6,258 matches
-
neprogramați (ocupați cu 1). De fiecare dată când un octet este adresat în timpul unei verificări, sunt folosite 5 adrese pentru a selecta un octet din vectorul de criptare. Acest byte devine exclusive-NORed (XNOR) creându-se astfel un Encrypted Verify byte. Algoritmul, cu vectorul in forma neprogramată, va returna codul în forma sa originală, nemodificată. Se recomandă ca de fiecare dată când se folosește vectorul de criptare, măcar un bit de blocare să fie programat. Cei doi biți de blocare (Lock Bits
Blocarea memoriei program () [Corola-website/Science/321162_a_322491]
-
octet cu octet la zeci de ms pentru un octet ar fi inacceptabil de lungă (la un EPROM 27512 de 512 kbiti, programarea ar dura 20 ms x 65536 octeți = 22 minute). Pentru reducerea timpului de programare au fost imaginați algoritmi de programare rapidă, la care pe durata programării se face VDD = 6 V și VPP = 12,5 V, impulsul de programare reducându-se la 1 ms sau în unele cazuri chiar de 100 ms! Prin această chiar la memoriile EPROM
Circuite de memorie EPROM () [Corola-website/Science/321160_a_322489]
-
identificare inteligență pe baza unei semnături electronice (Electronic Signature). Pe baza semnăturii electronice se identifică tipul circuitului (codificat pe un octet) și producătorul (codificat tot pe un octet). Aceste informatii sunt citite automat de echipamentul de programare care va selecta algoritmul de programare potrivit circuitului utilizat fără intervenția operatorului uman, eliminându-se astfel o posibilitate de eroare. Pentru a activa modul de identificare inteligență, adresa A9 trebuie adusă la o tensiune de 12 V, toate celelalte linii de adresa se mențin
Circuite de memorie EPROM () [Corola-website/Science/321160_a_322489]
-
ca un vector bidimensional. Imaginile pot fi stocate, vizualizate, rotite, scalate și comprimate. Procesarea de imagini poate folosi formate precum: rânduri, coloane, dreptunghiuri, diagonale. Imaginile 3-D sunt favorizate de folosirea formatelor de acces de tip spirală. În procesarea de imagini, algoritmul Lee de rutare beneficiază de formatul de acces de tip spirală. Câteva dintre operațiile de baza ale codării video cum ar fi standardele: H.263, H.264, și MPEG-4 sunt estimări de mișcare, interpolări, compensări de mișcare, transformate discrete cosinus
Memorie paralelă () [Corola-website/Science/321166_a_322495]
-
alternativ-orizontale și alternativ-verticale din cadrul formatului MPEG-4 pot folosi modele (template) atipice. Aceste formate sunt similare formatului de acces Zigzag. Un sistem de memorie paralela cu 8 module de memorie în comparație cu un sistem convențional de memorie scalează o imagine folosind un algoritm simplu de interpolare de 6.5-8 ori mai repede. În cazul codării MPEG-4 folosind funcții ce includ interpolare, OBMC(overlapped block motion compensation) și IDTC(transformata cosinus inversă) s-au obținut următoarele diferențe între un sistem cu arhitectura clasică a
Memorie paralelă () [Corola-website/Science/321166_a_322495]
-
1 ). Codurile ciclice se clasifică în coduri sistematice și nesistematice. Pentru a realiza o aplicație software pentru calculul CRC există mai multe metode de implementare, în funcție de: Metodele de implementare se pot clasifica în două categorii: Pentru implementarea software a unui algoritm CRC trebuie realizată implementarea împărțirii în binar folosite de aritmetică CRC. Instrucțiunea de împărțire a unui calculator nu poate fi folosită deoarece împărțirea CRC nu este același lucru cu împărțirea normală și datorită dimensiunii mesajului, întrucât acesta poate ajunge la
Cyclic redundancy check () [Corola-website/Science/321164_a_322493]
-
control prin împărțire aritmetică. Secvența de biți este împărțită cu un număr special ales. Împărțirea se face în modulo 2, adică folosind operatorul XOR. Restul împărțirii este de fapt semnatura care va fi adaugată la sfârțit, dupa biții utili. Folosind algoritmul de la codurile Hamming se obține divizorul. La recepție, se recalculează restul împărțirii. Dacă acesta nu coincide cu restul primit, atunci secvența este eronată. Performanțele acestei metode sunt impresionante. Un CRC care generează un rest de 16 biți poate detecta: CRC
Cyclic redundancy check () [Corola-website/Science/321164_a_322493]
-
polinom are atât bitul cel mai semnificativ cât și cel mai puțin semnificativ 1. Se dorește sa se adauge un număr de biți la sfărșitul unui cadru,ce are un polinom notat M(x)astfel încât M(x) divide G(x). Algoritmul pentru calculul sumei de control va corespunde polinomului xr M(x). împărțirea modulo 2. utilizând scăderea modulo 2. Rezultatul este cadrul cu suma de control ce va fi transmis (acesta este divizibil modulo 2 cu G(x)).
