KorAP: Find »[drukola/base=înăuntru & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...240 241 242 ...278 >

6,950 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666

clincănea ușurel, clătinată probabil de curentul care răzbea pe sub uși. Am dat cu grijă la o parte șiragurile de mărgele, am pășit încet spre odaia lui Hartley, și am răsucit ușor cheia. M-am aplecat peste prag și am privit înăuntru. Era acolo, vizibilă în strălucirea lumânării, zăcând încovrigată pe saltea, învelită în pătură, și cu fața ascunsă de o mână. Am rămas un moment și i-am ascultat răsuflarea liniștită, regulată. Apoi m-am retras în liniște și am încuiat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
Perry și Titus erau afară. Gilbert ieși din bucătărie și mi se adresă: — Charles, un lucru ciudat, pe care nu ți l-am spus aseară. — Ce? — Când am dus ieri scrisoarea la el acasă mi s-a părut că aud înăuntru o voce de femeie. — Era televizorul. — Nu cred. Charles, n-o să aibă loc o luptă, nu-i așa? Vreau să spun că nu de asta ne-a chemat să venim abia azi-dimineață. Poate că și-o fi adunat camarazii să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
cu apariția mirelui și a miresei. Când ne-am apropiat de automobil, toate privirile s-au ferit în lături. Nu aranjasem felul în care aveam să stăm în mașină. Titus a deschis portiera din spate, am împins-o pe Hartley înăuntru și am urcat și eu imediat după ea, iar Titus s-a așezat lângă mine. Ceilalți trei s-au înghesuit în față. Hartley și-a tras și mai mult fularul pe frunte, ca să-și voaleze chipul. Cei trei din față

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
adune muniții. O piatră mi-a lovit dureros mâna, și m-am întors grăbit în mașină. — Rosina! Rosina! Titus era cel care striga, fâlfâindu-și brațele. Părea un strigăt de război. Gesticula și dansa. L-am tras și pe el înăuntru. James l-a târât pe Perry. Într-o clipă eram din nou cu toții în mașină și Peregrine a apăsat cu violență pe accelerator. Mașina a zburat drept înainte ca un fulger și apoi a făcut curba în locul unde drumul satului

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
nu?“. — Ți-ai spus „de ce nu?“, așa ți-ai spus, micuță Lizzie? Ai venit cu mașina? Nu, cu trenul, apoi am luat un taxi. — Foarte bine, pentru că în curând nu va mai exista nici un loc de parcare pe aici. Vino înăuntru ca să te usuci. Vezi să nu aluneci din nou, stâncile astea sunt înșelătoare. Am condus-o spre casă, luând-o pe pajiște. — Ce e cu pietrele astea? Un soi de desen pe care l-a făcut cineva. Parcă ești mai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
îngrozitoare cădere? James își dădu seama de speculațiile care-mi munceau mintea și făcu un gest disperat. Nu mă pricep la dezlegarea rebusurilor, am spus. Eu am gândit că a fost Ben, și continuu să cred acest lucru. Atunci vino înăuntru, îmi ceru James, ridicându-se în picioare. Am intrat în bucătărie. Lizzie stătea lângă plită. Își prinse părul la spate și purta un șorț cadrilat, foarte scurt, peste o rochie foarte scurtă. Arăta ridicol de tânără, și avea acel aer

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
mirosul odăii unei femei foarte bătrâne. Hartley se adresă câinelui: — Taci o dată! Animalul tăcu în momentul când crezu el de cuviință, apoi începu să mă mușine și să dea din coadă. Ben îmi spuse din ușa camerei de zi: — Poftește înăuntru. Am pășit în încăpere. Fereastra panoramică oferea priveliștea câmpiei povârnite și a salturilor mării albastre, voalate de aburul arșiței. Nicicând o priveliște frumoasă n-a fost atât de sinistră. Cele două magnetofoane zăceau pe pragul lat al ferestrei, lângă binoclul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
în picioare, dând din coadă. Îmi așezasem valiza pe jos, lângă mine, iar peste valiză pusesem punga de hârtie cu lamele mele și fardurile lui Hartley. Mi-am lăsat ceașca din mână, am deschis valiza, am vârât punga de hârtie înăuntru și am închis valiza la loc. Mi-era teamă că Ben o să vadă sau o să intuiască ce se găsește în punga de hârtie. Amândoi mă urmăreau din priviri. A fost interesant să-l cunosc pe fratele dumitale, militarul, spuse Ben

