6,958 matches
-
au nimerit. Cu trupurile noastre apărăm copiii și ajungem după mult chin să ne tîrîm sub niște tufe mai răsărite. Dumnezeu ne-a salvat, dar cîte o bilă de gheață tot își mai făcea drum spre trupurile noastre înghețate... Se așterne tăcere și asistența ne privește cu respect. O undă de simpatie ne inundă aproape imperceptibil sufletele. Olandezul întinde o mînă cu timiditate și o așează pe mîna mea. Copiii lui dorm în pace și eu am senzația că-mi sînt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
singur, că nu ești țapăn... Vezi să nu te fac eu țapănă, dacă mă scol ...Adu-mi un pahar cu apă... te rog. La auzul expresiei "te rog", Marilu se foșnește în pat, cască cu zgomot și oftează. Apoi se așterne din nou liniștea. Raul aștepta următoarea mișcare, adică scularea femeii din pat și mersul la frigider. Trebuie spus că frigiderul acesta a fost luat de la o ambasadă care îl dăduse la casare în anul 1965. Cum-necum, fosila încă mai răcorea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mai întîi la baie. Trîntește ușa cu zgomot. Rămîne în baie și nu se aude nici o mișcare. Raul se enervează rău și țipă cît îl ține gura: Ai adormit, hoașco?! Hoașcă ești tu cu mă-ta, țipă răspunsul Marilu. Se așterne tăcerea în apartamentul celor doi. Raul este un pachet de nervi. Ar dori să reia seria acelor bătăi interminabile, care l-au făcut "stăpîn" în casă. Ușa de la baie se deschide și apoi este închisă cu o trîntitură de pomină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
incantația devine mai puternică și dansul mai vioi. După un timp, simt că amețesc, văd sacrificiile făcute de altcineva, înconjurat de o ciudată horă ca o tornadă. Totul apoi se prăbușește, lumînările se sting și o tăcere de mormînt se așterne. Incantația era o rugă la Orula să împiedice îndeplinirea oracolului. O poză deformată a lui Liviu (o luasem din www.dezavantaje.ro) stătea pe altar. Devenise roșiatică. Deodată, omul din poză este cuprins, parcă, de niște crampe groaznice la stomac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
câștigat deplin acest drept. - Mărite Spirit. Dacă nu-ți este cu supărare, aș dori să mergem la mănăstirea Sfântul Sava. - Ne vedem acolo! Odată cu ultimul cuvânt al Spiritului domnesc am simțit din nou un gol în jurul meu și s-a așternut o liniște nefirească...Nu am stat însă prea mult pe gânduri și am pornit grăbit spre locul întâlnirii... De departe m-a întâmpinat o zidire cu o înfățișare aparte. În timp ce mă apropiam, prin minte îmi umblau spusele lui Paul de
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
bun. - Ai multă dreptate, dragule. Unde mai pui că și poporănii simțeau sau erau martori la aceste încrâncenări, care vorbeau cu nedumerire: „Cum se poate să fie așa dihonie între fețele bisericești?” După aceste cuvinte, o liniște deplină s-a așternut în jur...Priveam înspre locul de unde curgeau vorbele Spiritului domnesc, așteptând să-și urmeze gândul. În loc de aceasta, l-am auzit întrebându-mă:Si acum, încotro dragule? - Cu îngăduința ta, mărite Spirit, cred că ar fi bine să mergem la mănăstirea
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
deosebită mătușii Marița, extinsă în bună parte și asupra celorlalți, moș Neculai, verișoarele Tinca, Maria și verișorii Neculai și Ion, după care salută întregului spațiu găzduit, coboară scările puțin cam amețit de puterile date de toate bunătățile primite și se așterne la drum spre Pungești, observând doar puținele curți și case ce se-ngrămădeau la drumul mare spre vederea tuturor trecătorilor, dar și a lui. Printre ele, Săndel băgă în seamă mai mult primăria, școala și în mod deosebit moara lui
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
nu de scriitor, măcar de gazetar. Gazetarul e tot scriitor, dar mai „rupt din viață“, mai civic, mai aventuros. Pofta de a scrie e un sindrom adolescentin. Am trecut cu toții prin frisonul post-pubertar al autorlâcului: simți nevoia acută de a așterne pe hârtie câteva rânduri decisive, în versuri sau proză, în secret sau la vedere. Îți vine să scrii, înainte de a avea ceva de scris. N-ai încă substanța: ai apetitul, postura, fasonul. „A fi scriitor“ e mica utopie privată a
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
pe la 3400 înaintea erei noastre, a servit timp de un mileniu doar pentru a înregistra stocuri de mărfuri, încasări din impozite, contracte de închiriere de terenuri și liste de ofrande. Abia pe la 2500 înaintea erei noastre au început să fie așternute în scris mituri, evenimente istorice sau texte pe care le-am numi literare. Toate aceste exemple arată că în diverse perioade ale preistoriei a existat o mentalitate productivistă și că ea nu aparține exclusiv lumii contemporane. Chiar și popoare pe
