KorAP: Find »[drukola/base=așeza & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...240 241 242 ...2437 >

60,912 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846

acomodară imediat și învățați cu "bairamele" în câteva minute se dezlănțuiră. Mătușa Vanda radia de fericire văzând atmosfera creată în casa ei. Se tot învârtea printre invitați, încercând să le anticipeze dorințele. Într-un colț, pe o față de masă imaculată, așezase farfurii cu tot felul de aperitive și-i înghesuia să mănânce. Magnetofonul urla în boxe, făcând geamurile să se cutremure. Luana, izolată cu Dan într-un ungher, privea mișcările smucite ale adolescenților. Ar fi vrut să danseze, dar nebunia gesturilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
ei, puse mâna pe creion și începu să mâzgălească. "Scria" de zor, plimbându-și privirea încruntată când spre George, când spre coala de hârtie. Mara urmărea liniile pe care le trasa colega ei de bancă apoi ridica ochii spre băiatul așezat la catedră. Colega din spate, contrariată de mișcările celor două, întinse gâtul să vadă foaia Luanei. Căscă ochii mari și-i aruncă spre Bană. Vecina ei făcu la fel. La început absent, furișându-și mereu privirea plictisită spre geam, băiatul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
în chioșculețul din spatele casei. La masă se mai aflau câteva persoane pe care cei doi nu le recunoscură imediat. S-au oprit rezervați, așteptând să scape de misiune și să plece cât mai repede. Mătușa i-a rugat să se așeze și i-a prezentat pe ceilalți. Fata Anetei venise cu bărbatul și cei doi băieți tocmai de la Timișoara, să petreacă concediul cu maică-sa. Tanti Vera, subțire și țeapănă, îi măsură pe noii veniți din cap până-n picioare, atât cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
dar nici chip să iasă, măcar o dată, așa cum ar fi vrut el. Se întorcea seara acasă sufocat de un sentiment de neputință pe care nu-l mai trăise. Își făcea planuri pentru a doua zi cum să facă s-o așeze, o dată pentru totdeauna, acolo unde îi era locul. Era destul de greu să nu te enervezi atunci când, în fiecare ceas al zilei, ți se comanda unde să mergi, ce să faci și cum să faci, mai ales în situația în care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
o purta pe bicicletă preț de zece kilometri până la destinație, fără a se plânge nici măcar o dată, au fost cel mai bun stimulent pentru buna dispoziție a Emei. Au cântat și-au povestit verzi și uscate până la prima oprire. S-au așezat în iarbă, privind cum soarele urcă tot mai sus pe cer, amenințând să-i topească, curând, fără milă. Din una în alta, Renar începu să povestească despre colegele lui de clasă. La noi fetele sunt pline de feminitate. N-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
se adunau în cerc și își descrețeau frunțile cu tot felul de ghidușii. La un moment dat, nu se știe care dintre ei, veni cu o idee năstrușnică, pe care băieții se grăbiră s-o declare strălucită. Narcis Sava se așeză turcește în iarbă, cu ochii închiși. Un coleg se apropie ușor de el, se aplecă asupra-i și-i puse mâinile la ochi. Pipăind palmele lipite peste față, Narcis trebuia să ghicească cine este posesorul lor. Dacă nimerea, se bucura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Convins că era vorba de o fată, Sava se chinui, zadarnic, s-o dibuiască. Se ridică de jos nemulțumit, dar, când dădu cu ochii de Cosmin, nu știu cum să-și mulțumească pentru nepriceperea de care dăduse dovadă. Urmă Rosti Seneg. Se așeză și el turcește așteptând, fără tragere de inimă, mâinile care să-i acopere ochii. Băieții se mișcară în spatele lui apoi unul din ei o ghionti pe Luana să-i ia locul. Fetele chicotiră. Rosti, serios din cale-afară, se foi în locul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
să petreacă împreună cu musafirii ei. Marc se grăbi să accepte. Pentru serbare Luana pregătise o poezie. Ceva lipsit de importanță, la îndemnul dirigintei. În timp ce aștepta să intre în scenă, un tânăr cu chitara agățată de gât trecu pe lângă ea, se așeză pe un scaun și începu să cânte. Era în vogă Cenaclul Flacăra și întregul tineret fredona cântecele acestuia. Băiatul cânta încet, acordându-și chitara. Luana se apropie de el: Mai știi și alte melodii? Tânărul o privi uimit. Ea își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
