12,426 matches
-
întoarcere, trage să moară pe mormanul său de gunoi „mâncat de jeg, de viermi și de gângănii” (Murnu, XVII, 400). Păsările au adormit de mult printre ramurile acaților. Doar bufnița Atenei se trezește acum, spre a păzi, cu ochi nocturni, Înțelepciunea de coșmarurile întunecatei Nix. Peste munții din Itaca plutește luna, mușcată pe jumătate de vârcolac. Se ivesc, pe rând, Cancerul, Pleiadele, Hiadele, Orion... Furtuna toamnei egeice se aude dincolo de munții Olimp, se văd fulgerele și se aud tunetele lui Zeus
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
funcționari, disprețuiți de Socrate pentru că iubeau talanții, și nu travaliul paideutic. Dar nu această metamorfoză odiseică este Kehre de care vorbeam... * Să lămurim acum o întrebare cu adevărat „crucială”: de unde i-ar fi putut veni lui Ulise, dincolo de istețimea nativă, înțelepciunea pe care i-o atribuie sofiștii și o sugerează însuși Homer? Aedul face mereu aluzie la femeile care apar în viața regelui din Itaca. Acestea sunt în număr de patru: Penelopa, Nausicaa, Circe și Calipso. Penelopa, supranumită ea însăși „preaînțeleapta
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
patru: Penelopa, Nausicaa, Circe și Calipso. Penelopa, supranumită ea însăși „preaînțeleapta”, cea care îl așteaptă la vatră pe „bărbatul tinereții ei” și care călăuzește întreaga fabulă, ar fi cea mai îndreptățită să-i fi servit lui Ulise ca dascăl de înțelepciune. Dar nu avea nici când și nici cum să-l fi școlit pe aventurierul ei soț, care a lipsit de acasă cel puțin două decenii. Nausicaa este, în poem, o ființă grațioasă semănând cu Beatrice; dar n-a stârnit în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
o asemenea „analiză” sau „împletire” vrea Ulise să-și mântuie destinul. În toate sensurile posibile. Căci Preaînțeleapta Penelopeia, cu „împletirile” și „despletirile” ei, poate juca, într-adevăr, și rolul moirei Atropos, cea care taie firul destinului. Se poate muri cu înțelepciune. Întoarcere bună, dreaptă în humus-ul inițial. A muri - a te liniști în lume. Ori de câte ori moare un înțelept, lumea este condamnată să se mai înțelepțească și ea puțin. Humus-ul însuși mai înghite un dram de spirit și învie parcă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
un apendice paludean (p. 154, n. 126) a cărui identitate exactă ne scapă. 3. Un studiu amplu despre șiretenia lui Ulise a realizat G. Patroni: Appunti di filosofia e di diritto omerici, 1947; Patroni susține că șiretenia lui Ulise este înțelepciune practică, e competență universală, polymechanie - căci Ulise se pricepea la toate: dulgherit, zidărit, navigat etc., adică este versat în toate artele practice (techne) ale lumii. Caracterul lui Ulise a fost pus sub semnul întrebării în Antichitate, mai ales în operele
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
consilier - cum sunt numiți, în ultima vreme, sfetnicii acestora. șeful nu are voie să creadă că știe și poate înțelege tot, iar subalternul este obligat să nu moară ca slugă. Unii sclavi erau cumpărați cu foarte mulți bani doar pentru că înțelepciunea le era superioară oricărora dintre cei care plăteau sau îi vindeau. Lanțuri pentru picioare, pentru gât s-au făcut deoarece numai trupul poate fi încătușat, la orice vârstă. Mintea, inima și înțelepciunea nu au însă zăgaz dacă acestea au învățat
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
erau cumpărați cu foarte mulți bani doar pentru că înțelepciunea le era superioară oricărora dintre cei care plăteau sau îi vindeau. Lanțuri pentru picioare, pentru gât s-au făcut deoarece numai trupul poate fi încătușat, la orice vârstă. Mintea, inima și înțelepciunea nu au însă zăgaz dacă acestea au învățat, au probat și s-au angajat să nu adoarmă, să nu lâncezească nici pentru folosul celor care plătesc. Deschiderea spre extremele impuse de cei aflați „sus” nu a încetat să facă victime
