6,737 matches
-
nu demult. Vine și p-aici. A făcut niște donații, subvenții, intervenții, ceva de-astea științifice... Dar nu m-am prins că-i de-al lui Tomnea. El să fie chiar Tomnea... Adică ăsta care i-a pus poza pă afișe, de zice că vine la noi? Păi da e mare omul, ta... dom Pancras! E mare și gros la bani. S-a făcut și liste la disperare cu ajutoarele care le vrea lumea, acuma cu venirea lui. Cică dă bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Băcănel, tabloul ăla mare care-l scot în balcon la partidul lor, când fac adunare cu pomenirea martirilor. Gentimir aprobă indiferent. -Tânăr Focan ăsta - urmă Pancratz -, da-l pusese un fel de șef peste pictorii care făcea pavoazarea. Lozinci, portrete, afișe. Propagandă. Se dădea și el la Katy, să-i pozeze nud, auzi, goală. Cea să o facă în emblema de la-nchiderea Festivalului. Avansuri, seara fredona cu limba scoasă după ea. Până mi-a spus Katy. „Nu-mi ajunge că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
unul galben, celălalt roșu, năclăit, mai mult maroniu. „Armata țării ce-a ajuns“, oftă părintele. Așteptă să se schimbe stopul și traversă și el. Acolo, în stația autobuzului, se întâlni iarăși cu unul dintre aceia. Stătea pe o bancă, în dreptul afișului cu substanțiala recompensă pentru cine dă informații despre cei care au prigonit evrei. Se dădeau recompense destul cu mari. Numai după ce prigonitorii erau prinși. Acela privi o vreme, concentrat, afișul. Parcă încerca să-l memoreze. Scoase apoi din buzunarul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
iarăși cu unul dintre aceia. Stătea pe o bancă, în dreptul afișului cu substanțiala recompensă pentru cine dă informații despre cei care au prigonit evrei. Se dădeau recompense destul cu mari. Numai după ce prigonitorii erau prinși. Acela privi o vreme, concentrat, afișul. Parcă încerca să-l memoreze. Scoase apoi din buzunarul de la piept al hainei sale roșii o vergea scurtă. Trase de ea și o întinse până o făcu cât un baston. Sau cât o antenă de radio portativ „Pionieer 3Z.“ Acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
piept al hainei sale roșii o vergea scurtă. Trase de ea și o întinse până o făcu cât un baston. Sau cât o antenă de radio portativ „Pionieer 3Z.“ Acela se mută mai spre capătul băncii. În spatele lui un alt afiș, cu fotografia profesorului Tomnea, venit în oraș. Câteva urări de bun venit din partea prefectului Soporan. Acela citi atent și afișul acesta, pufnind nemulțumit de câteva ori. Se așeză apoi pe bancă. Prinse a zgâria cu nuielușa aceea metalică fel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Sau cât o antenă de radio portativ „Pionieer 3Z.“ Acela se mută mai spre capătul băncii. În spatele lui un alt afiș, cu fotografia profesorului Tomnea, venit în oraș. Câteva urări de bun venit din partea prefectului Soporan. Acela citi atent și afișul acesta, pufnind nemulțumit de câteva ori. Se așeză apoi pe bancă. Prinse a zgâria cu nuielușa aceea metalică fel și fel de semne pe dalele prăfuite din fața sa. Socotea ceva. Sau scria, cu litere ciudate, cuvinte doar de el pricepute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pe dalele prăfuite din fața sa. Socotea ceva. Sau scria, cu litere ciudate, cuvinte doar de el pricepute. Uneori semnele acelea dădeau a se închega într-un desen cu contururi colțate. Un fel de plan cadastral. Părintele Băncilă studie și el afișul cu Tomnea. Din fotografie îl privea un ins necunoscut, îmbătrânit, cu față prelungă, ochi borcănați. Parcă era flămând și-i venea să plângă de foame. Nu semăna câtuși de puțin cu băiatul văcarului, tinerelul din urmă cu ani, care venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
sa, moașa, ce credeți că făcea? Dacă vă spun...Se târnosea cu caralii în colonia din Baltă și o dăduse la bucătărie. Apoi, când a venit șef acolo căpitanul Brandaburlea, vărul lui dom Cangurașu, cu ecologia, a trecut-o la afișe. Cea că era talentată la pictat și făcea afișe și lozinci de le punea pă panouri. Vă dați seama... Lupta pentru pace, cu republica, protecția muncii, tot ce era cazul. Spusese toate acestea pe nerăsuflate, ca o lecție îndelung repetată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Se târnosea cu caralii în colonia din Baltă și o dăduse la bucătărie. Apoi, când a venit șef acolo căpitanul Brandaburlea, vărul lui dom Cangurașu, cu ecologia, a trecut-o la afișe. Cea că era talentată la pictat și făcea afișe și lozinci de le