6,081 matches
-
că salariul este suficient pentru a întreține o singură persoană și nu o familie. În cazul în care soția nu lucrează, soțul profesor ajunge să-și ia o a doua slujbă pentru a și completa salariul. Studiile asupra autorității profesorului, înțeleasă ca putere de a-i face pe alții să-i urmeze hotărârile, se referă mai ales la relația cu școala și cu elevii. În relația cu școala el se supune unei ierarhii și primește ordine de la superiorii săi (șefi de
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
conflictelor. Intoleranța, dorința de a ieși în evidență, dragostea, reprezintă încercări de definire a identității de adolescent. De multe ori adulții (părinți și profesori), nu înțeleg aceste încercări de căutare a identității. Există câteva comportamente care, dacă nu sunt corect înțelese por periclita calitatea relațiilor adulți - adolescenți: 1. A da vina pe autoritate. Adesea, adolescenții își imaginează o lume ideală și așteaptă ca toți din jur să fie perfecți. Orice abatere din partea adulților este privită cu nemulțumire și criticată. Părinții și
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
sau un adolescent, într-o ordine sistematică. „Constructul conține părți descriptive și normative. Descriptive sunt afirmațiile despre relațiile existente între profesor și elevi în ceea ce privește înțelegerea, prevederea, perspectiva, cunoștințele, capacitățile, judecățile, acțiunile, precum și indicațiile despre provizoratul relației pedagogice. Raporturile pedagogice trebuie înțelese însă și ca niște categorii normative, pedagogul trebuie să se distingă prin anumite caracteristici. Apoi dintr-o perspectivă primară, normativă, relația pedagogică trebuie să îndeplinească următoarele criterii: recunoașterea personalității copilului și a individualității sale, a educației lui cuprinzătoare și formatoare
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
obișnuitele cadouri de ziua lui, Îi sunt satisfăcute nenumăratele doleanțe și părintele este fericit că are un copil cuminte. Copilul se formează În sânul unei familii, În care are drept model figurile maternă și paternă. Lipsa afectivității sau iubirea prost Înțeleasă, de a oferi copilului tot ce are nevoie, material, răsfățul, cu alte cuvinte, poate face din copilul pașnic În primii ani de viață un delincvent la adolescență, capabil de minciuni, furt, bătaie, consum de droguri. În familiile În care unul
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Oltița Camelia CUZA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2179]
-
maturizează într-o familie de intelectuali. Primește o educație aleasă în familie și într-un pension, urmează cursurile Conservatorului, cântă cu pricepere, fără să fie un talent autentic, după cum i-a spus profesorul ei. Nu se simțea nici iubită, nici înțeleasă, nu se putea lega de o carieră muzicală. În salonul mamei, era admirată, cocheta cu bărbații; flirta cu nonșalanță, știa că, în zorii iubirii, bărbatul divinizează femeia, dar la amiază, bărbatul ajunge s-o disprețuiască. Frumoasa Yoko, la nouăsprezece ani
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de a acționa) (Ruckmick, 1936 apud Reeve, 2009), acte de rezistență (auto-privarea sau reyistența la tentație). Într-un final, două secole de analiză filosofică a dus la concluzii dezamăgitoare. Voința s-a dovedit a fi o abilitate a minții prost înțeleasă care reiese dintr-un amalgam de capacități înnăscute, experiență de viață, senzații din mediu și reflecții despre propria identitate și ideile pe care le avem. Chiar mai mult de atât, odată ce voința a apărut, este automat înzestrată cu un scop
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
XVI-lea și al XVII-lea. Cât despre expresia "în același timp", ambiguă, ea înseamnă fără îndoială că reprezentația trebuie să aibă loc într-o singură zi, spre deosebire de Mistere, care se desfășurau în mai multe zile. Unitatea de loc trebuie înțeleasă aici ca o unitate complexă, acțiunea fiind situată în locuri apropiate. În Saul de exemplu, unde se înfruntă israeliți și filistini, conform povestirii biblice, Jean de la Taille situează primele două acte în jurul muntelui Ghelboa, în tabăra israelită (ea însăși situată
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
combină atât de bine cuvintele și acțiunile cu cele ale camaradului cu care intră pe loc în întreg jocul și în toate mișcările pe care i le cere celălalt, astfel încât să facă pe toată lunea să creadă că erau deja înțeleși. Nu același lucru se întâmplă cu un actor care joacă numai din memorie: el nu intră niciodată pe scenă decât ca să debiteze cât mai repede ce-a învățat pe de rost și de care este atât de preocupat, încât, fără
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
