9,447 matches
-
În țara asta, de îndată ce cineva este numit ministru - Dumnezeu știe de ce! , ajunge să se consideră cea mai mare autoritate, nu numai în materia respectivă, ci în toate... V-o spun în cunoștință de cauză: și eu am fost ministru - zâmbi amar, privi piața murdară, râul noroios și cocioabele de pe celălalt mal, din Vizavi. Sunt inginer agronom și am fost numit ministrul Telecomunicațiilor. Și cel mai ciudat lucru este că am ajuns să cred că aș putea să o fac bine. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de dolari. Eu vă promit că, dacă mă ajutați să denunț această manevră criminală... Se întrerupse. Mr. Stevens sărise din avionetă și venea spre ei. Îl urma de aproape credinciosul lui Gubern. Ramón Cáceres arătă spre el cu un gest amar: — Iată-l aici! spuse el. Are o mutră de cumpărător. O să vă facă o propunere bună, știu asta. O propunere reală, concretă, mult mai precisă decât a mea. Și o știe și el. E sigur pe el, pentru că are în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
prietenii adevărați mă invitau să gust din bucuriile cotidiene comprimate. Nimic nu se schimbase. Poate doar eu, conștientă că reușita presupune efort, că victoria aduce și suferință, nu doar bucurie, așa ca și prăjiturile mamei, când mai dulci, când mai amare. Pe lângă concursuri, alături de prietenii mei, am parte și de multe teze ori teste. Nu mă sperie nici ele. Așez penița pe hârtie și nu o ridic până nu obțin rezultatul dorit. Mirosul oțetit al cernelii plutește de fiecare dată în
Ţesătura de vise a viitorului. In: ANTOLOGIE:poezie by Tania Topciov () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_694]
-
Mihaela-Raisa Tofănel, clasa a VII-a Școala Gimnazială „Mihail Sadoveanu” Vaslui profesor coordonator Octavian Gheț profesor coordonator Maria Cârlescu E seară... Încă o seară amară în care încerc să nu pier. Cerul purpuriu e așa de frumos! Sper să îl pot vedea și mâine... Vino astăzi! Mă plictisesc! Vin acum! Am mai aruncat o ultimă privire apusului și m-am intors. Am urcat scările mpietrite
Poveste pentru micul prinţ. In: ANTOLOGIE:poezie by Mihaela-Raisa Tofănel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_692]
-
merinde. M-am speriat, dar am alergat să îl prind și, când aproape l-am atins, am căzut. Nu m-a ajutat nimeni... M-am simțit atât de... Sforr! Sforr! Prințul dormea... Am privit pe balcon și am văzut noaptea, amar de vise pierdute... se pare că voi prinde răsăritul! M-am intors. Am ieșit din cameră cu grijă. Am coborât scările din piatră, am mers in bucatarie și am îndesat niște merinde într-o plasă. Am fugit spre ușa de la
Poveste pentru micul prinţ. In: ANTOLOGIE:poezie by Mihaela-Raisa Tofănel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_692]
-
o vom găsi! Gărzi! Trimite-ți trupele de căutare și lipiți afișe cu recompense peste tot! Față aceea trebuie să fie adusă înapoi la palat. Da, domnule! Prințul se întinse în patul lui și încerca să adoarmă. O mică lacrima amară îi curse pe obraz. Îi era dor de mine... Sară m-a condus într-o cameră mică și mi-a spus că pot să dorm acolo. Se înnoptase... Liniștea era atât de apăsătoare! Nu puteam să dorm, mă simțeam... captivă
Poveste pentru micul prinţ. In: ANTOLOGIE:poezie by Mihaela-Raisa Tofănel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_692]
-
agentul imobiliar. Asta, în limbajul agenților imobiliari, înseamnă „o catastrofă totală“. Dar Hugo știa că se opunea în van. Când, într-un final, în mod inevitabil Amanda a câștigat lupta, au cumpărat casa, iar Hugo a rămas cu un gust amar extrem de inconfortabil. În timp ce, cu aceeași senzație de disconfort, Hugo își amintea toate astea, ușa clasei s-a deschis brusc și un bărbat a intrat în sală. Lotti și-a ațintit ochii asupra lui. —Bună! Bine-ai venit! Ai întârziat puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