punea pă panouri. Vă dați seama... Lupta pentru pace, cu republica, protecția muncii, tot ce era cazul. Spusese toate acestea pe nerăsuflate, ca o lecție îndelung repetată. Oficiantul luă hârtiuța aceea, o cercetă profesionist, mișcând ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și noi pe dinafară. Pe urmă s-a reglementat situația. Aveau nevie de noi. Chicoti ca și cum oficiantul îi făcuse ghiduș cu ochiul. - Dar știți cine-i băiatul de l-am înfiat noi? Taman profesorul ăsta de l-a pus pe afișe peste tot. Mai să mă despart chiar atunci de Eftimie, dar am mai răbdat până a fost să fie chestia cu Valentina. Asta a fost prea de tot. Ne retrăsesem de-acuma aici. Oameni în toată firea. Pensionar și făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Bătrâna scotoci ceva în poșetă. Nu găsi. Zâmbi necăjită. - Aveam o poză cu toată familia, și cu Ilarion, băiatul înfiat. Să ți-l arăt. Tot scormonea în poșetă. Nu găsea fotografia. - N-o am la mine. Dar e ăla de pe afișele din oraș. Îl cunosc după ochi, migdalați și parșivi. Savantul care e venit să dea bani la populația care s-a trecut pe liste. Nu știu de v-ați trecut, dar eu sunt la poziția douăștrei. La noi, la Asociație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mare că blamează acum arta revoluționară, devotată. Și cu Goncea, știe ea ce-a fost? Comenzi erau, da’ știe ea câți bani lua el și câți Goncea? Că sprijinea, cică, artiștii. Și dacă nu te lăsai sprijinit, pictai până la urmă afișe la Salcia, în Baltă. Sau la Chilia, cu tăietorii de stuf pentru export. Vedea tabloul. Îl pictase în 1957, pentru Expoziția Județeană organizată când, la 7 iulie, s-a încheiat colectivizare în Dobrogea. Goncea era atunci și el tânăr, locotenent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mulțimea bulucită de-a lungul scării. Atunci îl zări și el pe insul de la telefon. Cocoțase revista pe telefon. O recunoscu imediat: Flacăra, numărul acela din preajma Festivalului din ’53, când îi puseseră fotografia pe prima copertă, după ce câștigase concursul de afișe antiamericane. Insul își scosese pălărioara roșie și își lustruia cu o batistă mare, galbenă cu dungi verzi, cornițele. Transpirase. Sudoarea însă nu se prelingea. Înghețată, poleise cornițele cu o pojghiță lucioasă, verzulie. „Dom Condrat! Aspasia, vară-mea...“, strigă insul, răspicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
casă în halul ăsta? S-a nimerit că te-am văzut acu’, că a trecut coloana cu ăla. Și nu-i străin. E de-al nostru. A fost profesor aici, trebuie să-l știi, unul Tomnea. Are poza pe toate afișele. Femeia clătină din cap. Dădu să ridice și mâna apoi se răzgândi: - Știu eu ce fel de profesor este Tomnea ăsta. Am auzit eu... E din ăia care umblă acuma prin oraș. Dacă n-o fi chiar tartorul lor. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
șuuuuut... Eu nu mai am treabă cu voi. De când l-a împușcat la Revoluția de la Județeană pe tac-tu, nu mă mai interesează nimic. O duc numai la singurătate și nedreptate din partea ta! Ajunseseră iar în dreptul cinematografului. Femeia privi furioasă afișul filmului din program. Fotografiile din cealaltă vitrină, cu trei mașini în flăcări, cu un cap de reptilă imesă mușcând dintr-un zgârie-nori, cu două fete în costme de scafandri plutind pe deasupra piramidelor egiptene. - Mai bine, du-mă la un film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de patru patru ori. Asta când era nervos. Îl cunoștea tot orașul după ț-îul lui. Silică îi povestea ceva. Îl auzea ca de peste vis. Prostii de-ale lui, cu revista pe care vroia să o scoată împreună cu „frații“ lui, despre afișele lipite prin stațiile autobuzelor și prin care chemau lumea să se înscrie în mișcarea lor. Ziceau că vor, ei, niște mucoși, să curețe neamul, cât puroiul nu infectase toată suflarea. Îi trăgeau la întrebări pe ăia care ieșiseră la Revoluțiade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Și Stelian a stăruit să se decidă. Se cunoștea cu Emilian de mult, din studenție. De când cu Festivalul acela din ’53. Erau în nu știu ce comisii, cu pavoazarea, cu maestrul Focan, și cu Burtăncureanu, scriitorul nostru, cu cantinele, cu balurile, cu afișele, nu mai țin minte, mi-a povestit Stelian, dar nu m-a interesat. Au lucrat apoi și la tineret o vreme. Stelian a intrat mai târziu în minister, chiar pe 1 octombrie 1967, când a dat Ceaușescu decretul ăla care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să înlocuiască dependența de alcool cu o problemă de nutriție. Două tipe triste, cărora li se văd straturile de grăsime sub rochii, se duc acum să le guste. Foarte mulți fumează, în ciuda semnelor de interdicție care se află pretutindeni, printre afișele evanghelice. Bănuiesc că membrii AA au primit o dispensă de la vicar. Fumatul dăunează la fel de mult ca și alcoolul, dar măcar nu duce la comportamentul antisocial menționat de antevorbitori. —Aceasta era problema, continuă Femeia de Afaceri. Puteam să mă descurc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
