60,569 matches
-
Lactarius lignyotus (Elias Magnus Fries, 1855), sin. Lactifluus lignyotus (Otto Kuntze, 1891), denumit în popor lăptucă neagră, este o specie de ciuperci "basidiomicete" comestibilă în familia " Russulaceae" și de genul "Lactarius". Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord crește solitar, dar și în grupuri mici
Lăptucă neagră () [Corola-website/Science/336392_a_337721]
-
iulie până octombrie. Buretele nu se dezvoltă în câmpie. Buretele se decolorează cu acid azoticîncet roșu-maroniu, cu anilină purpuriu-violet apoi purpuriu-negricios, cu fenol roșiatic, cu sulfat de fier slab gri-verzui și cu tinctură de Guaiacum incet gri-verzui. Superficial văzut, Lăptuca neagră poate fi confundată cu câteva alte specii, cum ar fi: "Lactarius fulginosus" (comestibilitate redusă, cam amărui, coloritul cuticulei mai deschis, se dezvoltă aproape numai în păduri de foioase), "Lactarius oedematopus" (comestibil, cuticulä negricioasă, în rest asemănător "Lactarius volemus"), "Lactarius picinus
Lăptucă neagră () [Corola-website/Science/336392_a_337721]
-
Lactarius tithymalinus" (necomestibil, miros de ploșnițe de câmp și gust foarte amar, crește numai în păduri de foioase), "Leucopaxillus mirabilis" sin. "Tricholoma mirabile" (comestibil, fără lapte, crește sub pini) sau "Melanoleuca vulgaris" (comestibil, fără lapte, crește ubicuitar în păduri). Lăptuca neagră este una dintre puținele ciuperci comestibile cu lapte alb. Ea nu se potrivește la ciulama sau sosuri, pentru că devine cleioasă în caz de ar fi gătită. Cel mai bine place friptă în tigaie în unt sau la grătar, cu sare
Lăptucă neagră () [Corola-website/Science/336392_a_337721]
-
de cocos produs de Marș, Incorporated și vândut la nivel mondial. Acesta a fost introdus în 1951 în Marea Britanie și Canada. Este vândut în mai multe variante, cu unul, două sau trei batoane, acoperite cu ciocolată cu lapte sau ciocolată neagră. Mai multe lanțuri de magazine germane vând imitații de Bounty: "CoconutBits" (Aldi Nord), "Romeo" (Aldi Süd) și "Coco-Nut" (Kaufland). În 2003, forma batonului de Bounty a devenit marcă înregistrată în Uniunea Europeană. Acest lucru a fost atacat de către compania Ludwig Schokolade
Bounty (ciocolată) () [Corola-website/Science/336426_a_337755]
-
el pleacă să se trateze în vara anului 1926 mai întâi la mănăstirea Agapia și apoi la Techirghiol. Pe malul mării o reîntâlnește pe Luminița, căsătorită și fericită. Deznădejdea îi întunecă sufletul. Încearcă să se sinucidă, aruncându-se în lacul negru de asfaltit, dar acesta are apa "„atât de grea și blestemată, încât nu primește trupul nici unui înecat”". Romanul "Întunecare" este împărțit în trei părți (denumite cărți), formate dintr-un prolog, 14 capitole numerotate cu cifre romane și un epilog. Edițiile
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
Primele fragmente ale romanului au fost publicate în perioada 15 octombrie 1924 - 15 martie 1925 în nouă numere ale revistei "Gândirea" din București, condusă de Cezar Petrescu (ce avea funcția de redactor). Aici au apărut capitolul „A sburat o pasăre neagră” (în nr. 1/15 octombrie 1924 (anul IV), pp. 7-17, și nr. 2/1 noiembrie 1924 (anul IV), pp. 41-47), capitolul „Mergeau cântând vitejește” (în nr. 5/15 decembrie 1924 (anul IV), pp. 137-145, și nr. 6/1 ianuarie 1925
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
