7,065 matches
-
de Ramona, care pășea tăcută și tristă alături de el. Andrei întrerupse firul durerii: -La noapte o să fie ger. într-adevăr, soarele care strălucea pe un cer senin, era unul cu zimți, nereușind să topească deloc din zăpada groasă, care se așternuse cu o seară înainte. Un vânt aspru biciuia parcă, cu rafale de gheață. în jurul orei nouă seara într-o zi mai spre sfârșitul iernii Radu se afla în cofetărie "La Eva" stând singur la masă în fața unei cești de cafea
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
un tremur în glas. Cu o privire fulgerătoare aruncată peste cei din jur și un zâmbet aproape ironic, Eugen anunță: -în termen de șase luni am nevoie de acești bani, le am și eu pe ale mele. Peste ei se așternu o tăcere apăsătoare, care în cele din urmă fu întreruptă de Ionuț, care îl rugă pe tatăl său să-l plimbe cu bicicleta. Radu își luă fiul de mânuță și ieși, bucurându-se în tăcere că putea să respire aer
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
gol, bătrâna doamnă plângea. Plângeau și ei, în afară de Ionuț, care-i privea trist, neștiind ce să creadă. în ajunul Crăciunului, cam pe la orele amiezii, Radu opri mașina în fața casei lui Eugen, coborând împreună cu Ramona. Ningea cu fulgi mari, zăpada se așternu ca un covor moale și gros. Eugen și Oana rămân surprinși. După ce și-au urat la mulți ani, Radu se adresă lui Eugen: -Ți-am adus bani, ducându-și mâna în buzunar îi întinse pachetul de bacnote. Acesta îi primi, curbându
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
gând în care doamna Ramona Brădescu se adâncise, fu întrerupt de zgomotul mașinii soțului ei, care tocmai se întorcea din senin de la fermă. Se întunecase de-a binelea. într-o după amiază frumoasă de mai, când soarele cobora spre asfințit așternând umbre mari cu binefăcătoarea răcoare, o adiere ușoară împrăștia mireasma dulce a florilor de liliac peste alaiul nunții care se îndrepta spre frumoasa biserică din comuna B. , poate chiar cea mai frumoasă biserică din împrejurimi cu o frumoasă troiță meșteșugită
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
să o aud cum vestește cu gura plină sosirea cuvintelor aspre și-a asasinilor, și zîmbetul porților de abator. Cum stau În groapa Glina a poeziei moderne, mă Îndestulez din semințele visului și beau din sîngele cald al acestui poem. Aștern pe patul puștii cuvintele tinere, scuip Între ochi sintaxa, ascult torcînd În suflet motoarele mașinilor de război. Ard În cinstea lor lumînări făcute din seul poetului necunoscut. Cu țipete de păuniță, omenirea Îmi scoate febra din trup. De pe mîinile Împreunate
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Greșeli... Se varsă lin pe timpuri gri, Prin fulgii de zăpadă, Lăsând spre lună, peste zi, O vorbă să mai cadă... Se varsă glasuri peste pod Și-n glasuri tot se aștern, Apoi coboară ca un foc Pe șinele de tren... Aduc și azi noi amintiri Și noul răsărit Ca o cupolă peste zări Un soare peste zid. Corăbii dispărute- au fost Și chiar vor fi mereu Și marea, într-un joc
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93408]
-
să fi avut melița lui don Gustavo ca să-l fi pus la punct pe Încrezutul ăla. De ziua mea, tata s-a dus la cuptorul din colț și a cumpărat cea mai bună prăjitură pe care a găsit-o. A așternut masa În tăcere, punînd argintăria și vesela cea bună. A aprins lumînări și a pregătit o cină cu feluri de mîncare pe care le presupunea a fi favoritele mele. N-am schimbat un singur cuvînt toată după-amiaza. CÎnd s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
metalurgiștilor. S-au Împlinit deja doi ani. Vecinii cred că e În America, Într-o călătorie. Nici tata nu știe, și nici nu mi-ar plăcea să afle. — Fiți liniștită. De la mine nu va afla nimic, am zis eu. Se așternu o tăcere Încordată și am presupus că ea vedea În mine o iscoadă a lui Isaac. Probabil că vă vine tare greu să aveți grijă de casă de una singură, am zis eu prostește, ca să umplu acel gol. — Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Și mâinile plâng Elena Marin Alexe Ascunse cu grijă-n cutie, Păstrez amintiri ce se frâng. Încerc să le-aștern pe hârtie. Zadarnic, azi mâinile plâng. Sfios, gestul mângâie clipa Imaginii triste și reci. Tăcerea își plimbă aripa Și timpul coboară poteci. Surprinsă de gând, amintirea Atinge un dor nevăzut. Se-ascunde în lacrimi iubirea, Cu tainic fior renăscut. Privirea