avut în vedere pentru Theo. Hugo s-a holbat la ea. Nu-și dăduse seama că situația fusese atât de aproape de dezastru. Laura a expirat o coloană de fum. —Fergus e așa un gentleman, a spus ea cu o ironie amară. Zilele trecute mi-a spus că să faci sex cu o femeie care a născut de curând e același lucru cu a arunca o banană pe Oxford Street. —Încântător, a zis Amanda. —Vrea ca de Crăciun să-mi fac o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
amintit cu câtă grabă traversase Alice holul. Apoi, cum Laura cea cu ruj roșu și un decolteu cât o prăpastie se așezase în locul lui Alice, terminase de devorat hamburgerul și se apucase să-i relateze, în cele mai mici, mai amare și mai sonore detalii, cele mai recente odioșenii comise de Fergus. Hugo plecase cât putuse de repede. Iar acum îi aștepta pe mohorâții vânători de case de vacanță. Când aceștia s-au apropiat, Hugo a observat că mașina lor nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
gargui malefic. Când a recunoscut-o pe Alice, strălucirea Laurei a pălit. —Și eco-prințesa! a exclamat ea. Apoi ochii i-au revenit asupra lui Hugo. —Cine-și imagina c-o să vă întâlnesc aici! Vocea îi era plină de un triumf amar. Era clar că-i văzuse când se sărutaseră. Hugo și-a spus că se simțea ca un șoarece prins între labele teribil de sadice ale unei pisici. Laura a întors capul către Alice. Am avut dreptate. Arată într-adevăr bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
le fusese interzis accesul la copii în urma divorțului. Oare asta îl aștepta și pe el? Oare așa ceva se putea întâmpla cu-adevărat? După ce el și Theo trecuseră împreună prin atâtea? —Fii atent la mine, a spus Amanda cu un triumf amar. Am să... Dar înainte ca amenințarea nenumită să poată fi revelată, un zgomot venit de-afară i-a distras atenția. Amanda s-a dus la fereastră și a deschis-o ca să vadă ce s-a întâmplat. — Fir-ar al dracului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Aerul deveni dintr-o dată greu, vâscos, intra cu mare greutate pe nori, se strecura până în plămâni, acolo unde intra provocând o durere acută. Asta ce mai e? Realitatea. Realitatea doare? Evident. Mai ales atunci când ai trăit într-o iluzie atâta amar de vreme. Înseamnă că acum am scăpat? Nu știu ce înseamnă, din punctual tău de vedere, această idee. Să scapi... De cine? De ce? De tine, spre exemplu, este foarte greu să scapi. Putem să scăpăm, spre exemplu, de gândurile noastre, de temerile
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ea, petrecute în anii de demult, și acum așa deodată se simți ca bolnav, ca doborât de ele ca de un prea-plin... Apăsat de o imensă tristețe, ca o ruptură cu ființa ta, cu iuțeala gândului, întâmplările, multe triste și amare, începură să se înșire cap la cap, ca mărgelele pe ață, purtându-l prin anii aceia de demult... Cum să uiți ziua aceea de Mai, când Vasilica, ca o rază de soare a pătruns în casa cu nr. 3 din
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
dureroasă a geamului pe fierbințeala frunții, de-i venea să plângă... Fața îi era scăldată în lacrimi. Acum, putea... putea să plângă în voie, să plângă după Fata lui. Și plâse cu sughițuri... Era plânsul sufletului său chinuit de jale amară și pustie... După potopul acela năpraznic dar, care n-a ținut prea mult, soarele apărea și dispărea de parcă îi era teamă să se arate în toată puterea lui. Iorgu se uita pe geam și plângea... Și, a plâns încet mult
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
din casă, plecă din nou... Umbla bezmetic pe străzi, fără nicio noimă, până îl prindea noaptea rătăcind prin întuneric. Trecea necunoscut printre necunoscuți, în baston sontâc-sontâc, târându-si piciorul în strada străină, mergând fără să stie încotro, cu un nod amar în gât, cu gându la Fata lui. Seara târziu, ostenit si muncit de gânduri, ajungea acasă. După ce măsură camera în lung si-n lat, de câteva ori, se aseză în pat... De multe ori îl prindeau zorile, cu fața în