anii 1925 și 1926 în revista "Viața Romînească" din Iași. Aici au apărut capitolul „Acolo șezum și plânsem” (în nr. 8/august 1925 (anul XVII), pp. 145-188), începutul capitolului „Episodul din str. Olimp 14” - denumit ulterior „Mâinile albe și mâinile negre” - (în nr. 11-12/noiembrie-decembrie 1925 (anul XVII), pp. 259-283; vizita lui Radu Comșa la Dan Șcheianu), începutul capitolului „Întoarcerea unde au fost jurămintele” (în nr. 5-6/mai-iunie 1926 (anul XVIII), pp. 252-264; călătoria lui Radu Comșa la Oituz), și epilogul
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
anul 1928 de către Editura Scrisul Românesc din Craiova în două volume ce au purtat subtitlurile "Acolo șezum și plânsem" și "Întoarcerea unde au fost jurămintele" (cu 303 și 273 de pagini). Partea I conținea 8 capitole („A sburat o pasăre neagră”, „Mergeau cântând vitejește”, „Vrem România Mare!”, „Răsboiul stegulețelor”, „Avuzul cu pești japonezi”, „Acolo șezum și plânsem”, „Mâinele albe și mâinele negre” și „A fost odată un mic copilaș”), iar partea II alte 8 capitole („Pe cer s'a arătat un
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
unde au fost jurămintele" (cu 303 și 273 de pagini). Partea I conținea 8 capitole („A sburat o pasăre neagră”, „Mergeau cântând vitejește”, „Vrem România Mare!”, „Răsboiul stegulețelor”, „Avuzul cu pești japonezi”, „Acolo șezum și plânsem”, „Mâinele albe și mâinele negre” și „A fost odată un mic copilaș”), iar partea II alte 8 capitole („Pe cer s'a arătat un semn mare”, „În întuneric se află lumină”, „Ca să fi tare, fii singur”, „Trăiască România Mare”, „Ferul, fonta și oțelul”, „Strigoii”, „Întoarcerea
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
partea II alte 8 capitole („Pe cer s'a arătat un semn mare”, „În întuneric se află lumină”, „Ca să fi tare, fii singur”, „Trăiască România Mare”, „Ferul, fonta și oțelul”, „Strigoii”, „Întoarcerea unde au fost jurămintele” și „Epilog: Lângă lacul negru, Asfaltit”). Contractul de editare fusese obținut cu mare greutate de un coleg de gazetărie al autorului, când acesta din urmă își pierduse orice speranță că va mai vedea vreodată romanul tipărit. Editura Scrisul Românesc publica la acea vreme în special
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
obraze îndobitocite, ochi goi cătând la fiecare cinci minute către cerul dinspre apus, care în neguri se aprindea pe măsură ce se apropia noaptea. Și pe șoseaua din față, scurgându-se în scârțâit fără istov, bejănia. Prizonieri între soldați, mușcând din pâini negre, ude de apă, privind indiferenți la tot ce se petrece împrejur. Trecu un brec încărcat de copii. Apoi iar căruțe cu ciobăie și cuști, perne acoperite cu țoale, porcul guițând în codârlă și câinele legat cu frânghie, șchiopătând alături. Vehicule
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
departe de Viena, în sectorul sovietic de ocupație, încătușat și trimis în țară, unde a primit o condamnare de 6 ani. Ieșit din detenție în 1953, după ce a ispășit 5 ani de închisoare, din care o parte la canalul Dunăre-Marea Neagră, s-a întors la meseria sa de actor, fiind angajat la Teatrul Național din Iași. Revoluția ungară din 1956 a avut ca urmare un val de arestări și în România, una din victime fiind și Ion Omescu, după ce Securitatea a
Ion Omescu () [Corola-website/Science/336557_a_337886]
-
a câștigat o mare apreciere. În anul 1988 Arik Einstein a înregistrat un album de cântece pe versuri ale lui Avraham Halfi, puse pe note de compozitorul Yoni Rechter Cântecul „Atur mitzhekh zahav shahor” (Fruntea ta e încununată de aur negru... Fruntea ta rimează cu ochii și lumina), considerat unul din cele mai frumoase cântece ebraice din genul „zemer ivrí”, a devenit cunoscut din anul 1977 când a fost inclus de Arik Einstein în albumul său „Eretz Israel Hayeshaná vehatová” partea