niște fenomene asupra cărora nu s-a întrebat. Producând efectul de distanțare, scrie Brecht în Noua tehnică a artei dramatice (1935-1941), se realizează un lucru banal și cotidian, nu este nimic altceva decât un mod foarte răspândit de a face înțeles ceva cuiva sau sie însuși; acest efect este întâlnit sub multe forme, atât în cursul unor studii, cât și în timpul unei întâlniri a oamenilor de afaceri. A distanța înseamnă să transformi lucrul pe care vrei să-l faci înțeles, asupra
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
face înțeles ceva cuiva sau sie însuși; acest efect este întâlnit sub multe forme, atât în cursul unor studii, cât și în timpul unei întâlniri a oamenilor de afaceri. A distanța înseamnă să transformi lucrul pe care vrei să-l faci înțeles, asupra căruia vrei să atragi atenția, dintr-un lucru banal, cunoscut, redat imediat, într-un lucru special, insolit, neașteptat. Ceea ce este de la sine înțeles este făcut să fie oarecum de neînțeles, dar numai cu scopul de a permite apoi o
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
îl scufundă în întuneric, făcându-l la fel de nou, pentru a fi descoperit și cunoscut în întregime. Într-un cuvânt, actorul atinge și izolează, în mii de feluri pe care i le oferă arta sa, lucrurile necunoscute, neînțelese vreodată sau prost înțelese, și le face să apară în adevărul lor pe o scenă ideală, unde rațiune și sentiment se volatilizează, fără ca vreuna să se exercite vreodată în pofida alteia, ci unde cele două aspecte se întăresc reciproc." Critica lui Brecht este cea mai
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Cu privire la Epoca de aur, ea declară, în numele întregii trupe: "Realitatea socială din 1975 ne apare ca un mozaic de universuri inegale și impermeabile unele în raport cu altele, a cărui funcționare ne este ascunsă. Pentru ca să o povestim, să încercăm a-i face înțelese resorturile, preferăm să o recreăm prin mijloacele specifice teatrului. Vrem să arătăm farsa lumii noastre, să creăm o sărbătoare senină și violentă reinventând principiile teatrelor populare tradiționale. Dorim un teatru în priză directă asupra realității sociale, care să nu fie
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
țesuturile cu o rată metabolică relativ mare este în competiție cu tonusul simpatic vasoconstrictor, prin aceasta ajustându-se balanța între cererea și aportul de oxigen la nivel tisular. Cu toate că structurile oxigen-sensibile ce acționează la nivel tisular local nu sunt complet înțelese, celulele endoteliale în contact direct cu sângele au anumite proprietăți care le conferă posibilitatea de a acționa ca un veritabil senzor de oxigen. Detecția nivelului de oxigen implică depolarizarea și hiperpolarizarea celulelor endoteliale, iar comunicarea este realizată prin propagarea electronică
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
această poluare se determină indicatori indirecți cum sunt consumul chimic de oxigen (CCO) și consumul biochimic de oxigen (CBO), plus concentrația oxigenului. Mulți specialiști consideră că CCO și CBO sunt mult prea generali și informația rezultată nu este suficientă. Trebuie înțelese și respectate metodologiile de analiză și interpretare, altfel se riscă concluzii greșite. O parte din substanțele organice din ape sunt în continuare cunoscute doar vag, în linii generale, de exemplu cele naturale complexe gen "acizi humici" sau "humus acvatic". Cea
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
spre forțe și ființe supraomenești cu care se stabilește un raport („cult”), sau acțiuni menite să producă efecte În sfera umană (rituri magice, de trecere etc.). Ritul este religia activă. Credințele, miturile și riturile sunt cele care formează o religie, Înțeleasă ca un anumit tip de „sistem” ideologic sau de gândire (cf. Rappaport, 1971a, 1971b). Apare aici dificultatea distingerii Între religie și știință, care este, În mentalitatea noastră, o activitate cognitivă desfășurată după alte reguli. Întorcându-ne În timp, nu neapărat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
maior, 284 B-285 E). Mai mult decât pe zei, Socrate și Platon pun În discuție povestirile care Îi privesc (Platon, Legile, X, 887 C-888 D), iar dacă Socrate se mișcă Încă În incertitudine Între a se ocupa de filozofia Înțeleasă ca „muzică” supremă și modul obișnuit de a face muzică, așa cum le era propriu poeților care compuneau mythoi (Platon, Phaidon, 60 C-61 B), Platon nu șovăie să condamne miturile și poeții. Socrate se Întreba dacă Homer era Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sat, „trib”, rex) (Benveniste, 1969; Prosdocimi, 1978). Lingvistica comparată și cercetarea mitologică născută odată cu ea au Încercat să reconstruiască o „protolimbă” comună și, prin analogie, o „religie indo-germanică” (Roemer, 1985; Hartmann, 1956). Deși rămâne deschisă problema felului În care trebuie Înțeleasă relația ce există Între limbă, cultură, religie, „popor” și teritoriu, merită efortul de a studia istoria Europei Centrale Între mileniile al V-lea și al III-lea Î.Hr., slujindu-ne și de lingvistica și mitologia comparată. Totuși, rezultatele obținute
