10,749 matches
-
pace, Julián. E doar un copil. Singura lui crimă a fost că te admiră pe tine. Asta nu-i o crimă, e o naivitate. Dar o să-i treacă. Poate că atunci are să-mi Înapoieze cartea. CÎnd va Înceta să mă admire și va Începe să mă Înțeleagă. Cu un minut Înainte de final, Julián s-a ridicat și s-a Îndepărtat, la adăpostul umbrelor. Luni de zile ne-am văzut mereu așa, pe Întuneric, În cinematografe și pe străduțe, În miez de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
vechea vilă și, din ce În ce mai mult, Julián trăia urmărindu-te cu Înfrigurare, pe tine și progresele tale. Îmi vorbea de prietenii tăi, de o femeie pe nume Clara de care te-ai Îndrăgostit, de tatăl tău, un om pe care-l admira și-l prețuia, de prietenul tău Fermín și de o fată În care lui i-a plăcut să vadă o nouă Penélope, de Bea ta. Vorbea de tine ca de un fiu. Vă căutați unul pe celălalt, Daniel. El voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
artistică are puterea magică de a transfigura și de a investi cu frumusețe artistică urâtul natural, anormalul, diformul. Această însușire magică a artei l-a făcut pe Pascal să o denunțe ca “vanitoasă”, întrucât mijlocește un paradox: ne face să admirăm ceea ce disprețuim în realitate. La greci, imaginile încep să fie apreciate pentru frumusețea realizată în ele însele. Pentru prima dată în istoria omenirii arta este concepută ca fiind legată de realizarea frumosului și devine un scop în sine. În concepția
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
Despre această plăcere păcătoasă a privirii vorbește și Jauss, pomenind de mustrarea călugărului Bernard de Clairnaux către frații săi care își risipesc zilele în admirarea diversității extraordinare a viețuitoarelor și “lighioanelor fabuloase” în loc să mediteze la textul biblic. Plăcerea de a admira figurile grotești reprezentându-l în ultimă instanță pe diavol este explicată prin uimirea admirativă în fața bogăției și diversității de forme expuse. De aici derivă o altă funcție a mirabilului, aceea a contestării ideologiei creștine, conform căreia omul este creat după
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
turlelor bisericii Sfântul Nicolae se Întinseseră peste terasă. Căldura zilei se mai potolise. Pe Lăpușneanu oamenii se plimbau fără grabă, oprindu-se fie În fața agenției de turism Calipso, pentru a alege un sejur În Grecia, Egipt, Italia sau Indochina, fie admirau, În vitrina anticariatului Ex-Librex, câte un exponat ieșit din comun, cum ar fi un ceainic, un fier de călcat vechi, fotografii de epocă sau alte abțibilduri prăfuite... Zgomotul molcom al pașilor, glasurile monotone și, În general, ritmul lent al după-amiezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Și chiar dacă turnul de pe acoperiș a fost retezat la jumătate și dinăuntrul lui a dispărut orologiul care indica de departe ora exactă, iar fără el Întregul edificiu pare să n-aibă nici un Dumnezeu, sentimentul de mândrie locală persistă și călătorul admiră măcar cerul Înalt al Iașilor și stolurile de ciori ce se oglindesc În cele două laturi ale imobilului placate În termopan, contrastând cu partea centrală, rămasă În ruină, unde se oploșesc pisicile, și câinii, și „șobolanii străzii”, Înarmați cu pungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vrea să deduci relațiile de rudenie dintre toți acești oameni, dar nu afli decât că pe nepoata de la oraș a bătrânei care a venit ultima (dacă Îi e nepoată) o cheamă Loredana și nu te poți opri să nu-i admiri și acestei copile de 5 ani frumusețea izbitoare a ochilor, mult asemănători cu cei ai fetișcanei care venit cu iepurele În brațe. Loredana. Se potrivește de minune cu tot ce-i În jur. Te gândești adică la privirea ațintită pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
prepare după indicațiile bătrânului, iar În acest timp Culiță povestea de opt ori la rând cum făcuse de Împușcase animalul. I se părea că fata n-a Înțeles În ce a constat măiestria lui de vânător, că ea nu-i admiră Îndeajuns dibăcia și că trebuie să repete povestea: Știți cum, domnișoară? Uite, el venea așa, pe partea aia și vântul bătea dintr-acolo și eu, cum stau aici, odată mă ridic și... bum!, s-a rostogolit peste cap! Era agasant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
În mijlocul acestei livezi se afla o fântână, iar lângă fântână dormea Morgana; aceasta era o fată înveșmântată in alb și roșu cu un ciuf de păr bogat pe frunte și foarte puțin păr în partea dindărăt a capului. În vreme ce-i admira frumusețea,Roland a auzit un glas îndemnându-l:”înhață zâna de ciuf,dacă vrei să izbândești.’’ Dar în clipa aceea atenția lui era prinsă de altceva și nu a luat în seamă sfatul.El a văzut deodată o serie de
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
pui lâng-al meu chip, o floare Și să mă chemi în gândul tău... De n-am să vin și-ți va fi dor, În vadul unde ape curg Acolo jos, lângă izvor, Te-aștept pe seară, în amurg... Să mai admir figura-ți blândă, Mergând agale pe cărare, Să-ți sărut mâna tremurândă Ce-mi va aprinde-o lumânare...