?i m?inile pl?ng by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83311_a_84636]
-
miros de mentă sălbatică și de pucioasă... 8 noiembrie, Sydney Aborigenul din fața mea stă în poziție de lotus. A închis ochii. Văd razele soarelui cum pătrund în corpul acestui bătrân, văd aerul împrospătându-i sângele. Pe chip i s-a așternut o expresie de fericire, s-a închis în el ca miezul de nucă în coajă. Seamănă cu gorunul în care mi-am petrecut copilăria, seamănă cu bunica pe care o vedeam atât de frumoasă. Am fost șocată când una din
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
strășnicie ascunse. (există momente când nu creezi tu personajele, ci ele te crează pe tine, autorul care scrie ficțiuni intră în pielea fiecărui personaj, el sau sufletul lor intră în creierul autorului și de acolo îi dictează ce trebuie să aștearnă pe hârtie)... închid ochii, alunec în vis de parcă aș păși printr-o poartă. Sandei se uită de departe la satul pe care îl pândește de la distanță, ghicind doar ce se întâmplă acolo din foșgăiala oamenilor, din sunetele acelea înfundate care
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
a mai spus că stareța nu este în măsură să înțeleagă cum ajunge ea la Dumnezeu, ea singură găsește Calea, El o cheamă de câte ori este pregătită pentru această călătorie și de fiecare dată, adaugă ea, cu un fel de fericire așternută pe chip: "doar tu vei înțelege, cândva, ce-ți spun acum, ele nu sunt decât niște găini". Pe Di, așa îi spunea Maria, o înspăimânta acest verdict. O stima foarte tare pe stareță și o iubea nespus pe mama ei
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
vocea ei se împletește cu a bunicii: "Draga mamii, draga mamii, ai intrat în rând cu lumea, săraca de tine", un sicriu alb în mijlocul ogrăzii, ea stă întinsă în sicriu, are părul despletit și rochie de mireasă, lumina lunii se așterne peste chipul ei de ceară, din sicriu se preling picuri de sânge, bunica cu ochii uscați, fără lacrimi, stă pe lespedea de piatră din fața casei, cu mâinile în poală. La patru fără un sfert se ridică din pat, are gust
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
voi imagina că sunt singură în marele oraș, pasul îmi va sălta pe ritmul muzicii, mă voi simți tânără și fericită, îmi voi imagina că sunt cu iubitul meu, voi întinde mâna și îl voi atinge, palma mea se va așterne peste palma lui, palmă cu palmă, deget cu deget, voi fi fericită... Îmi voi imagina că sunt cu iubitul meu undeva în taigaua australiană, în pădurile de eucalipt sau pe nisipul fierbinte al plajelor din Oceanul Pacific... Îmi voi imagina că
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
face să mă simt ca acasă, în siguranță. Soarele Australiei și Jozsi îmi dau impresia de déjà-vu, parcă am mai umblat pe aici, într-o altă viață și într-un alt context. Întind mâna, caut o altă mână... Jozsi își așterne palma peste mâna mea, gestul lui mă liniștește, în zumzăiala din casă se aude vocea lui destul de ridicată: "Vreți să știți cum e în România? E cineva care vă poate spune", dar nimeni nu pare să fie curios să afle
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de un speculant din rețea, să fii nevoit să fugi din țară și să trăiești, o vreme, din scurgerile de valută în băncile străine. Dar câteodată e tocmai bună o astfel de vacanță, te mai aerisești și tu, până se așterne uitarea pe dosarul tău sau până ți se prescrie pedeapsa. După o vreme, te întorci în țărișoara ta ca Cezar la Roma. Învingătorul care aduce în țară bogățiile cucerite. Urale și surle... Poporul la picioarele tale. Din lichea ordinară te-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de clipă de disperare. I se dăruise harul, dar i se cerea viața, clipă de clipă, picătură cu picătură. Muzica ei era disperarea ei. O compunea, în memorie, ca să nu-și piardă mințile, dar nu ar fi îndrăznit să o aștearnă pe hârtie. Compunea acasă, pe furiș, când ceilalți credeau că exersează. De cele mai multe ori "compunea" doar în imaginație, în timp ce spăla, în timp ce făcea de mâncare sau în timp ce făcea curățenie. Prima desprindere de comunitatea țiganilor, prima negare a propriei identități etnice a