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Richter, G. (1996), „Evenimentele stresante de viață și suportul social. Semnificația lor pentru tulburările depresive”, în R. Vraști, N. Eisemann (coord.), Depresii - noi perspective, All, București. Schiopu, U. (1997), Dicționar enciclopedic de psihologie, Babel, București. Selye, H., Goupil, G. (1999), Înțelepciunea stresului, Coresi, București. Sillamy, N. (1996), Dicționar de psihologie, Univers Enciclopedic, București. Stora, J.B. (1999), Stresul, Meridiane, București. Uricaru, E. (1999), „Universul nostru penitenciar”, Memoria, nr. 26. *** (1994), Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, ediția a IV-a, American
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cu demnitate viața de zi cu zi și avea acea forță interioară a caracterului care îl făcea fericit și împăcat cu propriul destin. A fost odată o insulă unde trăiau toate sentimentele și valorile umane: Buna Dispoziție, Bogăția, Orgoliul, Tristețea, Înțelepciunea... și, ca toate celelalte, Iubirea. Într‑o bună zi sentimentele și valorile au fost anunțate că insula este în pericol să se scufunde. Imediat toate și‑au pregătit navele și bărcile, căutând să plece cât mai repede. Doar Iubirea a
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
care îi este numele. Iubirea și‑a dat seama cât de mult îi datora și întrebă Cunoașterea: - Cunoaștere, îmi poți spune cine m‑a ajutat? - Era Timpul, răspunse Cunoașterea. - Timpul? Dar de ce tocmai Timpul m‑a ajutat? Cunoașterea, plină de înțelepciune, îi răspunse: - Pentru că numai Timpul poate fi în măsură să înțeleagă cât de importantă este Iubirea în viața noastră. Cititorilor cărții de față ar putea să li se pară oarecum atipică această modalitate de introducere, dar, dincolo de mesajul povestirii cu
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
privată. Pentru înțelegerea metodelor de criptare și a tehnicilor folosite în criptanaliză, o trecere în revistă a operațiunilor fundamentale de criptare este strict necesară. Vom constata că, de-a lungul celor patru mii de ani, evoluțiile au fost spectaculoase și înțelepciunea acelor vremuri ne încântă și acum. Plăcerea este cu atât mai mare, cu cât concepte și tehnici foarte vechi se regăsesc în sistemele moderne de criptare, firește, beneficiind de acumulările de-a lungul timpului. 5.3.1. Substituțiatc "5.3
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
Andrei Pleșu, APF, 1992, 12; Marta Petreu, „Fiecare existență omenească e un mandat divin” (convorbire cu Andrei Pleșu), APF, 1992, 12; Dorin Popa, Convorbiri euharistice, Iași, 1992, 131-174; Ioana Pârvulescu, Gândire după natură, RL, 1993, 44; Octavian Soviany, Fragmentarium de înțelepciune dionisiacă, CNT, 1993, 47; Simion, Mercuțio, 159-164; Ștefan Borbély, Andrei Pleșu, F, 1994, 6; Ierunca, Dimpotrivă, 143-144; Ierunca, Semnul, 71-79; Lovinescu, Unde scurte, IV, 294-300; Ioan Buduca, Problema maestrului spiritual, LCF, 1995, 4; George Pruteanu, Un Sancho Panza în Est
PLESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288852_a_290181]
-
vrea să-l știm și noi?/ Ci, omul fiind singur, zidit fără ferestre,/ A izvodit cuvântul spre a putea fi doi” sau „Neașezare-i totul, ca și cum Absolutul/ Mereu se tot amână de teama neschimbării/ Ce-ngheață primenirea, norocul recreării./ Această-nțelepciune de mult ne-o-nvață lutul”. Mai multe culegeri de eseuri - Spațiul poetic eminescian (1982), Prezentul etern eminescian (1989), Aporii ale tragicului (2001), Metafora și cei trei oaspeți ai poemului (2002) și Spiritul hyperionic sau Sublimul eminescian (2003) - limpezesc și
POPA-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288909_a_290238]
-
