6,798 matches
-
chițibuș de atârnat la gât, un glonț, o lamă de ras, o punguliță aparent inutilă, de păstrat smirnă, levănțică răcoritoare... Podeaua era zguduită din timp în timp, intra în vibrație cu tramvaiele trecând huruitor pe stradă... Atunci te speriai, te agățai de mine, strigai că-i cutremur, că ne prăbușim... trebuie să ne salvăm, să ne salvăm neapărat, e nevoie... și cădeam îmbrățișați pe covoare, tu având grijă să-ți așezi imediat picioarele șlefuite pe umerii mei, să-ți înalți bazinul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
nu bată la ochi. Mi-a lăsat mie în grijă balonul vrăjit, cu care se putea călători doar noaptea. Cică, somnoros, tata a certat-o că bea prea mult ceai seara. Când s-a întors, m-am îmbrăcat, ne-am agățat împreună de balon și am pornit în căutarea prințului fermecos. Ayako avea notat totul pe o hârtie. Într-o pădure numai de ea știută, trebuia să prindem un broscoi urât și să-i dăm un pupic, între doișpe și doișpe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
care nu aveam voie să mă joc, dat fiind că rolul le era pur decorativ), farfuriile galbene cu margini dantelate, Rozalia, păpușa îmblănită cu cap țuguiat, un set de pescuit cu lansetă și peștișori pe care mă chinuiam să-i agăț de pe covor cocoțată în pat, un titirez dement cu care nu reușeam să punctez niciodată, fiindcă îmi arunca biluța de plumb hăt-colo prin cameră, niște cartoane pe care coseam după indicații punctate un nene pătrățos care păștea o oaie asemenea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
și Radio, unde încă rezistă Nicolau și Șeuleanu, la fel de independenți. Incapabil să facă opoziție bazată pe proiecte alternative, paralizat de paricidul politic împotriva fondatorului Ion Iliescu, scăzut în sondaje la cea mai joasă cotă din ultimii zece ani, PSD se agață cu disperare de fiecare mușuroi. Principalul partid de opoziție i-a luat în brațe pe Nicolau și Șeuleanu atât de strâns, încât nu face decât să îi delegitimeze o dată în plus. Cine sunt cei care astăzi fac paradă de independență
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
LUI GEOANĂ N-aș vrea să fiu în pielea lui Adrian Năstase. La Camera Deputaților, liberal-democrații îi zgâlțâie jilțul din răsputeri și se spune că Geoană ar fi negociat pe dedesubt cu aceștia să-l lase să cadă. Năstase se agață, cere armistițiu politic până trece gripa aviară. La partid, e amenințat cu un congres extraordinar care să-i tragă scaunul de președinte executiv și aici s a umplut paharul. Cu toate insistențele lui Geoană, Năstase refuză să facă pasul înapoi
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
acoperindu-le capetele cu sticle de suc, dar tot se făcuseră portocalii. (... Ă Firește, case ca aceasta erau peste tot, obișnuite în rândul celor care se zbătuseră cu disperare să acceadă la stratul inferior al clasei mijlocii - chiar pe margine, agățându-se cu deznădejde să nu alunece înapoi -, însă nu reușeau să se țină suficient de tare de această margine, iar casa aluneca înapoi, nu în sărăcia pitorească pe care le plăcea turiștilor s-o fotografieze, ci în ceva cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
Iar tăciunele brăzda întunericul ca o sabie pe care sângele vreunei victime străpunse se răspândea în mii de scântei pe fața ucigașului, o față îngrozită, schimonosită și delirantă, însă triumfătoare, precum pupilele marinarilor monstruoși care taie frânghiile de care se agață naufragiații. Sălbatic, un extaz frenetic străbătea toate fibrele acelei nenorociri, toți mușchii acelor obraji pe care saliva curgea printre perii murdari ai bărbii". Alt somn, al unui gropar beat: "Dormea sprijinit de o cruce și somnul lui duhnea a vin
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
nevăzut; apoi i se întâmplă să calce pe rochia celei mai tinere, care strigă speriată: "Surorilor, bănuiesc că s-a luat cineva după mine!". Dar celelalte nu văd pe nimeni și râd de sora lor, căreia, fără îndoială, i se agățase rochia într-un mărăcine. De fiecare dată, Făt-Frumos aduce o rămurică din grădina fermecată, întâi una de argint, apoi una de aur, apoi una de diamant și o pune în buchetul matinal pe care i-l oferea celei mai tinere
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
