6,732 matches
-
critic - matur de altfel, după cum aveam să aflu peste câteva luni - ce scria pe atunci în Gazeta literară și în care vedeam deci o mare speranță a literaturii române, se cățărase pe postamentul unei coloane, stârnindu-mi de două ori admirația și invidia: pentru presupusul lui talent critic și pentru evidenta lui agilitate sportivă. Slujba religioasă era în plină desfășurare: cu acest prilej mi-a fost dat să aud pentru prima dată impresionantul, solemnul mod de rostire a numelui celui răposat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
dezvoltat, pe care se bazează, în primul rând, este de departe cel olfactiv, și nu auzul, cum credeam. Sunt adevărați detectivi ai mirosului. * Unul din motani a fost numit, prompt, Gălbenuș (variantă: Gălbenel). Celălalt, inexplicabil, a rămas „nebotezat”. Totuși, când admirația noastră față de el debordează năvalnic îi spuneam, oarecum voievodal, Pițu cel Mare și Bun. Dacă la oameni a mânca decent, cuviincios înseamnă a mânca la masă și din farfurie, la pisici e invers. Când, ridicat pe picioarele din spate, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de fapt, una din formele de lene a minții), pe care aș numi-o „sindromul Jules Verne” și căreia i se datorează atât succesul literaturii de science-fiction (parazitară, aliterară, după opinia mea, firește cu nuanțările de rigoare), cât și unanima admirație cu gura căscată pentru zborurile cosmice. Nu tăgăduiesc, vai de mine, dreptul la admirație al acestor extraordinare performanțe. Dar atrag atențiunea că nu sunt decât performanțe, adică în fond niște lucruri banale. Lumea se minunează de așa ceva, dar nu se
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
sindromul Jules Verne” și căreia i se datorează atât succesul literaturii de science-fiction (parazitară, aliterară, după opinia mea, firește cu nuanțările de rigoare), cât și unanima admirație cu gura căscată pentru zborurile cosmice. Nu tăgăduiesc, vai de mine, dreptul la admirație al acestor extraordinare performanțe. Dar atrag atențiunea că nu sunt decât performanțe, adică în fond niște lucruri banale. Lumea se minunează de așa ceva, dar nu se minunează de faptul cel mai fantastic, de miracolul cel mai amețitor, care este nașterea
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de plătit și, fără îndoială, în nici un caz pe măsura și puterile sufletești ale unei firi comune. Cine e în stare de asemenea efort (care desigur e și de durată), merită nu numai reabilitarea totală și fără rezerve, dar o admirație și un respect mai mari decât ar fi putut obține anterior. Există însă cazuri teribile, când, fără ca unul din prieteni să comită vreo acțiune moralmente blamabilă, respectând în continuare codul moral comun și păstrându-și întreaga bună credință, prietenia intră
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
citite sau nu. Admirasem la timp, în ce mă privește, în 1938 și 1939, câteva nuvele (nu toate) din volumul Le mur, romanul La nausée, pe urmă piesa Huis clos (nu și celelalte), primele volume din Situations. Cam atât ca admirație, în primul timp. Mult mai târziu autobiografia Les mots, dar era prea târziu. Între timp apucasem și noi, în țară, să auzim de piesa Nekrassov, apoi s-o și citim și să rămânem uluiți de atâta infamie și imbecilitate. Eu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
lui Crainic din „cronica măruntă” (scrisă cu vervă) nu coincidea aproape deloc cu cursurile lui de la Facultatea de Teologie, absolut remarcabile și impecabile intelectualmente. Știu, de pildă, că Monseniorul Vladimir Ghika, un catolic deloc dispus la toleranță acomodantă, avea mare admirație atât pentru Crainic, cât și pentru părintele Stăniloae ca teologi. Am făcut această digresiune introductivă pentru a-mi lămuri mie însumi interesul simpatetic pe care mi-l inspirau, în tinerețea mea „agnostică” și individualistă, atât Gândirea, cât și cei doi
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
din ființa lui o autoritate ce impunea. Imensa Alexandru Paleologu 122 lui știință și covârșitoarea însemnătate a operei lui, recunoscută peste hotare, nu mai puțin și demnitatea lui sacerdotală, îl scoteau din cotidianul societății. Trebuie să mărturisesc că, cu toată admirația pentru colosala lui faptă culturală care e traducerea Filocaliei, aveam anumite rezerve față de puțin eleganta polemică pe care o avusese cu Blaga. E adevărat că pozițiile declarate ale lui Blaga față de creștinism ca fenomen istoricește epuizat, precum și panteismul lui, nu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
