12,690 matches
-
sub forma Erdél (1390) și abia mai tîrziu sub forma cunoscută și evocată drept etimon Erdély (care ar putea fi ultima variantă a adaptării unui nume „străin“ anterior, de data aceasta printr-o etimologie populară, pentru că Erdély înseamnă în maghiară „ținutul de dincolo de păduri“). Interesant este că, într-un document din 1075, Ardealul nu avea încă nume, referirea făcîndu-se la „castrum Turda“. Într-adevăr, nu a fost prea greu să se constate că Erdély are ca etimon magh. Erdély (erdêl < erde
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Ardașcheia, Ardelea, Ardeova, Arden, Ardud, Arduzel, chiar dacă acestea au fost, probabil, adaptate fonetic limbii maghiare și preluate ca atare de către romîni). O curiozitate o constituie faptul că maghiarii au folosit, pentru denumirea Munteniei, o formulă asemănătoare, Havas -elii, -elv, -el, „ținutul de dincolo de munții cu zăpadă“ (așadar, tot un supranume, sigur de data aceasta, pentru că Muntenia avea un nume cunoscut la venirea ungurilor), din care s-a format ulterior Havaselfőld și, prin etimologie populară (din nou etimologie populară, uzuală pentru o
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Ioan Bogdan să reconstruiască, prin comparație cu ceha și slovaca, un străvechi radical slav berlo, „nuia“, „băț“, căruia i s-ar fi adăugat un sufix -adi (folosit în sîrbă și slovenă), rezultînd sensul „loc plin de nuiele, crengi, uscături“. Din ținutul în care se afla această așezare ar fi fost recrutați berladnicii, războinicii seminomazi și semitîlhari, folosiți de cnejii timpului în năvălirile lor asupra ținuturilor care urmau a fi supuse (de altfel, termenul războinic are și el la origine conotația „tîlhar
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sufix -adi (folosit în sîrbă și slovenă), rezultînd sensul „loc plin de nuiele, crengi, uscături“. Din ținutul în care se afla această așezare ar fi fost recrutați berladnicii, războinicii seminomazi și semitîlhari, folosiți de cnejii timpului în năvălirile lor asupra ținuturilor care urmau a fi supuse (de altfel, termenul războinic are și el la origine conotația „tîlhar“), de aceea Drumul Bîrladului a apărut în documente, pînă prin secolul al XVIII-lea, în alternanță cu Drumul Tîlharului și Drumul Furilor, ceea ce i-
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
a Crișurilor, o culme între Arieșul Mare și Arieșul Mic, (parte a Munților Bihorului) și Pădurea Bihariei. Dacă ținem seama de faptul că a existat încă din secolul al X lea o cetate care purta acest nume și că un ținut important din vestul țării s-a numit din vremuri străvechi Bihor, trebuie să fim de acord cu G. Giuglea că ne aflăm în fața unei „numiri topice capitale“. Soluția etimologică care a întrunit cea mai largă susținere științifică pornește de la rom
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în turcește, „cîmpia Dobrogei“) apoi, sub forma Dobritza, Dobritze. Cea mai mare parte a cercetătorilor consideră că toponimul are la bază un antroponim, probabil numele jupanului Dobrotici (atestat ca stăpînitor al zonei), diminutiv al unor antroponime tip Dobrido, Dobrota, atribuit ținutului stăpînit de el, conform uzanțelor turcilor și ale unor popoare orientale (Afganistan este format de la antroponimul Afgan, Cara-Bogdan, Bogdan-Ili Bogdania, era numită Muntenia, după