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
Repar ciocanul. Adevărul era că mânerul intra perfect în gaura metalului, însă juca, astfel încât ar fi căzut la orice încercare de mânuire. — Capul nu-i fixat, zise James. Am observat și eu. — Ai nevoie de o pană. — O pană? Vâră înăuntru o bucățică de lemn, care să-l susțină. Am găsit o bucățică de lemn (toată casa era presărată cu surcele și bucăți de lemn), am așezat-o în echilibru în gaura din metal, și am vârât apoi mânerul, continuând să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
înainte. Și, acum, m-am pomenit amintindu-mi cu sârg că dorisem s-o îndepărtez pe Lizzie din cauza lui Hartley. Iar în această dimineață, am ieșit din casă alergând, pentru că mi se părea de nesuportat să mai rămân o secundă înăuntru, tot din cauza lui Hartley. Boala mea marcase durata de așteptare, care acum luase sfârșit. Telefonul lui Lizzie fusese un semnal fără voie, o chemare la acțiune. Sunase ceasul pentru mine și pentru Hartley. Și între timp, stăteam locului rânjindu-mă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
durat până să-mi dau seama că locuința era goală? În orice caz am fost sigur de acest lucru înainte de a privi prin deschizătura dintre perdelele dormitorului mai mare și a vedea că nu mai era nici urmă de mobilă înăuntru. M-am întors la ușa din față și, nu știu din ce rațiune, am apăsat de mai multe ori pe butonul soneriei, ascultându-i ecoul în casa pustie. — Scuzați-mă, îi căutați pe domnul și pe doamna Fitch? — Da, am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
o adusesem, în punga de plastic, în acea înfior\toare zi a întoarcerii ei. Am strecurat-o în buzunar. Am înconjurat casa, intrând în grădina din spate, și am stat un timp pe terasa de beton de sub fereastra panoramică, privind înăuntru. Și aici fuseser\ lăsate perdelele, însă împreunate; reușeam totuși să mă uit, prin despărțitura lor, în camera pustie. Ușa spre gol era deschisă și puteam zări interiorul ușii de la intrare, precum și tapetul decolorat în locul unde atârnase tabloul cavalerului medieval. M-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
desprins ornamentele de sticlă care atârnau în hol, pentru că îmi tulburau somnul cu clinchetul lor. Dar sipetul de lemn ornat, cu demonul captiv, stă neclintit pe consola lui. (James nu mi-a dezmințit niciodată că s-ar afla un demon înăuntru. Când l-am întrebat, s-a mulțumit să râdă.) Nenumărații Buddha stau la locul lor, cu excepția unuia pe care i l-au dat lui Toby Ellesmere, ca să-i temperez supărarea că James nu-l menționase deloc în testament. Testamentul prevedea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
nu mi-am mai dat osteneala să notez aici că sunt întruna sâcâit de oameni de teatru care au reluat vechiul joc. Când or să-și dea seama că nu mă mai interesează teatrul deloc? Mi-am amuțit telefonul, băgând înăuntru o bucată de hârtie. Nu am mai intrat într-un teatru nici măcar ca să văd noul Hamlet al domnului Blick, despre care se spune că e lucrul cel ai bun de când s-a inventat pâinea tranșată în felii. Da, mă întreb

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
ta dragoste? Dumnezeule, mare, blestematul de sipet cu demonul captiv a căzut pe jos! Vecinii din apartamentul alăturat au bătut ceva cu ciocanul în perete și sipetul a căzut de pe consolă. Capacul s-a desprins și ce naiba o fi fost înăuntru a ieșit cu siguranță afară. Dar după pelerinajul vieții umane, contropite de demoni, ce-ar putea să mai urmeze, mă întreb? Cărticică (lat.). Înaltă bucătărie (fr.). În limba engleză „shore“ înseamnă coastă, țărm. Trecătoare între Afganistan și Pakistan. Locuință provizorie

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297

am făcut cor de colinde și am cântat, pe voci, și-așa mai departe. Și vreau să vă spun că erau unii milițieni care erau mai omenoși puțin... Și veneau și ne-ascultau de-afară cum cântam, da’ nu veneau înăuntru. Nu erau chiar toți foarte răi. Știți? Adică, probabil că se gândeau și ei că mai există un Dumnezeu... Sau știu eu dacă s-au gândit vreodată la treaba asta? Dar nu ne deranjau... Ba din contră, era un semnal

