64,222 matches
-
energii mici, această abordare se dovedește de succes, prin aceea că generează o teorie cuantică efectivă a gravitației. La energii foarte mari, însă, rezultă modele lipsite de orice posibilitate de predicție. O tentativă de a depăși aceste limitări o constituie teoria corzilor, o teorie cuantică nu a particulelor punctiforme, ci a obiectelor unidimensionale extinse. Teoria promite să devină o descriere unificată a tuturor particulelor și interacțiunilor, inclusiv a gravitației; Inconvenientul fiind acela că apar unele caracteristici neobișnuite, cum ar fi șase
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
abordare se dovedește de succes, prin aceea că generează o teorie cuantică efectivă a gravitației. La energii foarte mari, însă, rezultă modele lipsite de orice posibilitate de predicție. O tentativă de a depăși aceste limitări o constituie teoria corzilor, o teorie cuantică nu a particulelor punctiforme, ci a obiectelor unidimensionale extinse. Teoria promite să devină o descriere unificată a tuturor particulelor și interacțiunilor, inclusiv a gravitației; Inconvenientul fiind acela că apar unele caracteristici neobișnuite, cum ar fi șase dimensiuni suplimentare ale
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
cuantică efectivă a gravitației. La energii foarte mari, însă, rezultă modele lipsite de orice posibilitate de predicție. O tentativă de a depăși aceste limitări o constituie teoria corzilor, o teorie cuantică nu a particulelor punctiforme, ci a obiectelor unidimensionale extinse. Teoria promite să devină o descriere unificată a tuturor particulelor și interacțiunilor, inclusiv a gravitației; Inconvenientul fiind acela că apar unele caracteristici neobișnuite, cum ar fi șase dimensiuni suplimentare ale spațiului, în plus față de cele trei. În ceea ce se numește a
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
și interacțiunilor, inclusiv a gravitației; Inconvenientul fiind acela că apar unele caracteristici neobișnuite, cum ar fi șase dimensiuni suplimentare ale spațiului, în plus față de cele trei. În ceea ce se numește a doua revoluție a supercorzilor, s-a propus ca atât teoria corzilor, cât și o unificare a relativității generale și a supersimmetriei cunoscută ca supergravitație să formeze părți ale unui ipotetic model cu unsprezece dimensiuni, denumit teoria M, care ar constitui o teorie a gravitației cuantice consistentă și unic definită. O
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
În ceea ce se numește a doua revoluție a supercorzilor, s-a propus ca atât teoria corzilor, cât și o unificare a relativității generale și a supersimmetriei cunoscută ca supergravitație să formeze părți ale unui ipotetic model cu unsprezece dimensiuni, denumit teoria M, care ar constitui o teorie a gravitației cuantice consistentă și unic definită. O altă abordare pornește de la procedurile de cuantificare canonică din teoria cuantică. Folosind formularea cu valori inițiale a relativității generale, rezultatul este ecuația Wheeler-deWitt (analogă ecuației Schrödinger
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
revoluție a supercorzilor, s-a propus ca atât teoria corzilor, cât și o unificare a relativității generale și a supersimmetriei cunoscută ca supergravitație să formeze părți ale unui ipotetic model cu unsprezece dimensiuni, denumit teoria M, care ar constitui o teorie a gravitației cuantice consistentă și unic definită. O altă abordare pornește de la procedurile de cuantificare canonică din teoria cuantică. Folosind formularea cu valori inițiale a relativității generale, rezultatul este ecuația Wheeler-deWitt (analogă ecuației Schrödinger) care, însă, se dovedește a fi
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
a supersimmetriei cunoscută ca supergravitație să formeze părți ale unui ipotetic model cu unsprezece dimensiuni, denumit teoria M, care ar constitui o teorie a gravitației cuantice consistentă și unic definită. O altă abordare pornește de la procedurile de cuantificare canonică din teoria cuantică. Folosind formularea cu valori inițiale a relativității generale, rezultatul este ecuația Wheeler-deWitt (analogă ecuației Schrödinger) care, însă, se dovedește a fi impropriu definită. Totuși, prin introducerea a ceea ce astăzi se numesc variabilele Ashtekar, aceasta conduce la un model promițător
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
conduce la un model promițător cunoscut ca gravitație cuantică cu bucle. Spațiul este reprezentat de o structură sub formă de plasă, denumită rețea de spin, care evoluează în timp în pași discreți. În funcție de care dintre caracteristicile relativității generale și ale teoriei cuantice sunt acceptate ca neschimbate, și de la ce nivel se introduc schimbările, există numeroase alte tentative de a ajunge la o teorie viabilă a gravitației cuantice, printre exemple numărându-se triangulările dinamice, mulțimile cauzale, modelele cu twistori sau modele bazate