-mi iubito/ cine-o ar mai putea face?” (Orpheu). Prin această antinomie structurală - sete de viață, bucurie, senzualitate vitală, voință de creație și conștiința sfârșitului apropiat - lirismul lui P. își află limita cea mai înaltă a expresiei. Apărut postum, Elogiul înțelepciunii (1979) e dominat de o tonalitate testamentară, apăsătoare și monocordă. Vibrația lirică e diminuată, efortul de disciplinare a sentimentelor se stinge în oboseală și confuzie existențială. Tonalitatea, aproape continuă, e similară cornului melancolic eminescian și obsesia capătă conturul „vânătorii sacre
POPEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288921_a_290250]
-
1985) restituie și ineditele. Se regăsesc aici materia lirică specifică, obsesiile fundamentale, sintagme și imagini emblematice, dar textele nu ating niciodată tensiunea antumelor, ceea ce presupune că sunt doar bruioane. SCRIERI: Frații mei blânzi, Iași, 1974; Aurea saecula, Iași, 1977; Elogiul înțelepciunii, Iași, 1979; Voce eternă. Pro Patria, Iași, 1985. Repere bibliografice: Constantin Ciopraga, Un poet autentic, „Opinia studențească”, 1974, 4-5; Miron Blaga, Un poet al grației și sublimului, „Opinia studențească”, 1974, 4-5; Horia Zilieru, Corneliu Popel, CL, 1978, 6; Constantin Ciopraga
POPEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288921_a_290250]
-
grației și sublimului, „Opinia studențească”, 1974, 4-5; Horia Zilieru, Corneliu Popel, CL, 1978, 6; Constantin Ciopraga, Corneliu Popel, RL, 1978, 27; Teohar Mihadaș, A plecat un poet, TR, 1978, 28; Andrei Corbea, „Aurea saecula”, „Dialog”, 1978, 61; Andrei Corbea, „Elogiul înțelepciunii”, „Dialog”, 1979, 71-72; Daniel Lascu, Poezia ca discurs despre înțelepciune, CL, 1980, 3; Cezar Ivănescu, Corneliu Popel, LCF, 1982, 4; Maftei, Personalități, IV, 220-222; Radu Mareș, Pe cont propriu, Cluj-Napoca, 1986, 260-287; Miron Blaga, „Voce eternă. Pro Patria”, F, 1986
POPEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288921_a_290250]
-
Popel, CL, 1978, 6; Constantin Ciopraga, Corneliu Popel, RL, 1978, 27; Teohar Mihadaș, A plecat un poet, TR, 1978, 28; Andrei Corbea, „Aurea saecula”, „Dialog”, 1978, 61; Andrei Corbea, „Elogiul înțelepciunii”, „Dialog”, 1979, 71-72; Daniel Lascu, Poezia ca discurs despre înțelepciune, CL, 1980, 3; Cezar Ivănescu, Corneliu Popel, LCF, 1982, 4; Maftei, Personalități, IV, 220-222; Radu Mareș, Pe cont propriu, Cluj-Napoca, 1986, 260-287; Miron Blaga, „Voce eternă. Pro Patria”, F, 1986, 2; Nicolae Turtureanu, Celui care tace. 15 ani după Corneliu
POPEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288921_a_290250]
-
specifice popoarelor lumii: stilul românesc, ortodox, indic, european, american, eladic, romanic, francez, spaniol, italian, germanic, englez, rus (Stiluri de viață, 1937). Interpretarea culturii în perspectiva existențialismului e tema lucrărilor Prezența divină în filosofia contemporană (1942), Invitații - la Frumos, Poezie, Credință, Înțelepciune, Metafizică, Moarte, Aventură, Câmp, Tradiție, Comuniune, Românism, Eroism (1941), În duhul ortodoxiei naționale (1942) și se poate afla chiar în Armand Godoy, poète latin et chrétien (1942), studiu ce evidențiază neliniștea metafizică în toate sferele gândirii contemporane și cu deosebire
POPA-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288910_a_290239]
-
și psihologia conducătorului, Cluj, 1935; L’Actualité de Pascal, Paris, 1937; Stiluri de viață, Cluj, 1937; Cartea anilor tineri, Sighișoara, [1939]; Existență și adevăr la Sören Kierkegaard, Sibiu, 1940; ed. pref. Achim Mihu, Cluj-Napoca, 1998; Invitații - la Frumos, Poezie, Credință, Înțelepciune, Metafizică, Moarte, Aventură, Câmp, Tradiție, Comuniune, Românism, Eroism, Sibiu, 1941; Armand Godoy, poète latin et chrétien, Sibiu, 1942; În duhul ortodoxiei naționale, pref. Grigorie T. Marcu, Sibiu, 1942; „Luceafărul”. Un capitol de luptă și credință românească, Sibiu, 1942; Prezența divină
POPA-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288910_a_290239]
-