numele voievodului „întemeietor“ Bogdan). A fost sugerată și o origine turcică, așadar preosmanlîie, pornind de la dhu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Dobrogeia (Dobrodjeja > Dobrodija), care a „iradiat“ și în alte teritorii îndepărtate (toponimul sud-slav Dobrodèja, „făcătoare de bine“), adaptat de turci propriei limbi, îndeosebi la finală, ca Dobruğa, de la care, printr-o asimilare progresivă, s-a ajuns la Dobrogea. Rațiunea denumirii ținutului de la o prințesă kieveană rămîne de găsit. Important este că numele desemna inițial, și chiar pînă prin secolele XVII-XVIII, partea sud vestică a Dobrogei, la sud de Valea Carasu, fiind extinsă ulterior pe cale administrativă, ca și în alte cazuri (vezi
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
kieveană rămîne de găsit. Important este că numele desemna inițial, și chiar pînă prin secolele XVII-XVIII, partea sud vestică a Dobrogei, la sud de Valea Carasu, fiind extinsă ulterior pe cale administrativă, ca și în alte cazuri (vezi Ardealul), asupra întregului ținut stăpînit de turci. Pînă destul de aproape de vremurile noastre (secolul al XIX lea) , romînii din stînga Dunării o supranumeau Ținutul Turchii, Turchia, dar o desemnau și printr-un străvechi entopic, Decindea (< de - ecce - inde, „ținutul de dincolo“). Doftana Este numele unui
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
a Dobrogei, la sud de Valea Carasu, fiind extinsă ulterior pe cale administrativă, ca și în alte cazuri (vezi Ardealul), asupra întregului ținut stăpînit de turci. Pînă destul de aproape de vremurile noastre (secolul al XIX lea) , romînii din stînga Dunării o supranumeau Ținutul Turchii, Turchia, dar o desemnau și printr-un străvechi entopic, Decindea (< de - ecce - inde, „ținutul de dincolo“). Doftana Este numele unui rîu de 51 de kilometri (afluent de stînga al Pra hovei), al unui pîrîu de 14 km (afluent de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
alte cazuri (vezi Ardealul), asupra întregului ținut stăpînit de turci. Pînă destul de aproape de vremurile noastre (secolul al XIX lea) , romînii din stînga Dunării o supranumeau Ținutul Turchii, Turchia, dar o desemnau și printr-un străvechi entopic, Decindea (< de - ecce - inde, „ținutul de dincolo“). Doftana Este numele unui rîu de 51 de kilometri (afluent de stînga al Pra hovei), al unui pîrîu de 14 km (afluent de stînga al rîului Tărlung) și al unui lac în Subcarpații Prahovei. Pîrîul Doftăneț, de 12
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
slavilor ar fi avut altă evoluție), iar în limbile slave balcanice Ibăr, respectiv Ibar. Posibilitatea existenței a două rîuri cu nume străvechi identice pe teritoriul romînesc este întărită de prezența a trei nume similare, dintre care două foarte apropiate, în ținuturile ocupate de slavi. Dificultățile acestei ipoteze nu lipsesc și sunt semnalate chiar de V. Frățilă: documentele vechi nu consemnează aceste nume de pe teritoriul romînesc, iar actualele forme romînești nu respectă evoluția obligatorie în elementele moștenite din latină (sau prin latină