lui Proust, a lui Thomas Hardy, last but not least în privința lui Caragiale și Eminescu, cărora le-a consacrat studii fundamentale, de o inteligență absolut scânteietoare. Toate observațiile lui privind arta lui Eminescu sunt de o rară acuitate și pertinență. Admirația lui pentru această artă îl făcea cu drept cuvânt să respingă felul cum se editaseră primele postume, la regim egal cu operele finite, ceea ce atunci însemna o confuzie de valori. El admitea însă necesitatea publicării, ca documente, a manuscriselor rămase
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
realitate onestă, întemeiată pe o înțelegere mutuală asupra căreia terții nu au de fapt calitatea de a se pronunța. Se știe azi, din surse mai autorizate, că între ei exista o reală afecțiune și că mariajul a avut ca origine admirația literară a Maricăi care a ținut să se devoteze scriitorului, oferindu-i un cămin și un stil de viață pe potriva aspirațiilor lui, pe care un om ca el era îndreptățit să le aibă. La rândul lui îi era adânc și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
convingătoare, deși simțeam în ele o notă de exaltare, firească în atari circumstanțe. Recitindu-le ceva mai târziu, le-am găsit exagerate, grevate de spiritul de grup. Cu toate acestea, cred și acum că, trecute printr-un filtru moderator, atât admirația pe care o exprimau, cât și argumentările ei rămân în esență justificate. Sub rezerva failibilității memoriei mele, articolul lui Suchianu comenta, bineînțeles ingenios, inteligent și amuzant, Balada chiriașului grăbit și În jurul unui divorț. Aceste două compuneri, cele mai populare ale
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
din Baudelaire ; în lungul său studiu despre Les fleurs du mal (cules în Note și impresii, 1920), deși nu-l consideră ca pe unul din cei mari, ceea ce în definitiv e o părere admisibilă și destul de împărtășită azi, își manifestă admirația argumentată pentru marele (totuși) poet și face, ca de regulă, o mulțime de observații fine și neașteptate (între care și aceasta, de genul reflecțiilor din Privind viața : „Comparați viața debordantă, zgomotoasă, plebeiană și sociabilă a câinilor, cu tăcerea, rezerva și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
înșelat ; m-am repezit la ea și am citit-o pe nerăsuflate. Dar am constatat că în rândurile celor tineri se face simțit la adresa lui Camil Petrescu un refuz care nu ține de o optică nouă, de o perspectivă în care admirația mea pentru el ar reprezenta o opțiune vetustă. Nu, dimpotrivă. (În orice caz, cine citește Doctrina Substanței nu se poate să nu simtă că e incomparabil mai actuală, mai vie și mai incitantă decât cărțile „noilor filozofi” din Franța sau
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de câteva ori în cursul anilor, cu un accent de sinceritate tulburător.) Mi am dat seama că omul dispunea la voință de efectul unui imens farmec, de care era perfect conștient și prin care putea cuceri oricând mari devotamente, pe lângă admirația propriu zis literară. Abia când a apărut Starea poeziei, în 1975, am putut avea viziunea sinoptică a unei mari opere, construită ca o catedrală, cu navă, transepturi și contraforți. Abia atunci am putut înțelege rolul funcțional în ansamblu al unor
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
reală dotație. Căci criticul de reală dotație e necesarmente un artist ; de asemeni și istoricul de artă, dacă e unul de anvergură, adică e în același timp și un critic autentic. Arta lor e în chip eliminatoriu o artă a admirației. Am afirmat aceasta de lungă vreme și am repetat-o mereu, stârnind, n-am înțeles de ce, nedumerire și deriziune. Evident, simțul critic fiind selectiv, negația face parte din arsenalul său, dar ca efect secundar. Chiar și atunci când, în anumite stadii
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
rămâne mai puțin un efect secundar al nevoii de a admira (nevoie ce validează ființa umană ca atare). De aceea am resimțit și ca o satisfacție personală, de amor-propriu, titlul celei mai recente cărți a lui Cioran, Exercices d’admiration. Admirația fiind o artă, deci o disciplină, pretinde o tehnică proprie, ce se cultivă și se rarefiază prin exercițiu. Un astfel de artist este Andrei Pleșu. De aici vine strașnica forță de iradiere a textelor lui. După introducerea din care am
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
vechi fixat în Marea Nordului unde iarna, zicea el, „când aruncam apa din lighian de pe vas, cădea în apă mării ca un bulgăre de ghiață”. Primăvara a fost trimis, ca prizonier, la muncile agricole din Germania. Ne vorbea cu admirație despre felul în care erau organizate gospodăriile agricole din Germania de atunci. Toamna, cu câțiva bani în buzunar, îmbrăcat în haine civile și cu câteva cuvinte nemțești în memorie, a evadat și a încercat să ajungă acasă. A fugit prin