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
rețea de spin, care evoluează în timp în pași discreți. În funcție de care dintre caracteristicile relativității generale și ale teoriei cuantice sunt acceptate ca neschimbate, și de la ce nivel se introduc schimbările, există numeroase alte tentative de a ajunge la o teorie viabilă a gravitației cuantice, printre exemple numărându-se triangulările dinamice, mulțimile cauzale, modelele cu twistori sau modele bazate pe integrala de drum ale cosmologiei cuantice. Toate teoriile propuse au încă de depășit probleme formale și conceptuale majore. Ele au și
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
nivel se introduc schimbările, există numeroase alte tentative de a ajunge la o teorie viabilă a gravitației cuantice, printre exemple numărându-se triangulările dinamice, mulțimile cauzale, modelele cu twistori sau modele bazate pe integrala de drum ale cosmologiei cuantice. Toate teoriile propuse au încă de depășit probleme formale și conceptuale majore. Ele au și problema comună că, deocamdată, nu se pot realiza teste experimentale ale predicțiilor gravitației cuantice (și deci nu se poate alege vreuna din propuneri acolo unde predicțiile diferă
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
din observațiile cosmologice și din experimentele de fizica particulelor. Relativitatea generală a devenit un model de mare succes al gravitației și cosmologiei, model care a fost validat de toate testele experimentale și observaționale. Chiar și așa, există indicii solide că teoria este incompletă. Problema gravitației cuantice și chestiunea existenței singularităților spațio-temporale rămân deschise. Datele empirice acceptate ca dovadă pentru existența energiei întunecate și materiei întunecate pot sugera nevoia elaborării unei noi fizici, în vreme ce așa-numita anomalie "Pioneer" ar putea totuși să
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
fundamentale ale ecuațiilor lui Einstein, și, pe calculatoare din ce în ce mai puternice, se rulează simulări, cum ar fi cele care descriu fuziunea găurilor negre. Cursa pentru prima detecție directă a undelor gravitaționale continuă, în speranța de a crea oportunități pentru testarea validității teoriei în câmpuri gravitaționale mult mai puternice decât a fost posibil înainte. La peste nouăzeci de ani de la publicare, relativitatea generală rămâne o zonă de cercetare intens exploatată. Radek Wojtak de la Dark Cosmology Centre din cadrul Universității din Copenhaga a publicat la
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
relativitatea generală rămâne o zonă de cercetare intens exploatată. Radek Wojtak de la Dark Cosmology Centre din cadrul Universității din Copenhaga a publicat la doar câteva zile după experimentul OPERA în revista științifică britanică "Nature" un studiu în care a confirmat că teoria relativității generale funcționează, fiind acum testată la scară cosmică.
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
Didymóteicho (, ), este un oraș din regiunea Evros a Greciei. Populația orașului este de 9.637 de oameni. Este situat la 85 de km de Alexandroupoli capitala regiunii și la 2 km de granițele cu Turcia. Există mai multe teorii despre proveniența numelui, una spune că numele a luat naștere de la zidurile gemene pe care le are castelul Καλε,iar cealaltă teorie spune că datorită orașelor îngemănate de pe cele două dealuri ,dealul Αγια Πετρα care era orașul roman Πλωτινουπολη și
Didymoteicho () [Corola-website/Science/309492_a_310821]
-
85 de km de Alexandroupoli capitala regiunii și la 2 km de granițele cu Turcia. Există mai multe teorii despre proveniența numelui, una spune că numele a luat naștere de la zidurile gemene pe care le are castelul Καλε,iar cealaltă teorie spune că datorită orașelor îngemănate de pe cele două dealuri ,dealul Αγια Πετρα care era orașul roman Πλωτινουπολη și Kαλε, care este orașul Didimoticho. Didimoticho este construit la intersecția râurilor Evros și Erithropotamos ,la 891 km de Atena,95 km de
Didymoteicho () [Corola-website/Science/309492_a_310821]
-
în romanul " Enigma Otiliei", și de Mircea Eliade, care, în tinerețe și-a dorit să scrie o monografie consacrată operei lui Balzac. Pornind de la motivul androginului, care constituie de fapt nucleul nuvelei de ample dimensiuni "Séraphita", Mircea Eliade a dezvoltat teoria sa din eseul "Mitul reintegrării". Datorită complexității operei sale, Balzac a fost greu de încadrat, atât de critica literară din acea perioadă, cât și de cea de astăzi, ca aparținând unei categori deja existente, aparte. El a creat un adevărat
Honoré de Balzac () [Corola-website/Science/309455_a_310784]
-