DE N-AM S? VIN... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83774_a_85099]
-
-ndrept agale către spații De unde pașii nu se mai întorc, Iar umbra ta din gând, îmi dă vibrații Când visul meu, de amintiri îl storc... Cu brațele îți înconjor mijlocul Și te apropii lângă mine, strâns, Te protejez și te admir, în locul Unui oftat, descătușat din plâns... Mă furișez și trec printre suspine În vraieștea de timp nemăsurat; Luându-ți umbra permanent cu mine, Spre vremea dusă-alerg neîncetat...
?MI AMINTESC by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83805_a_85130]
-
-n noaptea cea de catifea, Să coborâm la Bolta Rece, Să bem o ceașcă de cafea... Să urc sfios în amfiteatru, Ce viitoru-mi prevestea Și-n foaierul de la teatru, Să cuceresc o nouă stea... Să văd “Iașii în carnaval”, S-admir actorii care trec Apoi, să urc în personal, Să-mi iau adio și să plec...
IA?UL TINERE?II MELE... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83804_a_85129]
-
e atracția principală pentru oamenii ăștia. Am petrecut patruzeci de ore săptămâna asta cu Elisa și n-am văzut-o mâncând nimic. Pare să supraviețuiască exclusiv cu țigări și Cola dietetică. —Regim de tipă branșată, nu? Bravo ei. Trebuie să admiri un astfel de grad de implicare. Penelope oftă din nou. O să plec curând acasă. Vrei să Împărțim un taxi până-n centru? —Perfect. Te iau de la colțul străzii Fourteenth cu Fifth În jur de nouă. Te sun când găsesc taxiul, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
casă cu panouri solare, unde nu e niciodată suficientă apă caldă, că cearșafurile sută la sută naturale și nevopsite sunt iritante și că nimic nu e niciodată prea curat, pentru că nu se folosesc chimicale, așa că ați hotărât că mai bine admirați recolta din apartamentul vostru cu vedere la plajă din Key West. A, da, și că vi se pare plictisitor că la cină conversația constă exclusiv din ecopolitică. Cam așa ceva? am zâmbit dulce. Se uită neajutorat la Sammy și tuși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
gând s-o fac să depună eforturi mari pentru chestia asta și să savurez fiecare secundă. —Vine la noi la petrecere? Puse o farfurie de lut lângă o tavă cu tot felul de măsline și se dădu Înapoi ca să-și admire munca Înainte să-și concentreze atenția asupra mea. — Nu cred. Știu că și-ar dori, dar amândoi suntem aici doar pentru weekend și cred că trebuie să stea mai mult cu tatăl lui. A zis că s-ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
colț. Vino aici, puișor. Vino aici, fetiță cuminte, am strigat. Ea se conformă și veni spre mine, oferindu-le tuturor priveliștea micuțului sombrero pe care-l purta pentru acea ocazie. — Nu se poate. Jill râse, ridicând-o pe Millington și admirându-i pălăria. —O, se poate. L-am luat de la magazinul ăla cu costume pentru copii din centru. Vedeți, se vinde cu o bentiță pentru bărbie, ca să stea. Nu-i așa că e mișto? Janie se servi cu Încă o quesadilla și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
să casc gura la toată lumea și la tot ce se găsea. Am intrat pe poarta Nuruosmaniye, În strigăte de „Domnișoară, am ceea ce vă trebuie“, și am rătăcit fără țintă prin clădirea În formă de peșteră, strecurându-mă printre standurile supraîncărcate, admirând cantitățile nelimitate de mărgele, argintărie, covoare, condimente, narghilele și negustori care beau și fumau, beau și fumau. Eram În plină tocmeală cu un bărbat mărunt, care avea mai mult ca sigur nouăzeci de ani bătuți pe muchie, pentru un șal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
fără ajutor. M-am sprijinit de perete, uitându-mă la ele, În timp ce așteptam să se elibereze o toaletă, când o fată blondă s-a Întins și a cuprins cu ambele mâini sânii uriași, ca niște perne, ai altui Iepuraș. Îi admiră timp de câteva secunde, după care Întrebă, fără să le dea drumul: —Adevărați sau puși? Cea care era pipăită chicoti și se bâțâi puțin. Iubito, ăștia sunt total cumpărați. Apoi se așeză pe vine, se aplecă În față și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