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
fiecare, Piemontul, Lombardia, Toscana, statul roman și, respectiv, ținutul napoletan. El reamintește acest plan în primul tom al Sistemului de politică pozitivă, apărut în 1851 și scris în lunile precedente (căci Comte publica imediat după ce scria : medita mult timp, apoi așternea totul pe hîrtie dintr-o suflare și nu mai recitea), deci în ajunul venirii la putere a lui Cavour. Dar, încă din acel moment, Comte anunța un alt plan. În al patrulea și ultimul tom, apărut în 1854, el arată
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
tainele scrisului, cititului și socotitului ? Școala este și va rămâne acea făclie veșnic aprinsă care răspândește în jurul său mireasma științei, a tot ceea ce mintea omului a acumulat de-a lungul timpului. Ca fiică a învățătorului Marcu m-am gândit să aștern pe hârtie câteva gânduri despre cel care prin munca sa la catedră ca învățător, director, a radiat în jurul său lumină și încredere. Încrezător în rezultatele muncii sale a dat societății generații bine pregătite care, mai târziu, specializându-se în diferite
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
oamenii care veniseră cu lumânările aprinse din oraș în preajma închisorii. „Sutele de lumânări aprinse din stradă, împreună cu glasurile noastre, marcau învierea Domnului, cu moartea pre moarte călcând. Totul vibra, aerul, ferestrele, ușile, dar mai ales inimile noastre. Când s-a așternut tăcerea, ostașul din post a spus Adevărat a înviat!”. Așadar, la împreuna-trăire a Învierii, în afara deținuților și a locuitorilor piteșteni, a participat chiar și cel ce reprezenta pe opresori, și anume gardianul. Însă relevant pentru ceea ce însemna lupta de milenii
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
mare Înghesuială. Autorul/inițiatorul? Cât se poate de firesc, responsabilul cu zâmbetul, Aurel Brumă care, luat de gură pe dinainte, mă doctorește la microfon... Multă vreme m’a Încurcat hârtia - un dos de articol - pe care, În fuga mare, am așternut câteva jaloane, până acum când, ca să scap de ele, căci și articolul l’am publicat, mă descarc În cele ce urmează. Așa este. Am susținut teza joi; am „beneficiat“ primul de noile reguli, adică discuții și calificative, ceea ce a prelungit
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
să ne redescoperim fiecare etapă a parcursului nostru existențial, să căutăm acele unghere magice unde încă stă ascuns parte din sufletul nostru de copil, parte din cel adolescentin. Acest lucru îl putem realiza cel mai bine însă prin arta cuvântului așternut pe hârtie, deoarece scrisul rămâne prin excelență un exercițiu de control și autocontrol al gândurilor noastre și, desigur, a emoțiilor. Ca geograf, n-am făcut decât să extrag elementul cu conținut tematic geografic și acolo unde contextul mi-a fost
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
deosebită. Irina Osoianu Clasa a X-a Colegiul Teoretic „Mihail Sadoveanu” Pașcani Postfață Oricine va parcurge cartea doamnei profesoare Mariana Coteț Botezatu va putea constata, dincolo de inspirația și talentul domniei sale, intuiția și fluența ideilor în această exigentă artă a cuvântului așternut pe hârtie. Am parcurs până în prezent multe lucrări structurate pe o tematică prevalent geografică, științifică, însă prea puține de factura celei realizate în spirit literar și unde elementul geografic se strecoară elegant printre cuvinte meșteșugite artistic. Este un „dar” pe
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
rămas să-și doarmă somnul de veci printre zăpezile și ghețurile siberiene. Astfel, Prutul cel molcom și lin curgător i-a despărțit din nou pe frații de aceeași mamă, malurile sale fiind împrejmuite cu sârmă ghimpată, peste care s-a așternut o tăcere și o perdea de fum negru, prin care nu s-a putut privi dincolo și de acolo, dincoace, mai bine de 45 de ani. In toată această perioadă în cele două provincii românești a fost aplicată o acțiune
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
de culme ce se punea în casele din lemn, zece kilograme de lână spălată, un țol de lână în tăblițe alb cu negru, un țol roșu în patru ițe, făcut val ce se va păstra până la moarte, pentru a se așterne pe patul pe care va fi așezat primul care va părăsi lumea dintre cei doi soți, actualii mire sau mireasă. Peste toate acestea, lada de zestre mai era vârfuită de patru - șase perne umplute cu lână sau cu fulgi de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
