24,560 matches
-
Fir-ar să fie, zice Manlio. Lui îi plac improvizațiile. Și în timp ce stă acolo în picioare, îi spun. Îi povestesc totul cu obrajii atârnând, pentru că îmi țin capul aplecat peste cănița goală și mă joc cu lingurița. Acolo, în barul aeroportului, cu lumea care mănâncă sandvișuri trăgând cu ochii la bagaje, dezleg sacul emoțiilor, al dorințelor, ca un bătrân adolescent înecat într-o poveste de dragoste. Nu-mi pasă că Manhlio este persoana cea mai puțin potrivită, simt nevoia să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
a umplut de roșu. Te clătesc cu ser fiziologic. Manlio stă așezat în fața mea. A sosit de câtăva vreme. M-a îmbrățișat, a încercat să plângă, fără să reușească, s-a agățat de celular. S-a înfuriat pe cineva de la aeroport. Avionul mamei tale are o ușoară întârziere și el a insistat să afle ora exactă de aterizare, a început să discute, a ridicat vocea. Să se înfurie pe un funcționar pentru nimic este maniera lui de a fi alături de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
avion, în mijlocul unui cer intercontinental, cu ochelarii de dormit pe nas, poate îl face să plângă. Și-a vârât celularul în buzunar. Ține trabucul stins între buzele negre. Te adoră, te-a considerat întotdeauna fiica lui ideală. — Mă duc la aeroport s-o iau pe Elsa. Ne vedem mai târziu. Nu băteam la ușă, desprindeam cheia de pe guma americană și intram. O găseam întinsă pe pat cu câinele lângă ea. Crevalcore ridica ușor capul, ea nici măcar atât. Își ținea pricioarele strânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
valutar, efectuate de către societățile bancare ca vânzare Și cumpărare de valută contra lei, de la rezidenți Și nerezidenți, persoane fizice și juridice, atât prin unitățile bancare teritoriale, cât Și prin puncte de schimb valutat, organizate în zone turistice, centre comerciale, gări, aeroporturi etc. Casele de schimb în valută pot cumpăra contra lei, în mod liber, fără limitări, oricare din valutele cotate de BNR, sub formă de numerar Și cecuri de călătorie, de la persoanele fizice rezidente Și nerezidente. De asemenea, casele de schimb
CONTABILITATEA INSTITUȚIILOR BANCARE by Andruşcă Maria Carmen () [Corola-publishinghouse/Administrative/627_a_1118]
-
valutar, efectuate de către societățile bancare ca vânzare Și cumpărare de valută contra lei, de la rezidenți Și nerezidenți, persoane fizice Și juridice, atât prin unitățile bancare teritoriale, cât Și prin puncte de schimb valutat, organizate în zone turistice, centre comerciale, gări, aeroporturi etc. Casele de schimb în valută pot cumpăra contra lei, în mod liber, fără limitări, oricare din valutele cotate de BNR, sub formă de numerar Și cecuri de călătorie, de la persoanele fizice rezidente Și nerezidente. De asemenea, casele de schimb
CONTABILITATEA INSTITUȚIILOR BANCARE by Andruşcă Maria Carmen () [Corola-publishinghouse/Administrative/627_a_1118]
-
A avut un atac de cord. Nu intra în panică, e bine, dar a fost unul grav de data asta. I-am spus tot ce știam. —Lynn e acum cu el. —Vin imediat înapoi, spuse Mark. Dacă merg acum la aeroport, pot să prind un bilet la primul avion spre țară. —Asigură-te că ai mobilul la îndemână și te voi ține la curent cu evoluția lui. O să rămân la spital cu Lynn. —Mulțumesc, Jen. Acum o să închid. Vin cât pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
un cuvânt. Ne-am așezat față în față și timp de câteva secunde ne-am ocupat cu desfacerea ambalajelor de la prăjituri și a pliculețelor de zahăr. Nu mă așteptam să te întorci atât de repede, am zis. — Am ajuns la aeroport la ora 4 și am reușit să prindem avionul de ora 6. Noi? Spusese de două ori „noi“. Am băut din cafea deși era încă prea fierbinte și mi-am fript limba. Cel puțin m-a împiedicat să spun ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
locuință de la parter dintr-o casă cu trei etaje, cu apartamente de închiriat, situată pe Langfuhrer Labesweg a fost declarat, în cuvinte dure, sfârșitul copilăriei mele. Până și ora exactă a ținut să rămână de neuitat. De atunci încolo, pe aeroportul orașului liber din apropierea fabricii de ciocolată Baltic, traficul a încetat să mai fie unul exclusiv civil. Văzut prin lucarnele din acoperișul casei, deasupra portului liber urca, aproape negru, fumul care era tot mereu ațâțat de atacurile repetate și de vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