Avraham Halfi () [Corola-website/Science/336611_a_337940]
-
ei, cu care are atâtea amintiri, într-un mod pe care aceasta nu îl poate ierta. Fiind supărată și singură, realizează în ce situație se află și încearcă să își ia viața de la capăt, fiind urmărită în continuare de gândurile negre pe care nu are cu cine să le împărtășească. Amy Evans se împacă cu tatăl ei, Don Evans, care pare că și-a ratat viața din cauza dependenței de alcool, ocupându-se cu reparații de motocicletă. Acesta îi spune multe lucruri
Flori în păr (roman) () [Corola-website/Science/336617_a_337946]
-
Carlos a câștigat locul al treilea, cu un timp de20,10 secunde. După terminarea cursei, cei trei au mers la podium pentru a-și primi medaliile lor din partea lui . Cei două sportivi americani au primit medaliile desculți, doar în șosete negre, pentru a reprezenta sărăcia negrilor. Smith a purtat o eșarfă neagră în jurul gâtului pentru a reprezenta mândria comunității negrilor, Carlos și-a purtat bluza de trening descheiată pentru a demonstra solidaritate cu toți din SUA și a purtat un colier
Salutul Black Power de la Jocurile Olimpice din 1968 () [Corola-website/Science/336681_a_338010]
-
secunde. După terminarea cursei, cei trei au mers la podium pentru a-și primi medaliile lor din partea lui . Cei două sportivi americani au primit medaliile desculți, doar în șosete negre, pentru a reprezenta sărăcia negrilor. Smith a purtat o eșarfă neagră în jurul gâtului pentru a reprezenta mândria comunității negrilor, Carlos și-a purtat bluza de trening descheiată pentru a demonstra solidaritate cu toți din SUA și a purtat un colier de mărgele despre care a spus că „erau pentru toți cei
Salutul Black Power de la Jocurile Olimpice din 1968 () [Corola-website/Science/336681_a_338010]
-
care au fost spânzurați sau . A fost pentru cei aruncați de pe vase pe .” Toți cei trei sportivi au purtat insigne ale (PODO) după ce și Norman, un critic al , și-a exprimat simpatia față de idealurile lor. Sociologul , fondatorul PODO, ceruse sportivilor negri să boicoteze olimpiada; acțiunile lui Smith și Carlos din 16 octombrie 1968 au fost inspirate de argumentele lui Edwards. Celebra fotografie a evenimentului a fost realizată de fotograful . Ambii sportivi americani doreau să aducă mănuși negre la eveniment, dar Carlos
Salutul Black Power de la Jocurile Olimpice din 1968 () [Corola-website/Science/336681_a_338010]
-
fondatorul PODO, ceruse sportivilor negri să boicoteze olimpiada; acțiunile lui Smith și Carlos din 16 octombrie 1968 au fost inspirate de argumentele lui Edwards. Celebra fotografie a evenimentului a fost realizată de fotograful . Ambii sportivi americani doreau să aducă mănuși negre la eveniment, dar Carlos și le-a uitat pe ale lui în satul olimpic. Australianul Peter Norman a fost cel care i-a sugerat lui Carlos să poarte mănușa stângă a lui Smith. Din acest motiv, Carlos a ridicat mâna
Salutul Black Power de la Jocurile Olimpice din 1968 () [Corola-website/Science/336681_a_338010]
-
pe prima pagină a ziarelor din întreaga lume. Ei au plecat de pe podium în huiduielile mulțimii. Smith a spus mai târziu că „dacă câștig, sunt american, nu negru american. Dar dacă fac ceva rău, atunci ei vor spune că sunt negru. Suntem negri și suntem mândri de asta. Negrii din America vor înțelege ce am făcut în seara asta.” Președintele Comitetului Internațional Olimpic (CIO) a considerat gestul a fi o declarație politică internă, improprie pentru forumul internațional apolitic care trebuia să
