6,595 matches
-
dichisul. Un fost conac, ce mai! Bucătăria era uriașă, livingul la fel, cu șemineu și panoplie, colecție de flori de mină, câteva tablouri ale unor maeștri maghiari-transilvăneni. Beciul era la fel de Încăpător, mirosind Încă a acru, de la vinul pe care-l adăpostise pe vremuri. Butoaiele erau acum stricate, iar Tibi nu știa cum să se folosească În continuare de răcoarea subsolului: să aducă butoaie noi și să se joace de-a aristocratul gospodar sau să-și aducă o masă ca să joace biliard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
vacanței, Cristina a cazat-o pe Andreea la frate-său, În satul de lângă Madrid, fiindcă În definitiv găsea acolo destui emigranți cu care să stea de vorbă. Cazat, vine vorba, au trebuit să Împartă aceeași cameră, pe operator l-au adăpostit la alți români din sat. S-au distrat de minune, păcat că n-au apucat să vadă Barcelona, păcat că fratele Cristinei nu le-a putut Însoți peste tot, el trebuia să meargă la muncă, avea un post destul de bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
arta italiană, franceză. Întunericul pendulează din nou. Umbre vinete și sângerii, separându-ne, înghițindu-ne în pulsațiile zgomotoase ale muzicii. Nu-i mai văd ; sunt gros și cuprinzător și puternic, ca un balaur, apt de mișcări ample, cum visasem cândva, adăpostind și înfrățind curajul și ticăloșia, negli jând ezitările, străin de zbuciumul și subtilitatea ființelor mici, neliniștite și fragile ; sunt și subțiat de boală, însingurat, ca regizorul, adâncit doar în joc și căutare ; sterp, statuar, devorându-mi legenda, precum distinsa doamnă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de lână cafenie. Doamna Hariga n-o recunoștea parcă, se lăsa dusă oriunde ; privirea rămăsese în alt timp. Spasm, hipnoză, retrăiește, poate, pentru scurte răstimpuri, vârstele, iubirea, prietenii, fiul fantomă, pe muribundul Poet și pe pictorul florentin și casa care adăpostea atâtea întâmplări de cutezanță și bucurie, îl reîntâlnește uneori și pe bătrânul de 500 de ani, Piero di Lorenzo, ucenicul lui Cosimo, nopțile de trudă și tortură, pecetea pe zidurile umede ale celulei, vulnerabilitatea secretă, depărtarea de semeni și de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
îl avertizase deja că prelungitele conversații cu Vera produc comentarii. Surprizele se aflau mai ales în Lucian, încântat de patosul interogativ al celuilalt, mobilizat de neliniștile și lecturile unui interlocutor căruia îi încredința faliile ascunse, împotmolirile, chiar dacă atât de bine adăpostite sub ținuta reticentă. Orgolios, scrupulos : disprețul față de plebe, convertit în distantă cordialitate. Egoismul disimulat în corectitudine, setea afectivă deviată în ironie și maniere scrobite ?... Își povestiseră episoade ale trecutului, dar și în curs. Într-o deplasare comună de câteva zile
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
oameni, ca să mă duc să domnesc peste copaci?" 14. Atunci toți copacii au zis spinului: Vino tu și împărățește peste noi." 15. Și spinul a răspuns copacilor: Dacă în adevăr vreți să mă ungeți ca împărat al vostru, veniți și adăpostiți-vă sub umbra mea; altfel, să iasă un foc din spin și să mistuie cedrii Libanului." 16. Acum, oare cu adevărat și cu toată curăția ați lucrat voi, făcînd împărat pe Abimelec? Ați arătat voi bunăvoință față de Ierubaal și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
doi copaci prăvăliți, acoperiți cu un pământ sfărâmicios din care răsăreau lăstari tineri. De jur Împrejur crescuseră frunze grase de brusture, iar sub copacii prăvăliți se Întindea o limbă de mușchi răcoros ce ieșea dintr-o vizuină scundă. Ne-am adăpostit cum am putut mai bine și am adormit de cum am pus capul jos. 15. Ploaia se oprise cu mult Înainte de a se crăpa de ziuă. M-am răsucit de pe o parte pe alta și am tras cu urechea la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
liberi, o să cărăm stânci și o să săpăm albii de apă, spetindu-ne, pentru ca apoi să ne certăm Între noi. - Așa zici tu? se băgă un bătrân strașnic, pe care Îl strigau Philo. Eu zic că o să avem unde să ne adăpostim de vânt și de ploaie, căci vezi cât de aprige s-au făcut vijeliile și iernile... Ne izbesc din ce În ce mai tare, de-mi amintesc tot mai des ce-mi spuneau bătrânii mei odată: că Înaintea Ceței Adânci au fost friguri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