În fizică, paradoxul gemenilor este un experiment imaginar din teoria relativității restrânse, în care o persoană care călătorește în spațiu cu o navă de mare viteză se întoarce acasă și își găsește fratele geamăn identic rămas pe Pământ mai bătrân decât el. Acest rezultat pare neașteptat, deoarece situația pare simetrică
Paradoxul gemenilor () [Corola-website/Science/310332_a_311661]
-
pe Pământ mai bătrân decât el. Acest rezultat pare neașteptat, deoarece situația pare simetrică, întrucât fratele rămas pe Pământ poate fi considerat ca fiind și el în mișcare în raport cu celălalt. De aceea se numește "paradox". Contradicția aparentă este explicată în cadrul teoriei relativității. În celebra sa lucrare despre relativitatea restrânsă din 1905, Albert Einstein a prezis că dacă două ceasuri sunt puse împreună și sincronizate, și apoi unul este îndepărtat și apoi adus înapoi, atunci ceasul care a călătorit va rămâne în urma
Paradoxul gemenilor () [Corola-website/Science/310332_a_311661]
-
acasă are 10,28 de ani. Calculul ilustrează folosirea fenomenului de contracție a lungimii și a celui de dilatare temporală pentru a descrie și calcule și predicții ale relativității restrânse. Abordarea standard tratează paradoxul gemenilor ca o aplicație directă a teoriei relativității restrânse. Aici, Pământul și nava nu sunt într-o relație simetrică: nava face o "întoarcere" în care simte forțe inerțiale, pe când Pământul nu face nicio întoarcere. Deoarece nu există nicio simetrie, nu este paradoxal faptul că un frate geamăn
Paradoxul gemenilor () [Corola-website/Science/310332_a_311661]
-
este o întâmplare că această accelerare este suficientă pentru a explica deplasarea de simultaneitate descrisă mai sus. Deși aceasta este considerată o soluție ce ține de "relativitatea generalizată", de fapt ea este elaborată pe baza unor date ce rezultă din teoria relativității restrânse pentru observatori accelerați pe care Einstein a descris-o încă din 1907 (anume principiul de echivalență și dilatarea temporală gravitațională). Se poate arăta că soluția din relativitatea generalizată pentru un câmp gravitațional static omogen și soluția din relativitatea
Paradoxul gemenilor () [Corola-website/Science/310332_a_311661]
-
a fost fiul Elisabetei a II-a a Spaniei. Nu se cunoaște exact tatăl lui biologic, dar cel legal a fost vărul mamei sale, (presupusul homosexual) Francisc de Assisi de Burbon, Rege Consort al Spaniei pe timpul nașterii lui Alfonso. Unele teorii sugerează că tatăl biologic al lui Alfonso ar fi fost Enrique Puig y Moltó, căpitan al Gărzii Regale, sau generalul Francisco Serrano. Când regina Elisabeta și soțul ei s-au văzut obligați să părăsească Spania, datorită Revoluției din 1868, Alfonso
Alfonso al XII-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310405_a_311734]
-
În fizică și matematică, spațiul Minkowski (sau spațiul-timp Minkowski) este contextul matematic în care se formulează cel mai convenabil teoria relativității restrânse a lui Einstein. În acest context, cele trei dimensiuni obișnuite ale spațiului sunt combinate cu o a patra dimensiune a timpului pentru a forma o varietate tetradimensională pentru a reprezenta spațiul-timp. Spațiul Minkowski își trage numele de la matematicianului
Spațiu Minkowski () [Corola-website/Science/310412_a_311741]
-
și cu "M" sau doar cu "M". Este poate cel mai simplu exemplu de varietate pseudoriemanniană. Acest produs scalar este similar cu produsul scalar euclidian, dar este folosit pentru a descrie o altă geometrie; geometria este de regulă asociată cu teoria relativității. Fie "M" un spațiu vectorial real tetradimensional. Produsul scalar Minkowski este o aplicație η: "M" × "M" → R (adică dați fiind doi vectori "v", "w" din "M" definim η("v","w") ca un număr real) care satisface proprietățile (1), (2
Spațiu Minkowski () [Corola-website/Science/310412_a_311741]
-
d.H.). În Evul Mediu european, operele erau evaluate mai ales după valoarea lor morală. Autorii clasici nu erau luați ca modele morale din cauza păgânismului lor, iar operele lor erau evaluate mai mult pentru sfaturile retorice decât pentru valoarea lor literară. Teorii ale poeziei, ca de exemplu "Poetria" lui Jean de Garlande (sec. al XIII-lea) discutau probleme tehnice și alegerea potrivită a stilului. Scrierile în limba maternă nu fuseseră luate în serios înainte ca Dante Alighieri să fi scris "De vulgari
Critică literară () [Corola-website/Science/310426_a_311755]
-
fie "goale": ele trebuie să fie ascunse de observatorul extern printr-un orizont de evenimente. Aceasta constituie așa numită ipoteză a cenzurii cosmice a lui Penrose. Aceasta permite izolarea singularităților de tip gaură neagră în Univers, fără a recurge la teoria cuantică. Doar în interiorul găurii negre legile fizicii clasice nu sunt valabile. În anul 1962, în colaborare cu Paul Newman, a propus un procedeu de descriere a câmpurilor gravitaționale și a interacțiilor câmpurilor fizice cu aceste câmpuri gravitaționale, bazat pe noțiunea
Roger Penrose () [Corola-website/Science/310471_a_311800]