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Cervenia, Rodbav (săs. rod bach, „valea roșie“ > rodbav), Ruginosul, Șarul (< v. sl. șar, „culoare“ - vezi Neagra Șarului), Balta Verde, Zelena (< sl. zelena, „verdea“), Vînăta etc. Mehedinți Este numele județului cu reședința în municipiul DrobetaTurnu Severin și a unuia dintre vechile ținuturi istorice romî nești. Prin polarizare, au fost formate toponimele Munții Mehe dințiului, Podișul Mehedințiului, Geoparcul Platoul Mehe dințiului. Din aceeași familie etimologică fac parte, probabil, toponimele Mehadia (sat în județul Caraș-Severin), Mehadica (sat în județul Caraș-Severin și rîu, afluent de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
soluție combinată, adică un nume de persoană, de fapt un supranume, Méhed (< meh, „albină“), și sufixul de grup antroponimic inți, formația fiind, evident, romînească, iar baza antroponimică provenind din maghiară (indiferent de etnia purtătorului numelui). Nu trebuie uitat că emblema ținutului (și apoi a județului) Mehedinți are, ca simbol, o albină. Moldova Toponimul a desemnat, pînă în 1859, unul dintre principatele (voievodatele) romînești, apoi o provincie a Romîniei unite și, de curînd, statul independent vecin, Republica Moldova. Rîul Moldova izvorăște din Bucovina
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
că frecvent Orăștie este numit popular (nu supranumit pretinde el) Oraș, cu numele romînesc tradus în Város de maghiari și atestat ca atare cu secole în urmă. Numele a putut denumi inițial (în ambele limbi) teritoriul întregului scaun săsesc, iar ținutul din afara acestuia, Városvize (numele maghiar al Grădiștii), în romînește, „rîul orașului“. Deci disocierea denominativă între cele două ținuturi se făcea, în graiul popular, între Oraș și Rîuri (cele două localități Orăștioara de Jos și Orăștioara de Sus s-au numit
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
maghiari și atestat ca atare cu secole în urmă. Numele a putut denumi inițial (în ambele limbi) teritoriul întregului scaun săsesc, iar ținutul din afara acestuia, Városvize (numele maghiar al Grădiștii), în romînește, „rîul orașului“. Deci disocierea denominativă între cele două ținuturi se făcea, în graiul popular, între Oraș și Rîuri (cele două localități Orăștioara de Jos și Orăștioara de Sus s-au numit mereu în maghiară Városvize, „Rîul Orașului“). Prima formă pentru Orăștioara a fost Orășioara, așadar derivată diminutival de la Oraș
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
demonstra că în limba romînă ar fi putut exista un entopic regional dispărut, neînregistrat de nici o sursă, dar pietrificat în forma toponimizată. Este vorba de un pîrîu numit Szencsel (azi Szencet), afluent al Tîrnavei Mari, găsit pe o hartă a Ținutului Secuilor din 1856, de un vîrf de munte Sîncel în același ținut și de localitatea Sîncel din județul Harghita, existentă și în prezent. Observația lui Dumitru Loșonți că toponimul Sumatheg din documentul maghiar ar putea fi transpus în romînește ca
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
dispărut, neînregistrat de nici o sursă, dar pietrificat în forma toponimizată. Este vorba de un pîrîu numit Szencsel (azi Szencet), afluent al Tîrnavei Mari, găsit pe o hartă a Ținutului Secuilor din 1856, de un vîrf de munte Sîncel în același ținut și de localitatea Sîncel din județul Harghita, existentă și în prezent. Observația lui Dumitru Loșonți că toponimul Sumatheg din documentul maghiar ar putea fi transpus în romînește ca muntele Șumat, ceea ce ar conduce la un alt etimon (pornind de la sl.