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mâini și ar putea desena sau săvârși lucruri asemenea oamenilor, caii ar desena chipuri de zei asemănătoare cailor, boii, asemănătoare boilor și ar face trupuri de aceeași formă cu care fiecare dintre ei este Înzestrat”. În sfârșit, În școala filozofică Înțeleasă ca instituție și În jurul fiecărui filozof se formează o religiozitate filozofică specifică. Ea cuprinde venerarea fondatorului școlii (În special printre epicurei), cultul anumitor eroi sau zeități locale sau care au o funcție de program (Akkademos, Muzele), dar și o pietate mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fi identificat cu Trismegistos În CH XIII, se articulează o revelație ce are ca scop arătarea originii și naturii divine a omului În ceea ce privește partea lui spirituală (intelectul), În timp ce trupul, supus destinului astral și pasiunilor, constituie un obstacol În atingerea mântuirii, Înțeleasă ca o Întoarcere la izvorul său divin. Al XIII-lea tratat configurează procesul mântuitor În termenii unei experiențe inițiatice: Împrumutând mult din limbajul și din simbolurile misteriilor, În dialogul dintre Trismegistos și fiul Tatxe "Tat" se străbat din nou etapele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tradiționale față de care Proclus manifestă cea mai adâncă devoțiune, Înțelese ca expresii ale acelei unice esențe divine care Își are prima origine În Unu, inefabil și incognoscibil. La acest Unu omul aderă cu o credință „unitivă”, superioară oricărei facultăți raționale, Înțeleasă ca putere teurgică ce transcende dimensiunea umană. Manipularea substanțelor materiale (minerale, vegetale, animale, folosirea unor medium umani) În scopurile practicii teurgice este justificată, așa cum se Întâmplă deja și la Iamblichos, de noțiunea de simpatie universală și de „seriile divine”, adică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
element concret de politeism propriu-zis și nici măcar de tipul celui care se reflectă În „amestecul religios” din Avesta târzie. Referirea la Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>" și la „alți zei care există” din inscripțiile de la Bisutun (IV, 60 sqq.) trebuie Înțeleasă ca fiind adresată divinităților supreme ale popoarelor din imperiu (Gnoli, 1983; 1989a, p. 97), În contextul atitudinii etico-religioase determinate de necesitățile politice corespunzătoare realității formării unui stat multinațional și aspirațiilor universaliste ale suveranului persan. Mai puțin clar este cazul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
gujarati, au insistat În mai multe rânduri asupra unor aspecte care țineau de cult și de morală: În cadrul liturgiei și al rugăciunii să se folosească o limbă inteligibilă, În principal engleza sau gujarati, În locul unei limbi care nu mai era Înțeleasă (avestica sau chiar pahlavi), dar căreia Îi era atribuită o eficacitate magică de către conservatori (Duchesne-Guillemin, 1962a, p. 376), care se bazau și pe speculații ocultiste venite din Occident (Boyce, 1979, pp. 198, 204; cf. infra); să se renunțe În cultul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mare frumusețe - ba chiar „stăpâni ai frumuseții”, șubhas patș; legătura evidentă dintre frumusețe și plăcere sexuală indică faptul că sexul era o trăsătură importantă a celei de-a treia funcții. Activitatea lor este Întotdeauna de natură „economică” (desigur, nu trebuie Înțeles, Într-un sens simplist, că termenul ar ține doar de productivitate, ci de multiplicarea tuturor lucrurilor care generează, susțin și fac viața plăcută). Sunt deci, de exemplu, medici foarte pricepuți care știu să vindece orbirea, degradarea fizică sau fracturile, fac
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acolo vor sta șirurile de viteji, și se vor bucura de o fericire veșnică (trad. după Mastrelli, 1951). Odată cu Încheierea noului ciclu, Începe unul nou și totul ia forma unei veșnicii dinamice. În religia indo-europeană, zona sacrului și a suveranității (Înțeleasă aici nu În sens militar) era guvernată În mod egal de două divinități majore, foarte diferite una de alta. Acest lucru este evident mai alesîn religia indiană, unde pe această poziție Îi găsim pe Varuñaxe "Varun{a" și Mithraxe "Mithra
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
istorică, și o capacitate de creație sociologică și medicală, studiul acestor elemente de etnopsihiatrie ne ușurează restabilirea imaginii bolnavului mintal din trecutul românesc. Concepută În spiritul amintit, promovat la noi În special de O. Densușianu (Ovid Densușianu, Folclorul - cum trebuie Înțeles, București, 1937) folcloristica a condus la mari sinteze retrospective. Este suficient să amintim doar câteva din cele care au amplificat valoarea cunoașterii În acest domeniu, cum au fost cele ale lui Adolf Spamer: Die Volkskunde als Gegeneartwissenschaft, Berlin, 1932; Ausdrucksformen
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]