în hainele lui cele mai bune, în care a fost mândru să apară în lume, de cele mai multe ori cele în care cu mulți ani se îmbrăcase în calitate de mire, e așezat în copârșeu, prohoditorii avînd grijă săi pună la îndemână sub așternut unele obiecte și scule de primă necesitate pe care le-a folosit cât a fost în viață, pe care să le a le aibă cu el, ca de exemplu, foarfecă, brici, pieptene. Odată pus frumos în sicriu, i se încrucișează
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
ce însuflețește inima fiecărui Român, și declară că voința sa nestrămutată este : Voim să fim alăturați, împreună cu teritoriile românești din Ardeal, Banat, Ungaria și Maramurăș, la Regatul României, sub stăpânirea Majestății Sale, Regelui Ferdinand I. În această hotărâre a noastră așternem tot ce au dorit strămoșii noștri, tot ce ne încălzește pe noi, cei de față, și tot ce va înălța de-a pururea pe fiii și nepoții noștri. Așa să ne ajute Dumnezeu. Oprea Cârțișoara, la 27 Novembre 1918. Urmează
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
o catrință nouă. Și atunci am văzut că am o nevăstuță mândră ca un păun. Câtăva vreme am lucrat amândoi la un jilip prăpăstios și luciu, ca osul înghețat. N-aveam casă, nici bordei. Dormeam sub cetina brazilor și cetină așterneam sub noi, peste nea. Acolo nevăstuța mea a născut prunc. Noaptea îl țineam la sân, să nu înghețe. Că acolo la jilip mulți oameni au murit de ger ; mulți erau schilăviți de lemnele ce coborau pe jgheab cu iuțala glonțului
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
copilăriei ipoteștene, ori, mai târziu, în cea a maturității. Sublimate artistic, trăsăturile acestora se pot releva pentru o clipă, devenind veridice. Dar și așa, ele apar ca într-o oglindă, uitată de mult într-un pod, peste care s-a așternut praful unui număr semnificativ de ani; trebuie să cunoști bine personajul ca să-l poți identifica. Subconștientul creativ al poetului lucrează după calapoadele sale specifice, știind să micșoreze aici și să mărească dincolo, să îngroașe ori să subțieze o tușă, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
scrisul suplinește cu mijloacele lui tot ce are de pierdut prin însăși esența sa1. Potrivit criticului, textul, pierzând, o dată cu vizibilul, tot ce nu e pură verbalitate, reconstituie, în felul său, durate și lumi: din semnele arbitrare ale unor cuvinte arbitrare așternute pe o filă și operând asupra noastră în tot ce suntem. Căci noi suntem via oglindă în care semnele redesfășoară chipul și viața lumii, convertind amintiri în prezențe, trăiri mai vechi în altele, noi. Față de scris noi suntem o virtualitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
toate cărțile publicate de Editura Junimea care interesează lectoratul nostru, printr-o plată directă Editurii Deseori, comenzile noastre se întorc neonorate, poate nu întotdeauna după o examinare scrupuloasă a "Ilexim"-ului." Într-o altă mapă găsesc un maldăr de epistole așternute cu scrisul mărunt, rotund și ordonat, al lui Iorgu Iordan. Printre ele, rătăcită, o misivă de-a dreptul tulburătoare. O expedia din Cluj (21 martie 1978) tânărul poet Corneliu Popel. Din Cluj e un fel de a spune; era trimisă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
unde putea fuma în voie și chiar lucra: pregătea proiectul manifestărilor ce urmau să marcheze, în 2009, 40 de ani de funcționare a Editurii "Junimea". A promis să telefoneze imediat după ușoara operație "neinvazivă", dar, a doua zi, s-a așternut neașteptată tăcere. Alarmați, ieșenii sună la clinica din Bacău și află că, din pricina unei embolii pulmonare, poetul a fost transferat la Spitalul de urgențe. Și medicii de aici se declară neputincioși, așa că bolnavul va fi transportat de SMURD la București-Floreasca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
uit la ele. D e o copleșitoare sinceritate, simplitate, expresivitate, însemnările pe marginea vechilor manuscrise și tipărituri adunate de Ilie Corfus în cartea "Însemnări pe marginea anilor", editată de "Junimea"! Această "istorie scrisă de cei mici", total lipsită de afectare, așternută pe hârtie sub apăsarea unei clipe de cumpănă, izvorâtă din bucuria unui moment unic, ori transmițând, cu adânc respect, cele aflate din moși-strămoși, înseamnă, pentru un scriitor interesat de trecutul neamului, mult mai mult decât obișnuita "fișă de lucru". Fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]