spinării, fu întinsă pe masă și apoi înțepată cu un ac în degetele de la picioare. A fost trează pe tot timpul operației. Simțea o apăsare puternică în trup dar nici un fel de durere. Fără nici un avertisment fu săltată pe sus, așezată pe o masă cu roți și dusă în salon. La scurt timp începu calvarul. O durere adâncă i se cuibări în trup, sfârtecând-o, făcând-o să urle. Pacientele din salon se răstiră la ea, cerându-i să tacă. Începu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
și mâinile lungi repezindu-se spre gâtul ei. În clipa aceea, Narcis Sava apăru între ei și-l prinse de mâini. Seneg tremura, congestionat. Luana se îndepărtă în timp ce "nebunul" încerca s-o lovească cu picioarele. Ieși din clasă uluită, se așeză pe scări și începu să plângă. Cu hohote, din tot sufletul. Narcis veni lângă ea și fata ridică spre el ochii plini de lacrimi. De ce se poartă așa, ce i-am făcut? Băiatul ar fi vrut s-o ia în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
ziua el, Renar și Oliviu. Luana simți că leșină. Inima i se opri în loc, capul începu să-i huruie iar pumnii i se strânseră cu o mânie necontrolată. Cum au putut s-o mintă astfel? Cu ce-a greșit? Se așeză pe treptele de la intrare aiurită, cu capul în mâini. Se simți trădată, înșelată, pierdută și incapabilă să facă față acestui moment al adevărului. Dan îi văzu silueta prin geamul de la ușă și veni să-i ureze noapte bună. Ochii ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
privi spre maică-sa și-i spuse simplu: Te rog! Își luă bicicleta și împreună cu Luana ieși în stradă. O conduse spre casă dojenind-o pentru imprudența pe care o făcuse suindu-se pe bicicletă. Opriră în fața porții. Luana se așeză pe bordura trotuarului și își acoperi operația cu mâna, încercând să atenueze senzația de lamă de cuțit ce încearcă să-i sfâșie burta. De ce te-ai urcat pe bicicletă? Cum ai putut să faci o asemenea prostie? Acum o să-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
s-a întâmplat cu prietena ei. Se auzi o lovitură puternică în ușă și în clipa următoare, spre surprinderea tuturor, intră în clasă Moș Crăciun. Prichindel și cocoșat, susținut cu grijă de doamna dirigintă și profesorul de sport, Moșul se așeză la catedră și lepădă, cu un oftat, sacul plin de pachete. Rosti privea și nu-i venea să creadă cu ce idee trăsnită reușea "otrava asta" să-l surprindă din nou. Moșul îi chemă pe rând și le înmână darurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
străini și ea rămânea singură. Plecară la Iași, cu câteva zile înainte de începerea anului universitar. Cazarea se făcu, după câteva ceasuri chinuitoare de stat la tot felul de cozi, în complexul studențesc "Tudor Vladimirescu". Când, în sfârșit, își văzu copilul așezat în camera de cămin Sanda răsuflă ușurată. O usturau picioarele și îi era foame iar tot ce-și dorea era să ajungă acasă, să se bage în pat și acolo, la adăpostul așternutului cald, să-și savureze în tihnă bucuria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
vor râde toți de prietenul ei. Nu avea de unde să știe o demonstrație pe care profa tocmai începuse s-o predea. Ernest luă creta și fără nici un efort termină înșiruirea de relații. Lăsă obiectul de scris pe tablă și se așeză lângă Luana, ca și cum acolo ar fi fost locul lui. Afară, o prinse de mână. Ce vrei să facem astăzi? Nu voia altceva decât să-l privească, să se cufunde în ochii lui, să-și treacă mâna prin părul arămiu și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
sporovăi verzi și uscate. Inima Luanei se zbătea într-o dilemă dureroasă. De ce nu o săruta? Își uitase promisiunea sau n-o plăcea și regreta rămășagul făcut? Undeva, în spatele blocului, un părculeț cu leagăne și balansoare îi făcu să se așeze într-un scrânciob. Ea se urcă pe genunchii lui și în ciuda emoțiilor nu se simți deloc stingherită. Îi cuprinse gâtul cu brațele și el îi spuse: "Vorbește-mi!" Ea vorbi neobosit, transformând în cuvinte trăirile pentru el, descriindu-i trăsăturile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
dor. Înnebunise așteptându-l, chiulise de la ultimul curs numai ca să fie sigură că va ajunge la timp. În tramvai o ținu înlănțuită cu brațele și-o făcu să râdă așa de tare că un călător se încruntă spre ea. Se așezară în leagănul iubirii lor și ea vorbi întruna, alintându-l, mângâindu-l, în timp ce Ernest o ținu strâns în brațe ca și cum s-ar fi temut să n-o piardă. La ora două din noapte s-au despărțit, nu înainte ca el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