ai și armele lui! Focul mistuie cărțile scrise, tâlharii prăduiesc comorile, dar cântecul scapă neatins și trece de la un om la altul. Dacă sufletele ticăloșite nu mai știu a-l hrăni cu tristețe și speranță, el fuge în munți, se agață de ruine, iar de acolo vorbește despre trecut. Așa cum priveghetoarea își ia zborul de la o casă în flăcări și se oprește o clipă pe acoperiș; dar dacă acoperișul se prăbușește, pasărea fuge în pădure, iar din mijlocul ruinelor și mormintelor
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
între Mandalay și Wasington, părțile a doua și a treia din trilogia sa despre America. Și e o comedie! Râzi la ea cum nu râzi la alte comedii, chiar dacă umorul nu ține de replică, de poantă. De cele mai multe ori, actorii agață filmul în cui cu o singură grimasă, iar repetarea acelei grimase dublează efectul. Când a împlinit 50 de ani, în 2006, danezul a simțit nevoia unei simplificări. Nu numai că a simțit-o, dar a și redactat o scrisoare-comunicat de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
agresivi care vorbeau tare și neclar despre lucruri citite prin ziare. și tramvaiul a ajuns în stație și fata cea mioapă s-a lăsat împinsă de gloată până când a simțit între degete o bară rece ca gheața. așa că s-a agățat de bară cu toate puterile și a rezistat stoic la toate coatele pe care le-a primit în burtă și în coaste. când tramvaiul s-a pus în mișcare a simțit cum un strop de speranță îi umple ochi sufletul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
nu mi-a mai rămas loc decât de o singură senzație: aceea de imensă silă. Asemenea cititorilor, și eu am simțit nevoia de a decupa permanent, dintr-un context politic întotdeauna mizerabil, figuri și idei onorabile. Asemenea cititorilor, mi-am agățat la rându-mi iluzii și speranțe ba de-o toamnă din 1996, ba de-o iarnă din 2004, gata să semnez cauțiuni pe viață pentru unii politicieni, gata să investesc încredere în chipuri noi apărute pe scena politică. Asemenea cititorilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
mod programatic. Dacă aș fi reprodus chitara știută, cum să-l fac praf pe Traian? Încă mai păstrez în memorie sunetul subțire scos de ciudățenie. Încă n-am uitat figura uimită a lui Traian, când m-a văzut cu chestia agățată de gât și sprijinită pe genunchi. Încă mai râd, el și Nicu, de mine, amintindu-și ostromentul. Iar eu acum realizez că, făcându-mi singur propria chitară, eram un punker, nu un rocker, cum vă imaginați... De ce, dacă n-ați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
timp de noapte după iepuri. Fauna pădurilor noastre este râvnită de guri hămesite, care vor să transforme bogățiile naturii comunei în bani, să pună la sărbători câte un iepure sau un mistreț pe masă sau să aibă coarne de cerb agățate prin casă, ceea ce dovedește fală și lipsă de respect pentru natură și bogățiile ei Discutând cu mai mulți locuitori din satul Vatra, am aflat că pe unul dintre ei îl poreclea Taie-Lup. Cel în cauză mi-a explicat că porecla
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
permanent - acrilice - perforator de mână - șnur de agățat Mod de lucru: Cu markerul albastru schițăm steluța de gheață. Cu o altă nuanță de albastru adăugăm alte elemente. După uscare completăm spațiile albe cu acrilic alb. Perforăm într-un capăt și agățăm în brad. Globuri roșii Materiale - becuri - acrilice -staniol bomboane - carioca metalizată Mod de lucru: Pictăm cu acrilic roșu becurile. După uscare le decorăm cu marker metalizat și/ sau acrilice. De dulia becului lipim staniolul cu bandă dublu adezivă. Agățăm în
Activități creative cu materiale reciclabile by Mihaela Albianu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84044_a_85369]
-
și agățăm în brad. Globuri roșii Materiale - becuri - acrilice -staniol bomboane - carioca metalizată Mod de lucru: Pictăm cu acrilic roșu becurile. După uscare le decorăm cu marker metalizat și/ sau acrilice. De dulia becului lipim staniolul cu bandă dublu adezivă. Agățăm în brad! Decorațiune brad Materiale - tub de hârtie igienică - servețele decorative iarnă - perforator de mână - fir cânepă Mod de lucru: Decupăm șervețelul decorativ și-l lipim cu bandă dublu adezivă de tubul de hârtie igienică. Perforăm tubul la margini opuse
Activități creative cu materiale reciclabile by Mihaela Albianu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84044_a_85369]
-
mână - fir cânepă Mod de lucru: Decupăm șervețelul decorativ și-l lipim cu bandă dublu adezivă de tubul de hârtie igienică. Perforăm tubul la margini opuse. Pe un fir de cânepă aplicăm lipici cu sclipici. Legăm acest șnur decorativ și agățăm în brad. Tablou de iarnă Materiale - capac cutie alune - perforator motiv inimă - hârtie albă - acrilic alb și argintiu - sârmă plușată - pastă de lipit transparentă Mod de lucru: Asamblăm tabloul din inimi mici pe care le lipim cu pensonul și pasta