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
geamurile blocate... nici aerisire, curgea apa pe noi acolo... Și știu că la Ploiești vagonul nostru s-a oprit tocmai în fața unei pompe care alimenta locomotiva cu apă... Și se auzea cum curgea apă și noi eram morți de sete înăuntru... și cred că o durere mai mare nu poți să simți numai când știi că-i acolo și nu poți... La Târgșor când am ajuns era un director foarte de treabă... și gardienii de acolo erau cumsecade. Venea ăsta, directorul

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
Albă, și de acolo am plecat la Peninsula. S-a’ făcut două brigăzi de studenți, brigăzile 13 și 14, care erau izolate de restul deținuților. Cum era colonia de muncă cu barăci, înconjurată de sârmă ghimpată, cu turnuri de control, înăuntru era un alt țarc, în care eram aceste două brigăzi de studenți... Deci noi nu aveam voie să luăm legătura cu ceilalți. Dumneavoastră în care brigadă erați? În Brigada 13 am fost. Și am stat la Peninsula patru ani... din

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
Am văzut toată intrarea rușilor în București, cum erau aplaudați de unii inconștienți... Și într-o zi, eram eu cu cel mai mare în grad de acolo de la atelier, și oprește o mașină mică urmată de o cisternă. Și vine înăuntru un maior sovietic, tânăr, prietenos, amabil cu toți. După ce a stat un timp de vorbă cere o căldare și se duce cu ea și o aduce plină de samahoancă, o băutură tare, foarte puturoasă, făcută din sfeclă. Și ăla a

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
m-a chinuit... că am făcut de mai multe ori carceră. Era o secție acolo unde nu mai erau deținuți, dar erau mai multe carcere și erau și unele foarte strâmte și cu cuie bătute în pereții lor, de pătrundeau înăuntru. Și dacă stăteai în celula aia nu puteai să stai rezemat că te înțepau cuiele... Și am făcut-o și în pielea goală, iarna... Eram scos câte 24 de ore și dus... V-am spus că eu în general eram

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
de la ferestre tare: Ne omoară! Ne omoară! Ne omoară! Și unde am putut, am aruncat obloanele, că erau gratiile și, în oblic, erau niște obloane din lemn, ca nu cumva să vedem afară, sau din stradă să ne vadă cineva înăuntru... pentru că exista riscul ca din stradă să se uite cineva cu binoclu peste zidul închisorii... Noi eram cu fața spre orașul Gherla, și , vis-a-vis, peste zidul închisorii era cimitirul catolic, după aceea era șoseaua și orașul. Și dacă cineva s-

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
singură acțiune a fost făcută, la care am participat eu și cu încă două persoane din organizație... În centrul Alexandriei, în parc, era pusă o statuie cu un cap al lui Stalin. Am spart căpățâna și am pus materii fecale înăuntru... Dar asta n-a știut-o nici Securitatea, că nu era scrisă în dosar. Știind doar 3 persoane de asta n-a mai ajuns să se afle. Și altceva... De răspândit manifeste n-am mai apucat să răspândim... Am conceput

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
am dus la întreprinderea de unde m-au arestat, că știam că n-am făcut nimic, și n-avea’ motive să nu mă angajeze. Bine, între timp era altă conducere și am cerut să fiu primit la director. M-am dus înăuntru, am spus cine sunt, că am fost arestat politic, mi-am executat pedeapsa, am lucrat aicea înainte de arestare și aș dori să lucrez în continuare tot aicea. Și mi-o spus să las o cerere și să vin după două

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
mașini în fața casei, și ne-a dus la Securitate... Cum a decurs ancheta la Securitate? Domnule, știți ce-i interesant? Mie mi s-a părut groaznic. Pe mine când m-au arestat cu tata împreună, pe tata l-au dus înăuntru, pe mine m-au lăsat vreo zece minute în mașină, acolo, da’ singur-singurel în curtea Securității, după care m-au scos și m-au băgat într-o gheretă cât dulapul ăla, cu niște aerisitoare, sus. Și-am stat acolo închis

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
Încălzire nu exista în dubă. Și-am stat în dubă, domnule, până când la un moment dat a început să plouă, da’ să plouă ca vara, să plouă ca lumea... Și s-a făcut condensu’ acela, că afară era rece și înăuntru căldura noastră... optzeci de inși, dom’le, și nu știai cum să te ferești de ploaie, că curgea pe pereți, și totu’ a devenit umed. Și-apăi dimineața în zori am plecat. Ne-o tractat o locomotivă până-n Gara de Nord. Și când

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]