găsi marcată, încă, de întâmplare. O strânse în brațe și-o alintă apoi o întrebă dacă se simte în stare să iasă la plimbare în parc. Era o zi superbă de toamnă, cu rămășite înșelătoare de vară târzie. S-au așezat pe o bancă, lipiți unul de altul, cu mâinile înlănțuite. Tăceau, așteptând fiecare să vorbească celălalt. Apoi, pentru ca momentul să nu devină penibil, au început să vorbească și-au făcut-o amândoi o dată. Au izbucnit în râs. Domnișoarele mai întâi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
un fotoliu, din care nu se mișcă pe tot parcursul discuției. Ea le privi lung pe cele două vizitatoare, în timp ce Ștefan aranja pe măsuța din fața lor câteva prăjiturele cumpărate de la cofetărie. Frumusețea Luanei întunecă chipul soacrei mari. Când tânărul se așeză lângă ele, ea îl apostrofă acru: Dacă tot aveai de gând să te însori cu o prințesă, măcar să fi luat una veritabilă. Așa știam și noi o socoteală. Familia Leon nu ripostă. În ciuda insatisfacției, cele două își păstrară calmul. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
repezi spre ea, Luana încă hohotea. O strânse în brațe atât de tare, cu forța năzuințelor, speranțelor și a pumnilor strânși peste ani, că-i auzi oasele trosnind. Suntem liberi, iubito! În sfârșit, suntem liberi! Nenorocitul a fugit. S-au așezat pe pat, privindu-se prostiți, nevenindu-le să creadă. Apoi Ștefan se ridică, își schimbă haina și-o prinse de mâini. Încui ușa și nu dai drumul la nimeni. Ce faci? Unde pleci? Îi mângâie chipul dulce, lumina ochilor lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
încercă s-o prindă de mână dar fata se smuci, oripilată. Te rog să nu mă atingi! Tentativele lui de comunicare se ciocneau de un zid. Femeia continua să întindă rufele, să deretice prin casă, să mestece în oală. Îi așeză să mănânce fără un cuvânt. El refuză și se aruncă într-un fotoliu, pândind-o cu coada ochiului și cu un zâmbet furișat în colțul gurii. Nu era Luana genul de femeie care să tacă. Începu să împroaște acuzații îngrozitoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
și fiica ei trăiește mai bine ca niciodată. Într-adevăr, tânărul Escu câștiga frumos. Luana se îmbrăca de la magazinele cele mai selecte, dăduse în patima bibelourilor, a castroanelor de tot felul cu care gătea masa, ca de sărbătoare, de câte ori se așezau să mănânce. Împletea pulovere, cumpăra reviste, citea tot ce-i cădea în mână dar nimic nu-i aducea o reală satisfacție. Continua să ducă dorul nopților de dragoste, a plimbărilor prin Grădina Botanică, a micilor bârfe, cu bărbatul ei, la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
voi termina școala. Luana, sunt obosit. Hai să continuăm discuția asta mâine. Când? Dimineață, la opt, în timp ce înghiți în grabă micul dejun sau seara, după ora zece, când catadicsești să vii acasă? Ștefan își puse singur de mâncare și se așeză la masă, rupt de foame. Luana se învârtea ca un leu în cușcă. Vreau să muncesc undeva, oriunde, altfel o iau razna. Foarte bine. Numai atât ai de spus? Ce-ar mai fi? Agasată, fata strigă: Nu știu, dă-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
i se lăsară peste ochii obosiți și adormi, visând la prețurile pe care avea să le afișeze a doua zi la depozit. Fata îl privea neputincioasă, cu atâtea dureri nespuse, cu sufletul încărcat de resentimente și o adâncă suferință. Se așeză lângă bărbatul adormit, plecat în cine știe ce clipă a căsniciei lor tare departe de ea. Nu mă cunoști, Ștefan. Într-o zi îmi voi strânge lucrurile și te voi părăsi. Să nu plângi după mine... În ziua aceea, te rog să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
lipsa veșnică a lui Ștefan, că nu-l mai aștepta aruncându-și, din cinci în cinci minute, ochii pe ceas. Uitară să mai facă dragoste, să mai dialogheze. Ea citea sau urmărea emisiunile de la televizor, el adormea imediat ce-și așeza capul pe pernă. Cândva, chiar și supărată, privindu-l, îi tresărea sufletul și-l dorea, o excitau trupul bine făcut, gura copilăros desenată, ochii mari și calzi, mângâierea tandră și pricepută. Acum, rarele momente care-i aduceau împreună erau forțate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]