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Bistrița < sl. bystrica, „rapid“, Sălăuța < salo, „gras“, Lăpuș < sl. lopuch, „soc“, Crasna < sl. krasŭnŭ, „frumos“). Sufixul slav -eș, -iș, -oș, care arată posesia unei calități intrinsece și derivă nume de persoane, ar fi putut forma, împreună cu baza sam, numele posesorului ținutului de la care, prin transfer, a fost numit și rîul (de altfel, în județul Tulcea există o gîrlă numită somova, pornind deci de la numele peștelui respectiv). Filiera maghiară prin care ar fi fost preluată forma veche latinizată Samus, și care ar
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de apă (Călmățui, Covurlui, Derehlui, Vaslui, Bahlui, Desnățui, Băldălui etc.), care ar putea fi un apelativ turcic, pecenego-cuman, -(l)ui, „rîu“, iar după alții un entopic gepidic *uio, „apă“. Teleorman Este numele județului cu reședința la Alexandria și al unui ținut istoric străvechi din sudul teritoriului romînesc, al unui rîu cu lungimea de 169 de kilometri, (afluent de stînga al rîului Vedea) și al unui sat din județul omonim. Prin polarizare, au fost for mate toponimele: Cîmpia Teleormanului (în Muntenia de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ca ele, Vlașca și Teleor manul, să fie cuprinse separat în buget (pentru că nu existau situații clare ale populației și bunurilor existente în teritoriile împădurite ale acestora). De aceea, cînd se vorbea de venituri sau cheltuieli, se spunea ironic „bașca ținuturile Vlașca și Teleormanul“. Într-un sens și mai „ironic“ era folosită zicala „se fură ca-n codrii Vlăsiei“, unde autoritatea nu putea nici recenza, nici strînge birurile, dar nici exercita sarcina de-a proteja populația și pe călători de răufăcători
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
formă cu miezul lichid (-ll-) explică constituirea derivatelor Moldova și Oltenia. A se vedea Vltava/Moldava, râu în Boemia. Turcii au denumit Țara Moldovei prin Kara Bogdan; pe unul din dealurile din Istanbul se afla Bogdan-Serai „palatul Moldovei“. Moldova ca ținut și țară este moșie, de unde moș, moșnean, a moșteni etc., precum și baștină. Cf. rs. volostĭ „regiune, ținut“, lat. vaste „pe o mare întindere, vast“, rom. glod și engl. mud „noroi“; rom. olat, sl. vlastĭ „stăpânire“ și rom. a moșteni; germ.
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
lichid. Comp. lat. alodus „proprietate“, rom. olat, sl. vlastĭ „putere, stăpânire“ cu lat. modus „întindere de pământ“, mos „cutumă, lege“; rom. uz, față de folos. De remarcat că Mureș este formă plenisonică pentru moșie, rs. volostĭ „stăpânire“. Comp. alb. vis „loc, ținut, meleag, cuprins“ cu pol. Visla, râul care străbate Polonia. Numele râului este legat de vâslă (sl. veslo), cu sensul de bază „ a cârmui, a guverna“. De aici rezultă că Mureș, ca și Visla, este râul ținutului, al țării, iar Maramureș
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Comp. alb. vis „loc, ținut, meleag, cuprins“ cu pol. Visla, râul care străbate Polonia. Numele râului este legat de vâslă (sl. veslo), cu sensul de bază „ a cârmui, a guverna“. De aici rezultă că Mureș, ca și Visla, este râul ținutului, al țării, iar Maramureș este „Țara cea Mare“. Fără a putea intra aici în amănunte, amintim forma vasal „persoană sau țară supusă“, care face serie etimologică musul(mani) „smeriți“, Islam „supunere“, oaste și multe altele. Miron Costin (1633-1691), continuatorul cronicii
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ieste pricina de s-au străcat lăcuitorii acestor țări graiul acum la a doo descălecătură, cu graiul strămutat și schimbat cu ungurescŭ, cu sârbăscǔ, cu dățăscǔ, cu slovenescŭ i proci, veniți pe aceste locuri” (p. 273 urm.). 5. În urma descălecatului, ținuturile în care romanii au locuit în evul mediu, izolați ca italienii în peninsula lor, au rămas cele mai pure zone ale românismului, întrucât populația, asemănător italienilor care au colonizat zonele integrate rând pe rând în imperiu, nu a plecat toată
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
rumâni în câmpii, pe sașii meșteșugari și pe ruteni îi așează lângă munți, pe slujitorii lui îi împinge în câmpiile de mai jos. Așeză și pe rutenii fermieri din Pocuția și Podolia; ei populară Cernăuții, Hotinul și toată regiunea Nistrului, ținuturile Orhei, Soroca și pe Prut jumătate din ținutul Iașilor, precum și jumătate din ținutul Sucevei... Orașele mai toate au fost întemeiate de sași, tot ei împreună cu ungurii ridicară și viile” (p. 233); în Muntenia, după descălecarea lui Negru vodă „și ungurii
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]