găurile de sub ele, de care le despărțeau bulumaci groși de lemn, așezați unul lângă altul - În acele găuri se retrăgeau Dogonii, mai ales ziua, când ardea soarele mai tare. Casele erau unite Între ele de niște ridicături de pământ ce adăposteau un fel de peșteri Înguste, săpate de mâna omului. Peșterile erau Înalte de un stat de om sau chiar mai puțin, erau Întortocheate și aveau, ici-colo, niște crăpături deschise afară, prin care adia aerul. Unele dintre peșteri șerpuiau, apoi urcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
un luminiș, unde dădurăm peste nenumărate urme de pași. Și acestea păreau să fie ale unor copii dar, chiar atunci se porni ploaia care scălda pădurea zi de zi, iar urmele se luară cât ai bate din palme. Ne-am adăpostit sub un copac cu frunze largi Înainte ca apa să ne ude până la piele. La picioarele noastre, am zărit doi brotăcei de un roșu strălucitor, care-ți lua ochii, și a trebuit să-l ținem locului pe Unu care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
din nou: după ce ne hotărâsem să dăm drumul vicleșugului!) se ascunsese În munții pe care tocmai Îi străbătusem după ce ieșisem din pădurea lui N’jamo. Se făcuse un ger cumplit și abia dacă găsiseră o peșteră În care să-l adăpostească pe bietul Unu. Ținuse sfat cu Runa și, tot vorbind, Își dădură seama că amândoi Îl bănuiseră pe Logon că era mânat de dorințe necurate, numai că nu și-o spuseseră unul altuia. - Ce gânduri o fi având? se Întrebaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
brazii de acasă. Spre seară, am intrat Într-o pădure deasă de copaci cu frunze. Am Înnoptat pe malul unui râu rece ca gheața, printre niște tufe cu frunze mari - atât de mari Încât sub fiecare dintre ele se putea adăposti un om În toată firea. A doua zi, am luat-o În jos pe firul apei. Am trimis iscoade pe potecile ce urcau muntele de pe mâna noastră moale, dar nici de data asta nu dădurăm de oamenii lui Scept. Călăuzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Înălțimea de zece etaje, iar armătura sa de oțel proiectată pe fundalul atmosferei cristaline cu o delicatețe rafinată și aproape fragilă parcă anunța, chiar În etapa actuală de schelă, stilul și eleganța viitoarei clădiri. Știam că această clădire avea să adăpostească marea Întreprindere cunoscută sub numele de Stein și Rosen și, precum omul care a dat mîna odinioară cu John L. Sullivan, trăiam un sentiment de bucurie, de mîndrie, de familiaritate, atunci cînd o priveam. Căci sora femeii pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de unde vin sau pe unde au trecut, despre școli și colegii, despre intenția de a face o excursie la mare la sfîrșitul săptămîni, cînd Își vor lua leafa. Fără să știe, s-au apropiat de un hangar unde a fost adăpostit un nou avion de război pe care guvernul Îl experimentează. Deodată, soldatul care stă de pază Îi vede, se apropie de ei cu mîna pe revolverul aflat În toc, privindu-i cu viclenie printre pleoapele strînse ale ochilor săi mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
albe, Împodobite cu obloane verzi. LÎngă casă, Într-o parte, era o grădiniță Împărțită cu grijă În parcele de zarzavaturi și o boltă pentru vița ce rodea la sfîrșitul lui august. În fața casei se Înălțau trei stejari falnici, care o adăposteau vara În umbra lor curată și primitoare, iar de partea cealaltă se Întindea un strat vesel de flori. Întreaga așezare avea un aer de ordine, cumpătare și, confort modest. În fiecare după-amiază, cu cîteva minute după ora două, trecea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
lacom, căruia el Îi rămîne veșnic fidel cu o neobosită și stupidă Încăpățînare: „Unde este aurul risipit pe străzi? Du-ne spre plantațiile de smaralde, spre arbuștii de diamante, munții de platină și stîncile de perle. Vino, frate, să ne adăpostim la umbra pomului În care rodește șunca și carnea de berbec, pe malurile rîurilor de ambrozie: ne vom scălda În fîntîni de lapte și vom culege chifle calde din vița de pîine“. A doua zi de dimineață, devreme, spaniolul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și a fost invitat să petreacă trei săptămâni incognito, cu tot haremul său în Florida. Și de atunci, numai servicii a dus președinților americani. Cum vreun stat, avea petrol destul ca să dea pe gratis americanilor, pe loc era declarat că adăpostește oameni de a lui Bin Laden și armata americană venea urgent cu democratizarea și combaterea terorismului. Când industria americană de armament lâncezea iar, sau era nevoie de ceva suplimentare de fonduri la serviciile secrete, hop iar îl scoteau pe Ossama
