8,238 matches
-
va putea pleca de acasă și căreia îi va face o mare bucurie. Ea ținea mult la sărbători și în special la cele de iarnă. După miezul nopții, mulți dintre bărbați erau bine băuți. Se dansa în grupuri mari, se închina un vin, strigând unul la celălalt. Se pupau zgomotos, veselie în toată puterea cuvântului. După ce s-a cântat pentru a doua oară "La muți ani", într-un total haos, distingându-se voci groase și răgușite iar unele mai subțiri și
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
ochiul spre Radu. -Ce zici Radu, să mai pun ceva de băut? întrebă Angela -Cum vrei, zise Radu cu capul în pământ. -Sigur că vrea, mormăi Nicolae. Angela aduse o sticlă cu vin. După ce fratele ei mai bău două pahare, închinând cu Radu, adormi. Cei doi îl duseră în sufragerie, așezându-l pe canapea, după care imediat începu să sforăie. Radu și Angela s-au întors în bucătărie, unde au mai băut câte un pahar din vinul rămas în sticlă. Și
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
un om ce părea cumsecade îl văzu încurcat și zise: -Ședeți!, domnule inginer. Pe masă se afla o cană de vin. Andrei ia un pahar plin, servindu-l și pe Radu și zâmbindu-i. în următorul moment, cei trei bărbați închinând cu paharele pline își urară sărbători fericite. Bătrânul începu să plângă, privind spre Andrei: - Când mama ta trăia, Dumnezeu s-o odihnească, sărbătorile păreau mai vesele. Primul care a început să lăcrimeze a fost Radu. Andrei care încercă să se
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
tot felul, unii cântând ”la mulți ani”, în timp ce bătaia clopotelor aducea un plus de mister sărbătorii. La fel și în curtea familiei Plopeanu cele trei perechi: Radu cu Ramona, Andrei cu Livia și Eugen cu Oana cântau la mulți ani închinând cu șampanie. Pe fețele tuturor se putea citi o bucurie senină, specifică acelei nopți, în afara de Eugen, care părea puțin crispat, neobișnuit fiind cu societatea dar încerca și chiar reușea să zâmbească uneori la câte o mică glumă făcută de
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Filialei Uniunii Scriitorilor din Iași pentru romanul Iubirea pe pământ) îmbracă întreaga expunere în metafore: ,,Decât să mergem la jaf și circ pentru a fura și distra pe toți, mai bine mergem singuri într-un luminiș de pădure să ne închinăm, să medităm sau să iubim trupește întru înălțarea erosului dincolo de ozonul infectat și muribund" Nici relația Om-Planete (Zodiile) nu scapă autorului, care prezintă un model de ,,citire" (Cei care au de două ori lumina aceleași constelații au harul de a
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93030]
-
clubul și... continuă Toal, dar Andy Clelland Îl Întrerupe punând punctul pe i: — Șefu’, am o mică observație. Poată că n-ar trebui să-l stigmatizăm pe tip folosind un termen atât de peiorativ ca victimă, nu? Îți vine să-nchini În cinstea lui Clell, Întotdeauna o nimerește. Toal pare puțin nehotărât, dar Amanda Drummond dă aprobator din cap, fără să-și dea seama că se face mișto de ea. — Puțoiul ăla-i țeapăn ca dracu, nu mai contează cum Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
nuanțe și colorit de chihlimbar. - Mamă, vezi că și noi ți-am adus din oraș ceva aparte, cadouri și mâncare pe placul tău și a lui tata. - Scoate și ceva de pomană și lumânări să mergem la biserică, să ne închinam la mormintele celor dragi care au plecat printre aștri. Am ieșit în curte. Soarele lunii iunie arunca lasere printre frunzele celor doi cireși. Înspre răsărit se vedeau turlele bisericii din sat. Am intrat în curtea ei și, sfioși, ne-am
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
am scăpat de la înec și că sunt salvat. Încet, colegii mei m-au tras afară pe dale, am lăsat apa să curgă din cizme apoi m-am dezbrăcat de hainele ude. M-am întors cu fața spre răsărit, m-am închinat și am ridicat cuvinte de slavă, rugă și credință pentru ce-l Atotputernic. Între timp soarele a dat peste deal și încet, încet umbrele serii au prins imensitate de apă. Am strâns undițele, am ridicat din apă juvelnicele pline cu
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
ornat. Mese și scaune frumos așezate te atrăgeau spre liniște și desfătare. La bar o blondă tânără, cu ochi rotunzi și cu sprâncene negre făcea atmosfera și mai frumoasă. Am comandat fripturi, bere și mici, am umplut paharele și am închinat pentru sora noastră și, nu în ultimul rând, pentru părinți și familiile noastre. Încet, atmosfera s-a încălzit, restaurantul s-a umplut de consumatori și în circa jumătate de oră a dispărut acea intimitate pe care am fi dorit s-
