7,108 matches
-
rămaseră la voia mulțimii. Când unul dintre seimeni ridică arma să-l pălească pe bătrân, ca scoasă din minți urlă Tudora: — Stați!... Mulțimea se opri, de parcă un farmec se abătuse asupra ei. — Staaați, ajunge, ajunge sângele boierului celui tânăr! În șoaptă se întrebau cine-i fetișcana și răspunsul veni tot șoptit de la un știutor a toate: — E țiganca jupânesei, care-i dă țâță celui mic. — Ha, ha, îți lăsăm moșul, dacă ne dă două pungi cu galbeni înnumărați... Dacă ne dai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
crezi că m-am răscumpărat? Rămâi cu Costandin, că eu o să plec... Am plătit și vreau să rup legământul... Ridică încă o dată privirea grea spre ușă, implorând un răspuns. — Dar legătura blestemată s-o fi rupt? mai întrebă ea în șoaptă. Și scrie cronicarul: „Au pierit atunci Gheorma vel banul, Drăghici fiul Papei vistierul de la Greci nepotul lui Mihai Vodă Viteazul, Gheorghe Carida, Papa Brâncoveanul, Cristea fiul lui Socol, Udrea slugerul Doicescu, Preda Beca de la Maia, Sava Șufarul, Dumitrașcu Frejureanu, Dumitru
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
despre ctitoria pe care se pregătea să o ridice. Femeia făcu un pas spre strana în care monahul cu scriptele înscria dania și numele dăruitorului, puse o pungă pe policioara stranei și-și spuse răspicat numele: — Lavinia. Egumenul rosti în șoaptă o binecuvântare și femeia se lăsă în genunchi în fața lui. Lacrimi i se rotunjeau în colțurile ochilor, când spuse: — Aș dori, dacă se poate, o icoană care să nu fie mai mare ca aceea, și arătă spre icoana cu scara
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
icoană care să nu fie mai mare ca aceea, și arătă spre icoana cu scara desăvârșirii. Dar să fie cu pilda celor zece fecioare. Încăperea care până atunci fusese asemenea unui stup, căci fiecare se ruga sau îi comunica în șoaptă însoțitorului impresii, fu înghețată parcă de o pală de liniște. Nu se mai auzeau nici respirațiile și nici foiala celor ce băteau mătănii. Egumenul făcu un semn spre scrib și rosti sec: — Matei, douăzeci și cinci. Scribul căută repede în cartea de pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
stadii. Umbra neagră a colosului făcea să dispară totul în spate, așa că spătarul Mihai, deși auzea pasul târșit al fraților în spatele lui, avea impresia că este doar el și Muntele în mișcarea rece a aerului uscat. Se auzi strigat în șoaptă și în aceeași clipă simți pe umăr mâna cuiva. Întoarse capul. Era egumenul, care nu întâlni pe fața spătarului seninătatea anahoreților, nici zelul de a se umili al pelerinilor, ci doar o neliniște care-l îngrijoră. Am aflat că mâine
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
simt că cineva pândește pe coridor în apropierea cabinei mele și nu știu pentru cine este. Unchiule, iar începeți? Eu am fost la Ierusalim doar pentru ispășirea păcatelor mele, știi bine... Iar și iar același lucru, până când? adăugă Lavinia în șoaptă. Patima pe care o pusese în discuție îi îmbujorase obrajii. Joi seara, ajunși la Istanbul, au tras la casele lor de la Kuru Cișmé, de pe malul Bosforului. Erau așteptați de Dinu, stolnicul Constantin Cantacuzino. Spunea că sosise ca să-i întâmpine, dar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu toate acareturile lor, fuseseră zidite pe locul Cantacuzinilor, cel lăsat de tatăl lor postelnicul și rămas neîmpărțit încă. Șerban Vodă era agitat, mânca mult, dar se ținea de la băutură. Marele spătar stătea alături de marele stolnic Constantin. Prindea câte o șoaptă, dar nu prea înțelegea mare lucru. Profită de ocazie când mitropolitul începu să povestească despre tiparnița de la Cotroceni și-l întrebă scurt pe fratele său: — Ce se întâmplă? Nu înțeleg nimic. — Vodă ne-a chemat la masă ca s-o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îi puse pe umăr năframa neagră și-i citi firmanul care se încheia sec: „Mazîl!” Curtea era înconjurată de ieniceri și akingii, așa că tânărul domnitor își acceptă situația de arestat al sultanului. Ca o rumoare, din sala mare, vestea, în șoaptă, apoi ca un zvon, apoi ca un lătrat necruțător al soartei, ajunse în sala mare din iatacul doamnei: „Mazilit, mazilit, Constantin Vodă Duca mazilit; mazilit...” Îi vuiau urechile, e vis, ce-i asta? Jupânesele cu care sta la masă șușoteau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