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
ființe ce mi-au schimbat viața. Îmi mai plac la Nijinski: vegetarianismul, faptul că a fost coleg de clasă cu Chagall (care povestește despre talentul de desenator al lui Nijinski, în cartea lui, Ma vie, la pagina 90), pacifismul, marea admirație pentru Gandhi și tendința schizofrenică a unor stări mentale speciale, având cauze multiple. Una din ele fiind și faptul că, după ruptura cu Diaghilev și căsătoria cu Romola (care era născută în Ungaria), este izolat de limba rusă și de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Inger ne-am dus să vedem din nou mormântul lui Hill. Avea o piatră separată de a tatălui său, profesor universitar cu care pictorul s-a luptat o viață. Am șoptit lângă piatra lui Hill cuvinte de iubire și mare admirație pentru toată opera lui, inclusiv poemele. Seara, la Inger (Johansson) acasă, unde era o masă superbă, au venit și Birgitta, și Ulf - erau la masă și Stina (cu prietenul ei), și Per (fiica și fiul amfitrionilor), și bineînțeles Mats, soțul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de debut. Soarta a făcut să locuim pe aceeași stradă. Mă plimbam seara cu Nichita, trecând prin dreptul casei lui Marin - toate ferestrele erau generos luminate, și noi ne închipuiam că Poetul scrie, resimțind un fel de vinovăție plină de admirație pentru el. Apoi, am descoperit (când a fost la Stockholm și l-am invitat la noua casă și viață cu René) că bunicii noștri se născuseră în două sate învecinate: Bulzești și Melinești. Prietenul nostru, Pierre Zekeli, a fost primul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
timp de o lună și jumătate am avut numai săli pline, s-a întâmplat numai la Lecce să nu fie o sală plină la fiecare din cele două spectacole. Din scuzele spectatorilor care ne-au așteptat la ieșire, manifestându-și admirația pentru spectacol, am aflat că sala respectivă avea o proastă reputație, având la subsol, cândva, un club problematic. Să ne uităm numai cine mai merge azi la Casa Sindicatelor și e suficient să constatăm că publicul se împarte singur în
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
urmărind săptămâna trecută un spectacol organizat de Casa Studenților, sub egida ansamblului artistic Doina Carpaților (la a cărui naștere am avut plăcerea să-mi aduc modesta-mi contribuție cu treizeci de ani în urmă), n-am putut să simt decât admirație și, în același timp, bucurie. Am retrăit, cu acest prilej, momente de îndrăzneli artistice ale tinereții, când înlocuiam tipare învechite ale unor forme de prezentare. Inițiativa înfrățirii etniilor, indiferent de ce neam ar aparține fiecare, prin intermediul artei, este un fapt salutar
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
animate a mitului lui Orfeu, denotă atât evoluția în gândire a celor care produc astăzi actul artistic, dar și gradul înalt de receptivitate a spectatorului contemporan, care apreciază noutatea. Sala Ethos, neîncăpătoare, cu spectatori de toate vârstele, a recepționat cu admirație momente artistice stimulatoare pentru înfrățirea etniilor. Așa am urmărit prezentarea dansurilor populare ale fiecărei etnii, ca sentiment de apartenență la cultura acesteia. Au urmat prezentarea unor dansuri germane, prin imagini condensate de animație din Mitul Nibelungilor, pe deplin perceput de
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
dirija cu multă siguranță operele lui Puccini, care îl pasionează asemenea mentorului său.. Doina Dimitriu cu glasul amplu, prin tandrețea și căldura exprimate cu rafinament artistic, a făcut încă de la duetul din actul întâi să fie urmărită cu emoție și admirație de colegi dar mai ales cu încântare de numeroșii spectatori. Receptivă la toate îndrumările pe care am reușit să i le sugerez în cele două repetiții, a redat cu talent trăiri tulburătoare, când pline de afectivitate pentru iubitul ei Mario
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
până în 2001), a avut ca elevi mai mult de jumătate din tinerii deveniți astăzi instrumentiști ai orchestrei Filarmonicii ieșene, familiarizați cu maniera sa de lucru. Revenind la concertul aniversar, putem constata că fiecare componentă a programului a fost demnă de admirație. În tripticul psaltic, soprana Ada Burlui ne-a reliefat calități pe care, cândva, nici vârsta și nici repertoriul abordat pe scena Operei nu-i ofereau prilejul să le prezinte! Ambitusul său vocal atât de extins, solicitat de cele trei piese
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]