la cererea ei, să-i arăt pașaportul, atât de străini eram unul față de celălalt. Pe urmă, însă, m-a dus să-mi arate câmpul ei de cartofi pe care astăzi îl acoperă pistele betonate de decolare și de aterizare ale aeroportului Gdańsk. În vara anului următor, când războiul crescuse mare și se transformase deja în război mondial, motiv pentru care în vacanța petrecută la Marea Baltică noi, elevii din ciclul superior, nu rumegam numai evenimente locale, ci traversam și granițele cu cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să-i facă să supraviețuiască speciei umane și ciorovăielilor acesteia... La scurt timp după cea de-a șaisprezecea mea zi de naștere am fost mutat, împreună cu o parte a echipei de la Kaiserhafen, la bateria de coastă Brösen-Glettkau, care, pentru apărarea aeroportului din apropiere împotriva atacurilor aeriene la joasă înălțime, era dotată în plus cu baterii de câte patru tunuri antiaeriene. Acolo existau mai mulți iepuri decât șobolani cu coadă lungă. În orele libere mă voi fi retras în adânciturile dintre dunele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
înlocuise jazz-ul interzis? Sau am văzut, abia acum, filmul îndemnând la rezistență Kolberg? Dar oare cât timp a stat acolo această grămadă amestecată de oameni, din care făceau parte atât inși din Wehrmacht, cât și personal la sol de pe aeroporturile abandonate, așteptând mai mult poșta de campanie, care nu a sosit însă, decât tancurile promise? Această perioadă îmi apare ca un film imposibil de datat și parcă fragmentat, alcătuit din segmente de acțiuni diferite, care se derulează când cu încetinitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
altfel, o simplă măgăoaie. Așteptăm cu constant interes machetele, planurile și fotografiile acestei expresii, una dintre cele mai noi. Gradus ad parnasum La Întoarcerea dintr-o scurtă, dar deloc nemeritată, vacanță petrcută la Cali și Medellín, În pitorescul bar al aeroportului nostru de la Ezeiza mă așteaptă o veste cu chenar lugubru. S-ar spune că la un anumit nivel al existenței nu mai reușim să ne Întoarcem fără ca cineva să nu ne cadă lat În spate. De data aceasta mă refer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ne trepanăm, deci*... (nota autorului). * Sugerăm lecțiunea să ne preparăm (nota corectorului). Romanos, nu Romano. Vezi Mesonero Romanos, Ramón. * A se citi: H. Sienkiewicz (nota corectorului). Echivalență propusă de George Coșbuc. Numele științific al acestei plante este chiar Boldus Boldus. Aeroportul orașului Buenos Aires. Prescurtare pentru „părintele“. Bazinul fluviului cunoscut sub numele de Río de la Plata. * Informație importantă. Profităm de ocazie pentru a sugera cumpărătorilor să achiziționeze imediat Șase probleme pentru don Isidro Parodi, de H. Bustos Domecq (nota lui H.B.D.). Flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Ce mi se întâmpla? Unde dispăruse adevăratul meu eu, unde dispăruse adevărata mea viață? Cu inima grea, deși inima nu era singura greutate care îmi atârna, m-am dus să dau telefon după un taxi care să ne ducă la aeroport. A sunat interfonul. Am mai aruncat o ultimă privire în sufragerie, m-am uitat la rafturile golite pe alocuri, la interfonul pentru bebeluși nou, strălucitor și nefolosit de pe zid (ce risipă!), la muntele miniatural de scutece de pe podea. Am închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
o să fiu mai puternică, mai înțeleaptă și mai plină de compasiune. Dar nu imediat. —Taică-tu e un ticălos, i-am șoptit fetiței. Săritorul preot homosexual a tresărit. Probabil că mă auzise. După o oră, am început să coborâm spre aeroportul din Dublin. Ne-am învârtit deasupra câmpurilor verzi din nordul orașului și, cu toate că știam că fetița nu poate să vadă nimic deocamdată, am ridicat-o la fereastră ca să-i arăt, pentru prima dată, Irlanda. Priveliștea era așa de diferită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
după celălalt, călătorii de lângă mine își salvau bagajele. Nici un om normal la cap n-ar vrea să-mi fure gențile pline de haine de bebeluș și de biberoane, mi-am spus. Și aveam toată încrederea că personalul de la sol al aeroportului din Dublin nu-mi va trimite bagajele spre vreun avion cu destinația Darwin. Sau Marte. Dar când singurul lucru rămas pe bandă s-a dovedit a fi un set de crose de golf care arătau de parcă ar fi fost acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