făcu doi pași înapoi, salută pe tăcute voievodul, suita lui înțelese și toți prinseră a se retrage mergând cu spatele, repetând saluturile la patru, cinci pași. Când ușa se închise în urma trimisului sultanului, panica boierilor transformă liniștea în zumzet, intensitatea șoaptelor crescând cu fiecare minut scurs. Fiecare simțea nevoia să-și spună părerea, să se facă auzit. Și părerea tuturor era că vodă nu fusese chemat de sultan cu gând bun. Brâncoveanu, pe tronul lui, se simțea izolat de ceilalți, îi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și-și duse arătătorul spre buze în semn de liniște. Doctorul puse tava pe polița caldă a căminului, luă una din lumânările aprinse din fața oglinzii și-l examină pe bolnav apropiind lumina de fața lui. — Mamma mia! exclamă el în șoaptă. Domnul sări deodată și începu să urle: — Nu, nu, nu suntem hiclean! Dați-mi capul înapoi! Își duse amândouă mâinile spre cap și începu să geamă. Căpitanul gărzii deschise ușa hotărât și intră cu sabia goală scoasă din teacă. — Poruncă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Se uitau la vodă și nu le venea să creadă că este adevărat ce văd. Selin salută protocolar. Pylarino se furișă pe lângă el, se apropie de pat și-l examină pe domn. — Ce-ai făcut, măria ta? întrebă el în șoaptă. Brâncoveanu se prefăcu că nu-l aude pe medic și răspunse salutului politicos al imbrohorului, numindu-l prietenul său și rugându-l să se bucure de însănătoșirea sa. Duse ca din întâmplare arătătorul spre buze și Selin se simți învăluit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
noapte de iarnă, ai lui Mihai Vodă Viteazul cu tătarii, șoptea un boier bătrân la urechea altuia. Da, știu, dar înțelesesem că ai noștri n-au pierdut aproape nici un ostaș, de ce zice vodă că e locul sfințit? întrebă celălalt în șoaptă. — Sfinția sa a spus, nu vodă. Cică e sfințit cu sânge omenesc. Cântare după cântare, lumânările arzând tremurat și palid în strălucirea luminii soarelui, mitropolitul nins și încovoiat de ani - i se păreau doamnei că toate zidesc un fel de scară
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
rugăciunea ei spre ceruri. „Doamne, facă-se voia Ta, adu mi l, Doamne, înapoi sănătos”, șopti ea neauzită și se simți ispitită în gând să promită ferecături de argint aurit pentru șapte evanghelii, la șapte mânăstiri, și reluă în aceeași șoaptă tăinuită: „Iartă-mă, Doamne, pentru mulțimea greșelilor mele”, închise pleoapele și enumeră în minte păcate neștiute de nimeni, începând cu acela de a fi avut trufia să fie doamnă. „Iartă-l, Doamne, și pe el”. Iar închise ochii și-i
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
domniei sale... Argintăria pentru zestrea fetelor să fie după cum am zis. Poruncile curgeau una după alta, beizadea Constantin și doamna erau atenți să nu le scape nimic. Ștefan era palid și tras la față. Doamna se apropie și-l întrebă în șoaptă: — Ce-i, fiule? Mi-e frică, maică, mi-e frică de-mi vine să vărs, răspunse el abia auzit. Cantacuzinii pun ceva la cale... — Pentru călărași, încrede-te mai degrabă în turc... — Știu, maică, o să fie greu. Domnul îi sărută
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de astă iarnă. E rost să se taie între ei. — Să așteptăm să vedem și minunea asta. — Minunile trebuie ajutate, măria ta. Vătaful vorbea într-un fel repezit mâncând de multe ori vocalele și cum discuția lor se făcea în șoaptă în timp ce flăcăii din ceata cealaltă dansau stăpâniți de ritmul lăutarilor, vodă își încorda toată luarea aminte ca să priceapă tot. N-am știut că ești vătaf de călușari. — Eh, ce nu face omul ca să poată să colinde timp de o lună
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu mare, l-au plâns și l au vegheat pe clucer și l-au trimis cu călărași la București, pe o năsălie trasă de doi cai, ca să-l îngoape neamurile lui. Seara târziu, după ce luminile taberei se stinseseră, vodă auzi șoapta lui Ștefan: — Taică, asta era gătită pentru mine, nu-i așa? Dacă trăia tușa Anca, sora tatii, ar fi venit plângând la Curte și ar fi zis printre sughițuri: „Ce-ai Constandine cu neamul Bălăcenilor, ce ai?“ Știi, prin tușa
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nădăjduiesc să nu-și ia luminăția ta făgăduiala înapoi. Tăcuți, toți demnitarii otomani dădură afirmativ din cap, așa că Rami Pașa dădu și el din cap, chemându-l cu un gest pe Nicolae Mavrocordat la sine și dându-i dispoziții în șoaptă. Acesta se îndreptă spre Diicu Rudeanu și, amândoi făcând plecăciuni politicoase, se retraseră pentru a redacta documentul. — Constantin bei, crezi că ai putea să te așezi pentru ca să ne putem bucura de pacea și de sfatul lui Allah care să ne