Cyclic redundancy check () [Corola-website/Science/321164_a_322493]
-
datele experimentale, conform unui anumit criteriu impus pentru sistemul considerat. Întocmirea modelelor matematice ale sistemelor include următoarele etape: ٭formularea problemei în limbajul problemei; ٭stabilirea variabilelor și parametrilor implicați; ٭construirea modelului matematic al sistemului prin traducerea problemei în limbaj matematic; ٭stabilirea algoritmului de rezolvare a modelului matematic, adică de rezolvare a ecuațiilor modelului. Metodele de rezolvare pot fi analitice, numerice sau prin simulare; ٭verificarea experimentală a modelului prin compararea predicțiilor cu observațiile sau datele disponibile și îmbunătățirea modelului și a metodelor de
Modelul unui sistem () [Corola-website/Science/320620_a_321949]
-
fi terminat de activarea oricărei întreruperi sau de către o resetare hardware. Atunci când modul Idle este terminat de o resetare hardware, dispozitivul în mod normal reia execuția programului de acolo de unde a fost întreruptă, până la 2 cicluri de mașină, înainte ca algoritmul de resetare internă să preia controlul. Hardware-ul pe aceeași placă împiedica accesul la RAM-ul intern în timpul acestui eveniment, dar accesul la porturi nu este blocat. Pentru a elimina posibilitatea unei scrieri neașteptate la un pin al unui port
AT89S52 () [Corola-website/Science/320962_a_322291]
-
avertiza potențialele victime ale nigerienilor, s-au deschis site-uri speciale, în care se prezintă scenariile după care acționează aceștia. Pe aceste site-uri sunt prezentate concret cazuri din ultimii 5-6 ani și se strâng dovezi pentru a stabili exact algoritmul de lucru al mafiei nigeriene. În anul 2008, Sorin Mihailovici, un fost jurnalist român care a devenit regizor de film în Canada, a realizat filmul „419: The Nigerian Scam”, bazată pe povestea reală a unui prieten apropiat care a fost
Mafia nigeriană () [Corola-website/Science/320982_a_322311]
-
fie denumită "mașina Turing"; ea a înlocuit limbajul universal, mult mai complex și bazat pe aritmetică, al lui Kurt Gödel. În afara limitarilor impuse de spațiul finit de stocare, calculatoarele moderne sunt denumite Turing-complete, adică au o capabilitate de a executa algoritmi echivalentă cu cea a mașinii Turing universale. Pentru ca o mașină de calcul să fie un calculator universal, trebuie să existe un mecanism convenabilde citire-scriere, cum ar fi banda perforată. Cunoscând modelul teoretic al "mașinii universale de calcul" a lui Alan
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
a denumit-o „calculator”, și care acționa conform instrucțiunilor citite de pe o bandă de pe care se puteau citi și scrie, secvențial, simboluri pe măsură ce banda se mișca prin fața unui cap de citire. Turing a demonstrat că dacă se poate scrie un algoritm care să rezolve o problemă matematică, atunci o mașină Turing poate executa acel algoritm. Ulterior, s-au dezvoltat calculatoare programabile cum ar fi Z3 și Colossus, în anii 1940, dar programele lor erau în general introduse cu ajutorul tablourilor de comutatoare
Manchester Small-Scale Experimental Machine () [Corola-website/Science/315413_a_316742]
-
care se puteau citi și scrie, secvențial, simboluri pe măsură ce banda se mișca prin fața unui cap de citire. Turing a demonstrat că dacă se poate scrie un algoritm care să rezolve o problemă matematică, atunci o mașină Turing poate executa acel algoritm. Ulterior, s-au dezvoltat calculatoare programabile cum ar fi Z3 și Colossus, în anii 1940, dar programele lor erau în general introduse cu ajutorul tablourilor de comutatoare și prize. Programele nu erau stocate în memorie, ca în calculatoarele moderne, iar reprogramarea