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
întâmplă. Nu departe, în parcul din cartier, a izbucnit un incendiu. "Și aici", mă gândesc cu un fel de liniște pe care nu mi-o recunosc. Peste plante, peste copaci, peste flori, peste geacaranda mov și peste eucalipt s-a așternut deja un strat gros de cenușă. Aerul miroase a ars, dar pot merge liniștită la plajă. Intru sub duș, închid ochii, în creier mi se îmbulzesc imaginile din țară, chipuri haotice, senzația de pustiu, am gust de cenușă în gură
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
așa, s-a născut cu acest defect, vrea să controleze pe toată lumea, să răspundă de fericirea fiecăruia, are prea multă energie, și-a pus în cap să schimbe lumea, trebuie să stai în coconul tău de mătase, acolo îți poți așterne un strop de bine, cum ieși din cocon cum te mănâncă câinii, Silvia soarbe din sticla de șampanie, se smucește cu greu de pe pătură și începe să danseze, singură, e din ce în ce mai dezlănțuită, apucă un tânăr de mână și-l trage
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
din corpurile lor țâșnesc șiroaie de sânge, din colbul uliței se ridică un nor de praf, praful acoperă chipul de ceară, femeia aleargă, aleargă, cu toate acestea nu poate înainta, picioarele i s-au înfipt în pământ, în jur se așterne o tăcere de mormânt. Este la doi pași de gardul de sârmă. Inima începe să îi zvâcnească în piept. El o așteaptă. Ea se apropie. Lumina este tot mai difuză, dar chipurile lor radiază lumină. Îi vede fiecare mușchi al
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
lui, cu noua lui prietenă". "Cu cine?", țipă Zinzin. "Ți-am spus... ca nu cumva să faci vreo gafă", și îi întoarce spatele. Zinzin se uită disperată la mezin, acesta se uită încremenit la ea, în sala de concerte se așterne o tăcere de mormânt. Într-un târziu instrumentiștii încep să-și acordeze instrumentele, Zinzin stă cu mâinile în poală, cu ochii uscați, din cer curge sânge, Sandei cu botul de lup, operația, recuperarea, totul în mare secret, cu ajutorul celor de la
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
-și poate scoate din suflet sentimentele rele care îi macină ființa. Îi vine să fugă din sala de concerte, o doare tot trupul de parcă ar fi fost biciuită îndelung, se uită la spatele lui Sandei, aceasta își acordează pianul, se așterne seara, primii spectatori încep să-și ocupe locurile în sală, se simte ca și cum nu ar mai avea mult de trăit, cu toate acestea vrea să îl vadă pe Alex, se va plimba cu noua lui iubită printre oficialități, știa cât
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu o femeie, are o mină de om transportat, femeia e mai mare cu un cap decât el, o femeie rasată, din cele cu sângele subțire și glezne fragile, durerea din coșul pieptului scurmă în oase, soarele a dispărut, se așterne o tăcere de mormânt, ea cade în spațiu cum cazi într-un hău, dirijorul trece pe lângă ea în fugă și o atinge, nu mai contează, nimic nu mai contează, drumul Golgotei este fără întoarcere, cerul e înalt și pustiu, își
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
roțile moi de cauciuc, ale căruței. Da' sămânța asta?... Ce să fac cu ea? De ce mi-o lași mie? iscodi Nicanor, brusc interesat de problemă. Așa, ca să scoți, cu ea, sărăcia din casă, dădu Păun, un răspuns în doi peri, așternându-se hotărât drumului. Lipițanii cei roibi înaintau militărește, cucerind drumul pieptiș din Țarina Baisei, printre padine smârcoase, printre monticuli presărați cu pietre, expulzate din cine știe ce mistuiri ale adâncurilor, printre tufele smorhăite de capre, în care, vara, parazitau cuiburi pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
für verwöhnte Knaben. Wir pfeifen auf das Zeug fürwahr, Wir woll'n was Besseres haben. Ein derb' Gericht Gibt's Erbsen mit Speck Aus der Gulaschkanone.2 Neștiind să-l traducă în strămoșeasca limbă română, dar intuindu-i conținutul, marșul așternut în sonuri melodioase îi deveni nostim, până la urmă, lui Iuga, cu toată muzica lui cazonă și amenințătoare. Și-l însuși pe nesimțite, neștiind că, în curând, soarta lui o să ia alte întorsături, încât îl vor podidi lacrimile, atunci când va evoca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]