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
fețe de masă și prosoape albe erau puse la uscat, adierea de vânt aducând miros de săpun și detergenți. Ne-am așezat la o masă umbrită de un plop falnic. Nu departe de noi un grup de circa nouă inși închinau pahare urându-și zgomotos urări de bine în dragoste și viață. La masa noastră s-a prezentat o chelnerița înaltă, oacheșă, cu priviri ce trimiteau săgeți de foc. Cu un glas cald întrebă: - Vă rog să-mi spuneți cu ce
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
cu priviri tulburi. Spiritele au început să se încingă. Muzica se revărsa dintr-un difuzor, delectându-ne cu o melodie de muzică populară săltăreață. Am început să povestim amintiri mai vechi sau mai noi, despre familii și rude. Pentru fiecare închinam câte un pahar de vin. Aflându-mă la WC-ul campingului aud în spate un dialog: - Fii atent Ioane, că eu îl voi lovi cu cuțitul pe cel care a apucat-o de mână pe Mirela, continuând: - În caz că ceilalți sar
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
clar faptul că femeile sunt mai vulnerabile la acuzația de magie și vrăjitorie. Ele sunt suspectate, din diverse motive, de a colabora cu diavolul. Martin le Franc, în Le Champion des Dames, prezintă femeile care practicau vrăjitoria și care se închinau diavolului. O anumită parte a literaturii de specialitate atribuie bărbatului rolul de vindecător neoficial în societatea medievală, folosind ierburi și practicând divinația. În condiții similare, femeia risca să fie acuzată de magie și vrăjitorie. Bărbatul putea fi acuzat de erezie
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
și lună) care atestă predispoziția femeii pentru practici magice, divinatorii. Aceste reprezentări precreștine au fost revalorizate apoi de creștinism, dobândind o conotație peiorativă. Faptul este de înțeles, de vreme ce creștinismul se așezase pe un teren mustind de credințe, practici și ritualuri închinate unor diverse zeități. Dezavuarea acestora, deci și a divinației, apoi punerea sub semnul demonicului au] asigurat supremația Bisericii. Vorbind despre reprezentări duale am putea fi acuzați de un anume "feminism". Nimic mai fals! Ceea ce am prezentat aici sunt doar o
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
plante cu virtuți magico-divinatorii246. "Mi-a spus bunica că poți să-ți vezi ursitul în noaptea de Anul Nou. Ai nevoie de o oglindă, un pieptene și un fir de busuioc. După ce te piepteni și te uiți în oglindă, te închini la icoane și te culci fără să vorbești cu cineva ceva. Noaptea, în vis, sigur ți se arată ursitul" (I., 58 ani, Iași). Din tot spectrul vegetal, arborele este cel mai solicitat instrument divinatoriu. Imaginea arhetipală a Arborelui Cosmic sau
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
dreapta sau stânga). O amănunțită descriere a tehnicii este relatată de folcloristul Mihai Lupescu. El prezintă modul cum se realiza divinația cu ajutorul Psaltirii și al cheii bisericii în 1870, în Spătărești, județul Neamț. "Păgubașul venea la biserică curat și se închina la toate icoanele, plătind preotului o liturghie. După sfârșitul sfintei liturghii, preotul îmbrăcat în odăjdii ieșea în mijlocul bisericii și punea în psaltire la caftizma (catisma n.n.) a 16-a, cheia bisericii, o cheie mare de un kilogram, o lega bine
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
singur exemplu relevant: în textul Bibliei utilizat cu precădere în studiul de față [1968] apare următoarea formulare a celor dintîi interdicții ale decalogului: "Să nu ai alți dumnezei înafară de mine. Să nu-ți faci chip cioplit... Să nu te închini lor, căci eu Domnul Dumnezeul tău sînt Dumnezeu zelos..." [Deuteronom, 5:7-9]. Același text apare într-o altă ediție a Scripturii, tradusă în străinătate [Rumanian Bible, f.a.], în următoarea formulare: "Căci, Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sînt un Dumnezeu gelos..." [Deuteronom
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
stereotipă, îi repugnă încă din copilărie, așa cum însuși poetul mărturisește: "N-am fost devot niciodată; chiar copil fiind, în mod inconștient, sub privegherea mumei care mă mustra și mă corecta, mă vedeam ridicol de câte ori mă orientam spre Răsărit să mă-nchin soarelui". Religiozitatea insului arghezian se fundamentează printr-o relație directă, neintermediată, cu divinitatea, căreia îi acordă un statut aparte, personalizat, experimentând cu plăcere "ruga [...] dezinteresată, tăcută, de pe scaun, fără contorsiuni și posturi învățate". În publicistica polemică, iconoclasmul său vizează exclusiv