Manchester Small-Scale Experimental Machine () [Corola-website/Science/315413_a_316742]
-
lucra Egon Balas, și l-a încurajat să continue. Când a reușit să părăsască România, în 1967, avea deja un nume în noua sa profesie datorită faptului că revista americană "Operations Research" publicase în 1965 articolul său despre așa zisul "algoritm aditiv", care avusese un oarecare ecou în cercurile profesionale americane. Datorită acestui fapt, putea conta pe obținerea unei poziții într-o universitate sau un institut de cercetare. Descoperirea sa din decembrie 1963, algoritmul aditiv, i-a adus mai multe oferte
Egon Balas () [Corola-website/Science/321339_a_322668]
-
în 1965 articolul său despre așa zisul "algoritm aditiv", care avusese un oarecare ecou în cercurile profesionale americane. Datorită acestui fapt, putea conta pe obținerea unei poziții într-o universitate sau un institut de cercetare. Descoperirea sa din decembrie 1963, algoritmul aditiv, i-a adus mai multe oferte de lucru îndată ce a ajuns în Occident. A avut norocul de a fi invitat de George Dantzig, “tatăl programării lineare", să petreacă semestrul de vară (1967) cu grupul lui, la Stanford. Acolo a
Egon Balas () [Corola-website/Science/321339_a_322668]
-
special, astfel încât în mintea privitorului ia naștere brusc, ca din neant, o imagine cu sens, tridimensională (în volum), foarte reușită. Pentru crearea unor astfel de imagini autostereografice (plecând de ex. de la modelul matematic 3D al unui obiect real) sunt necesare algoritme relativ complicate, dar care pot fi programate pe calculator; imaginea astfel creată în calculator - autostereograma - poate fi apoi tipărită pe orice imprimantă normală. Pentru tehnicile de redare în 3D există și suporturi de redare cu 3 dimensiuni (reale), ca de
3D () [Corola-website/Science/321406_a_322735]
-
anunțate de routerele vecine, sunt introduse în „tabelul de topologie“ care urmărește crearea unei hărți a rețelei. Pe baza acestei reprezentări se vor lua deciziile privind ruta de transfer de la o interfață la alta a pachetelor recepționate - proces descris de algoritmul Diffusing Update Algorithm (DUAL). Rezultatul DUAL este o valoare numită „metrica rutei“ care însumează detaliile privind lungimea de bandă, tipul interfeței, întârzierea la propagarea prin mediul respectiv între cele două routere, numărul de routere intermediare. Calculul matematic al metricii duce
EIGRP () [Corola-website/Science/316358_a_317687]
-
(MFN), mecanica fluidelor computerizată sau dinamica computerizată a fluidelor ( - CFD) este o ramură a mecanicii fluidelor, care folosește algoritmi, metode numerice și computere pentru a modela și a rezolva probleme în care apar curgeri ale fluidelor. Modelarea se bazează pe rezolvarea unui set de ecuații diferențiale de conservare, completate cu numeroase ecuații suplimentare, "modele", adesea semiempirice, pentru tratarea turbulenței
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
Prima comunicare științifică privind o metodă de rezolvare a ecuațiilor liniarizate a câmpului potențial a fost publicată în 1967 de John Hess și A.M.O. Smith de la Douglas Aircraft. Aceștia au discretizat suprafețele cu panouri, și au dezvoltat o clasă de algoritmi numită "metoda panourilor". Metoda lor era simplificată și nu trata curgerile care generau portanță, ca urmare a fost aplicată pentru corpuri de nave și fuzelaje de avion. Prima aplicație a metodei panourilor pentru curgeri portante, Panel Code (A230), a fost