baie formule de introducere pentru Claire De Haven. Apoi se echipă cu hainele din garderoba lui de stângist: pantaloni de lână, curea subțire, tricou, bocanci de muncitor și haină de piele. Ted Krugman, fără urmă de polițist în el, se admiră în oglindă, apoi o porni cu mașina pe Strip. Amurgea. Orizontul se întuneca sub norii groși de ploaie. Danny parcă pe Sunset, vizavi de agenția lui Felix Gordean, se lăsă pe spate în scaun și, cu binoclul la ochi, începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nimic, iar el trebuia să ia cazurile și identitățile oamenilor exact așa cum erau ele și să fie polițist. În casă era cald. Danny își scoase geaca, o atârnă într-un cuier și intră în camera de zi, prefăcându-se că admiră afișul de la Furtună deasupra Leningradului. Îi amintea de păcălelile stupide la care îl silea să recurgă Karen Hiltscher. Tocmai își nota în minte s-o regaleze cu ceva pentru chestia cu numărul 2307, când auzi: — Ted, ce mai faci? EL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
semene, iar dacă l-aș cunoaște, cred că aș sta cu spatele la zid și cu pușca mea credincioasă la îndemână ori de câte ori ar veni în vizită. Și tipul e îndrăgostit de Gulo luscus? — Dacă asta înseamnă wolverine, da. — Dumnezeule! Ei bine, îi admir gustul pentru mustelide, chiar dacă nu și felul în care își manifestă aprecierea. Danny oftă. — Domnule Cormier, știți ceva despre laboratorul Joredco Dental? — Sigur. E un pic mai la vale. Cred că fac dinți de animale. O imagine clară. Danny se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
forme întunecate săreau, izbindu-se de ușile din plasă de metal ale cuștilor. Cormier zise: — Gulo luscus. Glutonul. Carcajou - spirite malefice la indieni. Cel mai nesățios carnivor de pe lume și cel mai violent mamifer, din creștet până-n tălpi. După cum ziceam, admir gustul asasinului tău. Danny găsi un unghi însorit, o porțiune pătrată din mijlocul țarcului, se lăsă pe vine și se uită, apropiindu-se de plasa de sârmă. Înăuntru o creatură lunguiață se învârtea în cercuri, lovindu-se de pereți. Colții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
spectacolul de matineu de jos și intră în biroul lui Gerstein. Marele magnat nu apăruse încă. Telefonista de la studiouri știa să redirecționeze toate apelurile la telefonul personal al lui Herman. Buzz se așeză în spatele biroului lui Gerstein, adulmecă umidificatorul și admiră fotografiile starletelor de pe perete. Tocmai făcea speculații asupra dimensiunii primei pe care urma să o primească pentru treaba cu marele juriu, când sună telefonul. — Alo? — Meeks? Nici Mal, nici Shortell - dar o voce familiară. — Eu. Cine-i acolo? — Johnny. — Stompanato
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
căutare, o nevoie de eliberare, însă am revenit după aceea la Klee în altă manieră, am rămas în lumea lui. Chiar dacă între tablourile noastre există o diferență vizibilă, totuși ne regăsim sub puterea aceluiași vis. — Ce alți pictori ai mai admirat de-a lungul vremii? — Îmi place imens pictura lui Țuculescu de la sfârșitul vieții lui. Apoi pictura japoneză și cea chineză m-au influ ențat mult. Există acolo o transparență a sufletului care abia se ghicește și care te captivează prin
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
prescurtată a setului original, așa că pornim jocul de la textul meu. Ioana scoase dintr-un plic puțin îngălbenit o foaie împăturită și mi-o întinse, îndemnându-mă să citesc cu voce tare întrebările. Am deschis hârtia și am început: — Ce calitate admiri la un om? 123 1. Proust a început prin a-și mărturisi „nevoia de a fi iubit, de a fi răsfățat și alintat în toate felurile“. Apoi a dat următoarele răspunsuri: 1. Ce calitate admiri cel mai mult la un
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]