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
1683), decăderea Imperiului Otoman se accentuează iar problema orientală dobândește un nou conținut. Concurența dintre austrieci și ruși a obligat Imperiul Otoman la importante cedări teritoriale. Teatrul acestor războaie a fost de cele mai multe ori teritoriul Țărilor Române. Deși românii se Închinaseră “nu ca Învinși ci ca Învingători“, Principatele au făcut parte din proiectele de Împărțire a Imperiului Otoman. Înfrângerile suferite de turci În fața puterilor creștine au avut drept consecință anexarea unor teritorii românești de către statele creștine din vecinătate precum și creșterea Îngrijorării
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
Argos..."*. Euripide, în Alcesta, pune cuvântul în gura soțului ei văduv, care-i imploră pe sculptori să-i redea soția vie: În patul nunții așeza-voi trupul tău, / făcut de mâna unor meșteri iscusiți [tektonôn], / și lui am să mă-nchin și-am să-l cuprind la piept, / rostindu-ți numele, crezând c-o-mbrățișez / pe draga mea soție, chiar de nu va fi. / Ce desfătări de gheață!"3. Ceramiștii atenieni reprezentau uneori nașterea imaginii sub forma unui războinic în miniatură
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
persoane vii. Ele nu-s făcute ca să fie privite cel mai adesea sunt ascunse, iar descoperirea lor presupune un act ritual -, ci ca să ne privească și să ne păzească. Se desemnează pe ele însele la persoana întâi. "Cutare m-a închinat", se poate citit pe o efigie sau alta numele înscris pe o statuie, funerară și votivă, fiind întotdeauna cel al închinătorului, nu al "artistului". Imaginea lui Apollo este, într-adevăr, pactul încheiat între închinător și zeu de unde dedicația scrisă. "Statuia
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
om, patruped sau reptilă. Necredinciosul își anexează lumea prin ochi, dar prin ochi omul lui Dumnezeu este posedat. Nu fac parte viziunile din cele șapte plăgi trimise asupra egiptenilor de Ocrotitorul poporului ales? "Să se rușineze toți cei ce se închină la lucruri cioplite" (Psalmi, 97, 7). "Blestemat să fie cel ce va face idol cioplit" (Deuteronomul, 27, 15). "Idolii dumnezeirilor lor să-i ardeți cu foc" (Deuteronomul, 7, 25). Atâta insistență în imprecație face simțită prezența pericolului. Avem aici un
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
iluminate în permanență de acea strălucire celestă. Dar în fiecare sâmbătă [Șabat] și în prima zi a fiecărei luni Șekhina se arată în acest cer [s.n.] mai mult decât altă dată și toți cei drepți vin [s.n.] să i se închine.“ 5. „Pentru Roș ha-Șana din anul 5507 [1746], am făcut o incantație în vederea ascens iuni i suf le tu lui [s.n.], cunoscută de tine. [...] Este imposibil să povestesc și să relatez, chiar și în mod confidențial, ceea ce am văzut și
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Moise: Scoală și pogoară-te; căci poporul tău, pe care l-ai scos din țara Egiptului, s-a stricat. / Foarte curând s-au abătut de la calea pe care le-o poruncisem Eu; și-au făcut un vițel turnat, s-au închinat până la pământ înaintea lui, i-au adus jertfe și au zis: Israele, iată dumnezeul tău [ele eloheikha], care te-a scos din țara Egiptului!“ Fragmentulaleseste, nu întâmplător, problematic prin ambiguitatea întâmplării. De regulă, interpretările teologizante (mai ales pe linia textului
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
euharistiei, pentru un practicant al unei tradiții non abrahamice, care nu înțelege și nu poate trăi taina preschimbării vinului și a pâinii în sângele și trupul lui Hristos. Un practicant autentic al unei tradiții eronat catalogate drept „idolatre“ se va închina nu idolului din piatră, ci prezenței divine care se manifestă prin ea în manieră iconică. O analiză matură și edificatoare în acest sens, purtând pregnant (și inevitabil) amprenta demersului fenomenologic, se regăsește la Jean Luc Marion, în lucrarea Idolul și
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
el deci în acesta? Chipul pe care zeul sau, mai degrabă, divinul primește să-l ia astfel.“ Or, nu este, în acest caz, creștinul care sărută icoana pentru chipul „cioplit“, cum adeseori se întâmplă, un idolatru? Iar cel ce se închină în fața prezenței divine prin chipul de piatră nu îl transformă pe acesta într-o icoană? Prezentul studiu nu anulează și nici nu minimalizează importanța vreuneia dintre religiile „monoteiste“, ci o reafirmă ca unicitate, însă fără impunerea supremației în fața altor tradiții
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]