împrumută ambianței naturale semnificații augurale suferă de același metaforism supraîncărcat. Autentic este limbajul personajelor, ceea ce creează identități pitorești, cum este baba-țiganca, roabă anonimă și preoteasă pythică demnă de lumea lui Mateiu I. Caragiale. Prin simpatia lui față de omul simplu, față de înțelepciunea populară, P. se situează în sfera unui fel de postpoporanism, având puncte de atingere cu atmosfera din Păcat boieresc de Mihail Sadoveanu. Cu subiecte venite din lumea orașului, dar întorcându-se mereu la teme sociale ce își află rădăcinile în
POPOVICI-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288966_a_290295]
-
lume cam vetustă, aduce în final o idee care reașază totul în echilibru: unirea a doi tineri de religii diferite se poate împlini. Ana, fiica evreului Ianke, se căsătorește cu Ionel, fiul românului Take, intermediar fiind turcul Cadâr, a cărui înțelepciune își are temeiul într-o experiență personală cu deznodământ nefericit. Piesa se distinge printr-un subtil și savuros comic de situații, cele trei personaje principale fiind individualizate prin comportamentul lor. Ca prozator, deși recuperează în romanul Floare de oțel (1930
POPA-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288917_a_290246]
-
Întoarcerea din Cythera, P. abandonează „lirismul ideologic” și, potrivit unui loc comun din critica vremii, „își regăsește vocea proprie”, abordând acum versul liber. În realitate, îndatorată formulei lirice baconskiene, își caută un „teritoriu liric” prin interiorizare. Pentru prima oară tatonează înțelepciunea tăcerii, temă care va da unor poeme din lirica ei târzie substanță și dramatism: „Toate cuvintele, toate,/ retrase-n cochilii,/ Și înseși coarnele n-ar/ Mai ieși cercetătoare-n văzduh./ Toate privirile, toate,/ Sub pleoape retrase. Și palid,/ Strâns între
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
ca izvor numai prin informațiile legate de relațiile și expedițiile lui Vlad Țepeș în mediul negustorilor sași), povestirea slavonă, nu lipsită de unele accente acuzatoare cu privire la cruzimea excesivă a voievodului, îi compune acestuia un portret ale cărui dominante sunt vitejia, înțelepciunea, mândria, orgoliul de „mare stăpânitor”, trăsătură preluată din tradiția bizantină. Sunt scoase în evidență latura antiotomană a acțiunilor voievodului, lupta cu boierimea pentru centralizarea statului, măsurile sale de o extremă severitate fiind menite să îndrepte neajunsuri social-morale frecvente în epocă
POVESTIRE DESPRE DRACULA VOIEVOD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288993_a_290322]
-
RIAF, 1885, vol.V, 153-165; Iuliu A. Zanne, Proverbele românilor, I-X, pref. G. Dem. Teodorescu, București, 1895-1903; ed. vol. I, îngr. Mugur Vasiliu, pref. Nicolae Constantinescu, București, 2003; I.-A. Candrea, Dicționar de proverbe și zicători, București ,1912; Din înțelepciunea poporului. Proverbe, zicători, ghicitori, îngr. Corneliu Bărbulescu și Gh. Ghiță, București, 1957; Proverbe românești, îngr. și pref. George Muntean, București, 1967; Iordache Golescu, Proverbe comentate, îngr. și pref. Gh. Paschia, București, 1973; Proverbe și zicători bănățene, îngr. Costa Roșu, Novi
PROVERB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289049_a_290378]
-
Ghiu, Postscriptum la „Ravelstein”, LCF, 2002, 14; Costi Rogozanu, O doamnă extraordinară, „Evenimentul zilei”, 2002, 3202; Simona Sora, Răspunsul e simplu, „Dilema”, 2002, 506; Luminița Marcu, Cu sau fără voie de la partid, „Evenimentul zilei”, 2002, 3213; Grete Tartler, Sub grinzile înțelepciunii zen; Zeița fiica negustorului, RL, 2002, 39; Dicț. scriit. rom., IV, 19-20; Costi Rogozanu, Literatura de culoare, „Evenimentul zilei”, 2003, 3243; Ruxandra Cesereanu, Henry Miller, „Plexus”, OC, 2003, 180; Simona Sora, Erotice, „Dilema”, 2003, 55; Ilinca Anghelescu, Romanul care se
RALIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289123_a_290452]