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
ca să pot transporta cei doi saci - unul cu pâine, altul cu fasole -, pe care îi luase cu ea, în caz că ar fi fost victima unui blocaj feroviar în munți. Odată urcată în tren, am abandonat căruțul lângă cartoanele sub care se adăpostea un grevist al foamei. Mi-am jurat să nu-l mai folosesc, să intru în mileniul trei fără remorcă. Așa, ca un Ferrari. Singur în curte. Noaptea e mai greu. Dorm cu trei bulane de cauciuc în casă. Unul sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
somnic. Duminica ne plimbam pe aleile cimitirului Bellu, aduceam cu noi cărți și citeam lângă bustul cu tricorn al lui Birlic sau în fața capelei Hortensiei Papadat Bengescu, ajunsă centru de depozitare al sculelor de măturat. Dacă ne surprindea ploaia, ne adăposteam în uriașul monument al Fraților Bulgari, cu statui colosale în cele patru colțuri și cu o criptă ovală, pictată ireproșabil. C XL Îi scrise cu degetele tremurânde un mesaj doctorului Iolescu. Îi povesti despre fotografie și despre figura hibridă de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
au bănuit că sunt la originea celei mai ciudate și mai captivante ipoteze despre istorie. — Ar merge pentru un scurt-metraj dacă aș Înțelege mai bine unde bați, obiectă Grințu. Aveau program de voie până la stingere. În spatele fostului conac boieresc care adăpostea sediul comandamentului unității lor, În parcul uriaș, parc dendrologic la origine, se auzeau voci groase, pași foșnind pe tecile uscate ale salcâmilor roșcovani și se vedea ici-colo, În Întunericul dens, jarul roșu al țigărilor scânteind. * (BARDĂ,BAROS, BALTAG SAU BAIONETĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
a apucat cu amândouă mâinile și a fugit după tine. Ai așteptat-o puțin și apoi ați fugit umăr lângă umăr până la marginea satului. Acolo era un fel de adăpost, o colibă acoperită cu ierburi uscate și ceilalți deja se adăpostiseră sub ea. Femeia, acum destul de bătrână, care alerga lângă tine, era Îmbrăcată Într-o rochie subțire și murdară de stambă. Desigur că ploaia i-o lipise de corp și tu, abia acum, văzându-i corpul strâmb și osos, te convingeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
tot și ai alergat În continuare prin ploaie dând ocol colibei. Pajiștea din jurul ei era Înflorită În zeci de culori și plăcerea ta de a fugi prin ploaie Într-un asemenea decor era una adevărată. Când În sfârșit te-ai adăpostit lângă trupurile lor ude și cu mirosuri amestecate, ploaia Începea să contenească și raze timide de soare picurau printre bolovanii de nori. Atunci a apărut dinspre câmp, dar parcă de pe alt drum decât cel care venea din pădure, o căruță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
toiul furtunii, cu o bubuitură asurzitoare un trăsnet s-a năpustit asupra stâncii, despicând-o și dându-i numeroase și felurite înfățișări. Se spune că de atunci mulți curioși vin să vadă stâncile cele detunate de trăsnet și unde se adăpostesc pustnicii, cei care vor să îl afle pe Dumnezeu în inima muntelui. Cerințe: 1.Explicați în scris sensul cuvintelor și expresiilor: oamenii dinspre soare răsare molimă -piscuri vânturile limpeziră hăul 2. Descrieți Ceahlăul folosind planul de idei: așezare în relieful
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
au împământenit stăpânirile care le răpeau libertatea. Se vede înăuntrul minelor cum aurul n-a lăsat liberă nici o crăpătură în care ar fi putut să se ascundă. Se vede, afară, între culmile munților, cum oamenii au folosit, pentru a se adăposti, cele mai strâmte și prăpăstioase văi, cele mai neașteptate reliefuri. Cerințe: 1. Găsiți însușiri potrivite pentru termenii: oameni munți creste văi armate expresiile frumoase învățate. 2. Scrieți cuvinte cu sens asemănător celor scrise cursiv în text. 3. Ilustrați în enunțuri
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
de lup căzut într-o prăpastie. Era mic, abia făcea ochi și în cădere își rupse un picior. Tremura, scheuna, părea gata să moară. Decebal l-a dus în cetate, i-a legat piciorul rupt între lopățele și l-a adăpostit într-o șură. Când s-a vindecat, a crescut mai mare și mai voinic decât un câine ciobănesc. Era domesticit, blând cu cei buni și aprig cu cei răi. Avea părul sur, aspru, gât gros, picioare puternice și colții ascuțiți
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]