chestiune de timp. Pun pariu c-a fost vaca aia bătrână cu șiragul de mătănii. Ăia tăcuți sunt mereu cei vinovați“. Am început să alerg în sus și-n jos, cu copilul în brațe, căutând cu disperare un angajat al aeroportului. Într-un final, am descoperit un birou micuț în care stăteau doi hamali aparent destul de joviali. Intrați, intrați! m-a invitat unul din ei văzând că mă învârteam indecisă pe lângă ușă. Cu ce vă putem ajuta în această frumoasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Da, e copilul meu. Aproape că mi-a stat inima în loc. Nu-i spusesem lui James că plec. Dar oare bănuise c-aveam să mă duc în Dublin? Oare declarase la poliție c-am răpit copilul? Oare toate porturile și aeroporturile erau supravegheate? Oare aveau să-mi ia copilul? Iar eu aveam să fiu deportată? Eram îngrozită. — Deci, a continuat vameșul, nu ai nimic altceva de declarat decât propriile-ți gene. După care a început să râdă cu poftă. A, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nou în lacrimi. Ne-am îmbrățișat cu toții, apoi mama și tata au plâns când mi-au văzut copilul: prima lor nepoată. Chiar trebuia să-i dau un nume și asta cât mai curând. Ne-am învârtit prin labirintul parcării din aeroportul Dublin. Procedurile au fost puțin întârziate fiindcă tata a luat-o pe la ieșirea preplătită, când el nu plătise dinainte, așa că toate mașinile din spatele nostru au trebuit să dea înapoi ca să-i permită să părăsească rândul. Tata și-a ieșit nițel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
făcusem cafea? Oare nu renunțasem să asmut câinii asupra lui? Nu c-am fi avut vreun câine, dar nu asta contează. Mai rău! Aș fi putut s-o asmut pe Helen asupra lui. La ce se așteptase? Ca drumurile de la aeroportul din Dublin să fie ticsite de băștinași care să-l ovaționeze, fluturând steaguri englezești? Vrusese fanfare și covoare roșii? Să se declare sărbătoare națională? Iar eu să-l întâmpin la ușă îmbrăcată într-un neglijeu sexy, să-i zâmbesc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
plecat. — Sigur că dacă ai de gând să continui să fii ranchiunoasă și să-mi faci reproșuri, atunci nu mai are nici un sens să rămân aici, nu? m-a întrebat James. Dacă așa stă situația, atunci mă duc direct la aeroport și mă întorc în Londra și n-o să mai fac nici o referire la chestia asta. Nu, nu face asta. M-am panicat la gândul că James mă părăsea din nou. Dar eram la fel de panicată și la gândul că James rămânea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ca un râs forțat. N-o să mă răzgândesc, am răspuns obosită, știind că nu puteam să fac așa ceva. N-o să mă răzgândesc. —Bine! a exclamat el. Ei, atunci cred c-o să plec imediat la Londra. Dacă mă duc acum la aeroport, s-ar putea să mai prind un avion. Mă întreb dac-o să reușesc să-mi primesc banii înapoi pe cameră pentru noaptea asta. — Ce păcat că nu m-am decis și nu te-am anunțat mai devreme, am zis. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
gravă formă de trădare. —Mamă, am strigat în josul scărilor. —Ce-i? a urlat mama din bucătărie. Am nevoie de tine. —Pentru ce? Am nevoie să ai grijă de Kate astă-seară. Și mai am nevoie să mă duci cu mașina până la aeroport. Ce naiba tot zici tu acolo? — Mă duc la Londra. Am nevoie să ai grijă de Kate, i-am spus calmă. S-a făcut deja marți? m-a întrebat mama nedumerită. Nu, mamă, azi e vineri. Dar tot mă duc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-mi limpezesc, într-un fel sau altul, problema căsniciei și nu aveam nevoie de nimic care să-mi distragă atenția. În sfârșit, mama a găsit cheile de la mașină. Kate, eu și mama ne-am îngrămădit înăuntru și am plecat spre aeroport. N-am vorbit deloc. Îmi dădeam seama că pe mama o mânca limba să mă-ntrebe ce se întâmpla. Dar, din fericire, și-a ținut gura. Era un adevărat miracol, dar chiar am reușit să nu mă gândesc la Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mă loveam de tot felul de oameni relaxați, care stăteau la taclale înconjurați de valize și genți, odihnindu-și coatele pe cărucioare ca și cum n-ar fi avut nici un motiv să se grăbească. De parcă nu s-ar fi aflat într-un aeroport și nimeni n-ar fi trebuit să se urce în vreun avion. Cel puțin nu în vreun avion care să aibă programată decolarea în următorii zece ani. Am încercat să-mi cumpăr rapid un bilet pentru Londra. Numai că mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]