Salutul Black Power de la Jocurile Olimpice din 1968 () [Corola-website/Science/336681_a_338010]
-
cinci ori campion național al Australiei la 200 m și este cunoscut și pentru sprijinul acordat lui John Carlos și când au făcut . Norman este cel de-al treilea atlet, mai puțin cunoscut publicului, din celebra fotografie a salutului „Puterii Negre” de la Olimpiada din 1968. Norman a crescut într-o familie devotată Armatei Salvării ce trăia la , o suburbie a orașului Melbourne, Victoria, și a fost educat la . Inițial ucenic de măcelar, Norman a devenit mai târziu profesor, și a lucrat
Peter Norman () [Corola-website/Science/336682_a_338011]
-
din cele mai frumoase pene din coroana sa pe care s-o pună la ureche când este în pericol. După ce se luptă cu Prințul Minciunilor îl închide pe acesta în colivie și-l aruncă într-o prăpastie provocând un nor negru de fum. În cele din urmă urcă pe curcubeu și ajunge în Împărăția Tinereții fără bătrânețe. La poarta împărăției află că doar cine împlinește cele trei dorințe ale fetei împăratului va primi tinerețe fără bătrânețe. Prima sarcină este să aducă
Tinerețe fără bătrânețe () [Corola-website/Science/336693_a_338022]
-
Nathaniel „Nat” Turner (n. 2 octombrie 1800, Southampton, Virginia - d. 11 noiembrie 1831, Jerusalem, azi Courtland, Virginia - executat) a fost un sclav afro-american care a condus în anul 1831 o revoltă a sclavilor negri. Nathaniel Turner s-a născut în 1800 ca fiu al unei sclave pe plantația lui Benjamin Turner din Southampton. A fost crescut mai ales de mama sa și de bunica sa din partea paternă, care i-au inculcat ura față de starea
Nat Turner () [Corola-website/Science/336721_a_338050]
-
Nat s-a căsătorit cu o sclavă pe nume Cherry. Cu timpul devenit foarte evlavios, a dedicat multă energie rugăciunilor și posturilor, și prin anul 1825 s-a întărit în convingerea că Dumnezeu l-a ales să izbăvească pe robii negri din sclavie. El însuși a devenit un predicator al bisericii sclavilor și a început să-și propovăduiască ideile în rândul sclavilor, fiind poreclit „Prorocul”.În anul 1822 a murit Samuel Turner, iar Nat a fost vândut unui alt plantator pe
Nat Turner () [Corola-website/Science/336721_a_338050]
-
laterală nu constă ca la "Cobitis" din 4 zone longitudinale distincte. Între petele dorsale și cele laterale există o singură zonă pigmentară. La baza caudalei se află 2 pete brune, una superioară, alta inferioară, de formă variabilă; niciodată o pată neagră intens (genul "Cobitis" are o pată verticală neagră la baza caudalei). Dimorfismul sexual pronunțat. Masculii sunt doar puțin mai mici decât femelele, fără solz Canestrini (la genul "Cobitis" masculii au un solz Canestrini ("lamina circularis") pe a doua radie îngroșată
Sabanejewia () [Corola-website/Science/336740_a_338069]
-
zone longitudinale distincte. Între petele dorsale și cele laterale există o singură zonă pigmentară. La baza caudalei se află 2 pete brune, una superioară, alta inferioară, de formă variabilă; niciodată o pată neagră intens (genul "Cobitis" are o pată verticală neagră la baza caudalei). Dimorfismul sexual pronunțat. Masculii sunt doar puțin mai mici decât femelele, fără solz Canestrini (la genul "Cobitis" masculii au un solz Canestrini ("lamina circularis") pe a doua radie îngroșată a pectoralei); corpul masculului are două îngroșări puternice
Sabanejewia () [Corola-website/Science/336740_a_338069]