Activități creative cu materiale reciclabile by Mihaela Albianu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84044_a_85369]
-
îi caracterizează pe toți membrii săi. Fiind o simplificare și stereotipizare a unor simboluri, ritualul nu reflectă realitatea, ci o deformează și o recreează. Regulamentele penitenciare pot fi privite ca un totem, datorită procesului de fetișizare a lor. Fiecare se agață de ele, pentru că reprezintă instrumentul care poate pune ordine în instituție și controla anarhia. Ernst Cassirer spunea că persoana care participă la ritual trăiește o emoție, nu un gînd. În timp ce crezurile se schimbă, ritualurile persistă. După Durkheim, "ritualul este un
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
Când ies din parc, văd cum autobuzul oprește în stație. Ușile se deschid, câțiva oameni coboară, alți oameni urcă. Brusc, mă sui pe prima treaptă. Mai fac un pas, apoi autobuzul se pune în mișcare. În timp ce ușile se închid, mă agăț de barele verticale și urc pe platformă. Mă uit pe geam. O zăresc, la mare distanță. Stă pe balustrada fântânii. Mai apuc s-o văd în timp ce se ridică și-i cere un foc unui trecător, apoi autobuzul ia o curbă
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
cadă pe jos. Am rămas cu filtrul. Deschid geamul și-i dau un bobârnac afară. Șoferul se întoarce către mine, îmi aruncă o privire dezaprobatoare, apoi conduce mai departe. Nu-ntinde coarda, frate. Închid geamul, apoi încep să număr crucile agățate de oglinda retrovizoare sau fixate cu ventuze de parbriz. Număr douăzeci și trei de cruci, de diferite dimensiuni și culori, apoi îmi mut atenția către dezodorizantele lipite de bord. Le număr și pe-astea. Opt. Mai văd și un CD
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
Where’s that? Europe? Dau din cap. Apoi conversația începe, iar eu apuc un crevete cu două degete și-l duc la gură. Geografie Mă uit la pantalonii ei. Du-te și schimbă-te. ăștia nu-s buni, ți-i agăți în lanț. Pune-ți unii mai scurți. Strâmbă din nas, apoi se dă jos de pe bicicletă și pleacă spre cameră. Și prinde-ți și părul. Nu suntem la vreo prezentare de modă. Da, e mișto să-ți bată vântu-n plete
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
ca el și se înălța mai departe încrezător. Uneori, se întâlnea cu cei ce cădeau, supărați și fără chef de vorbă. Doar câte unul mai binevoitor îi comunica impresii din înalturile de unde se prăbușea. Odată, de mânecă i s-a agățat un individ mic, gras și chel care-l ținea cu putere de haină strângându-i mâna stângă aproape de cot. Ar fi vrut să se debaraseze de el, dar nu era ușor din motive lesne de înțeles: suflul îi ridicase deopotrivă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
din jur, dacă te striga cineva, uitai unde te afli și asta îți era fatal cădeai ca un bolovan venit din cer. Dar tu ești obișnuit cu tot felul de căzături. De un timp te împiedici în rămurișurile copacilor, te agață de mâini, de haine, atunci te trezești din visare, simți gâdilături pe tot corpul, încât te străduiești din răsputeri să urci mai sus. Acolo nimeni nu te vede, nici tu nu-i vezi pe ei, ești singur, doar cu gândirile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
vulcan în plină activitate: Când aduci dosarul ăla?! Vârtejul colosal te-a săltat fulgerător, te-a aspirat cu repeziciune pe fereastra deschisă. Noroc de copacul mare și verde din apropiere, de rămurișul lui des, de care ai reușit să te agăți în ultima clipă, altfel, Dumnezeu știe unde te-ai afla acum! Stadionul Fotbaliștii se antrenau toată dimineața, uneori și după-amiaza. Copiii cartierului se așezau cuminți în bănci să urmărească antrenamentele, după ce alegaseră ei înșiși cu dezinvoltură pe gazon, ca niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
trist? Sau mă înșel? i se adresă iarăși. Nu vă înșelați, însă motivul nu vi-l pot spune acum, zise, prinzând puțin curaj, hotărât să întrerupă acel dialog inutil. Cel mai mult își dorea să ajungă repede la cuierul unde agățase șapca pentru a-și acoperi capul tuns până la piele. Ieși în stradă și porni agale, înviorat ușor de aerul răcoros al serii, spre clădirea înaltă ce domina ca o sculptură uriașă cartierul orașului. Pătrunse înăuntru prin ușa din spate, urcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]