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bei al valahilor, Constantin cel Mare. Vodă zâmbea ironic. Se gândea la ceea ce simte neica Mihai. — Îngăduie-mi, taică, îndrăzni Ștefan, arătând cu un gest al bărbiei spre fereastră. Vodă se trase cu prințul spre geam, și acesta întrebă în șoaptă: — Ce ai de gând, taică, să faci cu minunile acelea albastre? — Mi-am jurat că dacă ajung sănătos acasă o să-i fac o mitră sfinției sale Theodosie, vezi tu, eu nu am avut tată și sfătuitor în afara Tatălui din Cer și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
deșertăciune în înfruntarea dintre cele două femei, doamna Maria a lui Șerban și doamna Ilinca! Ei bine, atunci în fața focului care poleia roșcat toate suprafețele lucii, povestise el cum urcase pe înălțimile Sinaiului. Vorbise și despre felul cum prind viață șoaptele și te-nconjoară din toate părțile, despre florile mărăcinilor neînchipuit de frumoase pe cenușiul pustiei. Constandinul Stancăi era mare logofăt pe atunci, asculta cu buzele rumene întredeschise, cu ochii visători... După mai mulți ani, Constandinul Stancăi, domn fiind, îi spusese
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
unchiul și nașul lui știau tot ce se petrecea în casa lui. O clipă să poruncesc să înhame caii și mă întorc să vă arăt. Când prințul dispăru pe ușă, Del Chiaro se apropie de stolnic și i spuse în șoaptă: — Azi cu puțin înainte de chindie excelența sa (și aci făcu un gest cu capul spre ușă) mi-a înmânat ca să pun la păstrare o scrisoare a sfinției sale mitropolitul Antim prin care cere măriei sale să i se considere retrasă demisia ce a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cabală: Sephir Jetzira și Sepher ha Zohar-ul, așa cum fuseseră transcrise în urmă cu cinci sute de ani de cabaliștii de la Roma. Oftă, trase adânc aer în piept și ridică ochii pe rând spre cei trei bărbați care deja discutau în șoaptă despre valoarea celor două cărți. Nu reușea să le pătrundă sensul vorbelor, le scuza însă patima de bibliofili, dar i se părea că i se face o mare nedreptate. Este adevărat că toată tinerețea se străduise să cumpănească și să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în genunchi sărutând mâna întinsă. Antim începu răspicat în grecește binecuvântarea, punând amândouă mâinile pe capul îngenunchiatului și, ajungând în locul în care cel pentru care se ruga trebuia să-și spună numele, așteptă o clipă și tresări când auzi turcește șoapta urcându-se spre el: — Mihai, fiul lui Constantin cel sugrumat și al Elenei. — Ridică-te, fiule, răspunse tot turcește mitropolitul și vocea-i părea spartă. Aduci scrisori de departe de la înalt prea fericirea sa al Ierusalimului, așa am înțeles, continuă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
insula Halki, unul din oamenii de încredere, și pe Anton Corai, strălucitul ucenic al lui Alexandru Mavrocordat, medic renumit în tot Istanbulul prin îndemânarea lui. Fără nici un cuvânt patriarhul le făcu semn și, abia după ce intrară, cei doi salutară în șoaptă și cerură binecuvântarea. Anton Corai nu făcea parte din rețea. Se lăsă în genunchi în fața patriarhului și ca la spovedanie începu să-și spună păsul. — Trebuie să-i trimit o veste grabnică lui Io Constantin Voievod la București... Am aflat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
era întins pe toată masa și care avea mijlocul terminat; câteva jupânițe, abia luate de la joacă, în dreptul ferestrelor pregăteau firele de mătase și boabele de mărgăritar pentru a fi prinse în broderia celor patru doamne de la masă. La intrarea lui, șoaptele întâlnindu-se din toate părțile ca zumzăitul unui stup se curmară brusc și în tăcerea nefirească Ștefan salută, apoi își plimbă zâmbind ochii prin toată încăperea (știa că de un an a devenit o partidă și că toate neamurile boierești
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
țin la Mitropolie sărindarul Bălașei. M-aș duce acasă să mă pregătesc de drum... Stai o clipă că venim și noi, îl întrerupse Constantin. — Bine, vă aștept în sală și mă mai uit cum cos doamnele. Liniștea iar puse capăt șoaptelor, dar el nu se îndreptă spre ferestre ci se duse spre masa la care brodau surorile sale. O alese pe Safta pentru că de acolo putea arunca câte o privire spre geamuri. Se aplecă grijuliu peste umărul ei și începu să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]