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
programul bidimensional ARC2D și programele tridimensionale ARC3D, OVERFLOW, CFL3D, care au stat la baza a numeroase aplicații comerciale. Rezolvarea unei probleme de mecanica fluidelor presupune parcurgerea mai multor etape: formularea modelului matematic, alegerea unei metode numerice adecvată ecuațiilor, dezvoltarea unui algoritm de calcul numeric, implementarea algoritmului într-un program de calcul, iar în final validarea programului de calcul și evaluarea performanțelor. Ecuațiile care descriu fenomenele de curgere sunt ecuații diferențiale cu derivate parțiale. În general, ecuațiile pot fi liniare, în care
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
tridimensionale ARC3D, OVERFLOW, CFL3D, care au stat la baza a numeroase aplicații comerciale. Rezolvarea unei probleme de mecanica fluidelor presupune parcurgerea mai multor etape: formularea modelului matematic, alegerea unei metode numerice adecvată ecuațiilor, dezvoltarea unui algoritm de calcul numeric, implementarea algoritmului într-un program de calcul, iar în final validarea programului de calcul și evaluarea performanțelor. Ecuațiile care descriu fenomenele de curgere sunt ecuații diferențiale cu derivate parțiale. În general, ecuațiile pot fi liniare, în care nu apar produse între varibile
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
unui fluid nu rezultă din ecuațiile de conservare, el reiese indirect din ecuația de continuitate și este determinant pentru curgere, apărând în termenii sursă din celelalte ecuații. Pentru calcului câmpului de presiuni se cunosc doi algorimi: SIMPLE și PISO. La algoritmul SIMPLE (acronim din ), elaborat de Dudley B. Spalding și Suhas V. Patankar, se presupune un câmp de presiuni cu care se determină vitezele, iar apoi se corectează câmpul de presiuni utilizând o ecuație de corecție, pe baza vitezelor calculate. Deoarece
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
apărut variantele SIMPLER (acronim din ,) și SIMPLEC (acronim din ). Varianta SIMPLER este mai economică, iar varianta SIMPLEC, deoarece ia în considerare toți termenii, furnizează corecții care nu necesită subrelaxare (pt. subrelaxare, v. mai jos), reducând în final efortul de calcul. Algoritmul PISO (acronim din ), este o variantă a algoritmului SIMPLE în care corecțiile de presiune sunt calculate de mai multe ori (uzual de 3 ori). Este un algoritm mai potrivit pentru curgerile nestaționare. Curgerile turbulente sunt caracterizate prin câmpuri de viteze
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
din ). Varianta SIMPLER este mai economică, iar varianta SIMPLEC, deoarece ia în considerare toți termenii, furnizează corecții care nu necesită subrelaxare (pt. subrelaxare, v. mai jos), reducând în final efortul de calcul. Algoritmul PISO (acronim din ), este o variantă a algoritmului SIMPLE în care corecțiile de presiune sunt calculate de mai multe ori (uzual de 3 ori). Este un algoritm mai potrivit pentru curgerile nestaționare. Curgerile turbulente sunt caracterizate prin câmpuri de viteze fluctuante stocastic. Aceste fluctuații amestecă mărimile transportate: impulsul
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]