele.. Pătrund în suflet și-n minte ... adânc Și ciucuri lungi ...în van strângând... Cum sângerez la țărm de gând.. Ca și-o corabie naufragiind... Împotmolită în nisip
GÂNDURILE de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378013_a_379342]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > IUBITUL MEU FĂRĂ PRIVIRE Autor: Angela Mihai Publicat în: Ediția nr. 2254 din 03 martie 2017 Toate Articolele Autorului O LUNĂ DE CÂND AI URCAT LA CERURI ȘI PARCĂ O VEȘNICIE! ?? IUBITUL MEU FĂRĂ PRIVIRE Iubitul meu fără privire, Eu te iubesc la fel de mult; Te
IUBITUL MEU FĂRĂ PRIVIRE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378020_a_379349]