un biet câine își proiecta pe ziduri umbră de dragon. Acum era momentul ca monștrii să își facă apariția, Nilă apărând ca un cobai împresurat de mutanți. Orice ușă șubredă, orice geam dislocat din țâțâni, orice banner prost ancorat sau afiș teatral superficial lipit, alături de trupurile traforate în mărime naturală ale Primarului și Președintelui Consililui Județean, lovite cu sete de șuvoaiele de vânt, pentru că îndrăzneau să le țină piept, toate, dar toate scoțând sunete diferite în funcție de puterea vântului pe care un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
indiene care începuseră să se dea iarăși la televiziuni, și care filme făceau la mulțime, popor, oșteni, un rating deloc de mirare, firma lui Ciot pune termopanele, câștigase licitația ușor, nespus de ușor. Ușa de la Catedra Maestrului e acoperită cu afișe de la spectacole, toate sunt de-ale studenților, se apropie toamna, dar nici unul dintre profesorii din Facultate nu a ajuns pe aici. E vacanță încă. Doar Maestrul venise dimineața la birou, Nicu Ciot încercase să îl salute academic, vă salut, Maestre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
niște casete pe care le lăsase în sertar, găsise ușor totul, știa că are niște casete video în birou, și, plictisit de oameni și de praf, bărbatul înalt, rafinat, Maurice Béjart la bătrânețe, cum îi spune nevasta, iese greu printre afișele din ușă. Undeva, în capătul holului, o vede într-o lumină pe fata blondă, înaltă, cu pletele și gâtul extrem de lungi, ești ca o balerină!, îi spusese acum o săptămână, când o cunoscuse, , în fața Teatrului „Cișmeaua Roșie”, o văzuse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
că e cât se poate de firesc să ai, din când În când, câte un mic secret față de prietenul tău. Toată lumea știe chestia asta. SFÎRȘIT Publicitatea „above the line“ se adresează maselor largi și utilizează televiziunea, presa, cinematografele, radioul și afișele stradale. Cea de tip „below the line“ folosește diverse metode, ca poșta directă, sponsorizarea, comercializarea, tîrgurile de profil, expozițiile, broșurile de prezentare, cataloagele etc. Persoana care răspunde de promovarea pe piață a produselor sau serviciilor unei companii, și care trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
lui mocirlos, la o femeie misterioasă care-l vizitază de la un timp pe Ben, la Kawabata care s-a pierdut În lumea largă, la Plăcințica care semăna atât de bine cu Scarlet Johanson actrița pe care-o văzuse pe un afiș la cinematograf, la ghetou, la povestirile pe care le-ar vrea Însfârșit publicate, și iarăși la frigul din cocioabă și la surcelele pe care le-a strâns ca să facă focul În ligheanul de tablă.... Toate se Învălmășesc În mintea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Privește prin vitrină Înăuntru: Îngeri stranii de gips, colorați, În atitudini umane, sunt expuși laolaltă, cu o colonie de păsări din ghips. O intensă desfășurare de forme, părând desprinse dintr-un cretacic fabulos. Pe vitrină În stânga sus, este lipit un afiș modest, ce poartă un nume: Silvia Radu. Își amintește că a văzut cândva de mult, Într-o revista ,,Secolul 20,, ,niște imagini cu atelierul Silviei Radu și niște reproduceri cu Îngeri de ghips care l-au fascinat. Un lung text
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
partide contemporane. Acum candidează la un fotoliu de primar. A plecat de dis-de-dimineața de acasă la întâlnirea cu alegătorii veseli. Anul acesta candidează pe lista cu “independenții”. Și-a umplut buzunarele cu cei 1.000 de euro rămași de la tipărirea afișelor. E patronul unei fabrici de alcool;alcool care dăunează grav sănătății și buzunarului.Soția l-a întrebat:”Ce faci cu atâția bani la ședință ?”. Îmi fac curaj !” a răspuns cu emfază. ”Altfel vorbești când ai bani în buzunar !”, o lămuri
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]