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
presus de toate!... Iartămă, Doamne, că nu, știu să mă rog. Iubirea mea s-a adunat în Tine!... se rugă el fierbinte și oftă, oftă din tot sufletul. Apoi, ca un geamăt trimise un gând către Vasilica. - Primește, Fata, lacrima amarelor mele căinți și iartă-mă! -... Nînțelese sunt vrerile Domnului!... murmură el zguduit ca de frigurile copilăriei. Deodată, se pomeni că țâșnește din el un strigăt de revoltă: - De ce mi-ai luat-o, Doamne?!... De ce, Doamne?! Încotro să mai plutească gândurile
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ar fi dintre tovarășii lui Iisus... Până a cântat cocoșul. Atunci, Petru își aduse aminte de Cuvântul lui Iisus, care zisese că: ”Mai înainte de a cânta cocosul, te vei lepăda de mine de trei ori!” Și, ieșind afară, plânse cu amar. - De câte ori îmi amintesc aceste rânduri, își zise Iorgu, mi se pune un nod în gât... Carevasăzică și Petru, primul dintre apostoli, Petru, piatra pe care-și va clădi Iisus Biserica creștină, sfânt între sfinți, și el și-a avut ceasul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
agăța cu deznădejde de curata ei imagine. -... Văzul, auzul, răsuflarea... Toate din mine te vor și te cheamă... Simt cum inima mi se face mică, mică și bate grăbită în ureche să-mi spună: oriunde, este ea!... Primește, Fata, lacrima amarelor mele căinți... și, iartă-mă! Iartă-mă!... se ruga el cu gândul la clipa aceea otrăvită. Abia când se crăpă de ziuă, odată cu revărsatul zorilor, Iorgu a adormit plângând, cu gândul la Vasilica. ... A doua zi, de Crăciun, se trezi
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
stingă, așa dintr-o dată, cum?!... De ce, Doamne, ai îngăduit așa o nedreptate?!... Și, în minte îi veniră cuvintele Sărmanului Iov: Domnul a dat, Domnul a luat... Fie în numele Domnului Binecuvântat”. S-a gândit la suferințele lui Iov și a plâns amar. Trecuse de miezul nopții și somnul tot nu-l prindea. A plâns cât a plâns pe urmă se liniști. Parcă plânsul i-ar fi spălat sufletul. Culcat pe spate, cu mâinile împreunate sub cap, se uita fix în tavan potopit
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
pe stadioane, slăvind ore întregi, pe "conducătorul iubit". Nu se admitea nici o absență, își aminti Iorgu cu groază, cine lipsea de la adularea conducătorului, era considerat dușman al poporului. A stins televizorul, cu o tristete în suflet, si cu un gust amar nemărginit, în amintirea acelor, vremuri, pe care le-a trăit în toată urâțenia lor. Ca în fiecare noapte, si în noaptea aceea... cu fața în sus, pe spate, Iorgu privea tavanul întunecat păsind în trecut. Năpădit de pădurea gândurilor lui
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
toate relele ce i s-au întâmplat, nu-mi voi afla liniștea niciodată. Se învinovățea el. întotdeauna am vrut să fac bine și am făcut rău. Ce pot să fac?.. Trebuie să-mi ispășesc păcatele... Dar, cum?!.. ...Primește, Fata, lacrima amarelor mele căințe și iartă-mă!.. încerca el să se apropie de Taina pocăinței... Dar, el nu știa ce însemna cu adevărat, a te pocăi. întotdeauna, exprimarea regretului de a fi fost pe un drum greșit, să-i zicem proces de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mi-e tare dor. Bat cu fruntea țărâna și plâng... mă simt tâlhar!.. Te rog iartă-mă pentru tot răul pe care ți l-am făcut. Nu-mi trebuie nemurirea, vreau iertarea ta... Iartă- mă!.. Iartă-mă! Primește, Fata, lacrima amarelor mele căinți și iartă-mă!.. Sunt un nebun netot și fără minte... Strop de nisip... Simt cum inima mi se face mică... mică și bate grăbită în urechi, să-mi spună: ”Omule, scoală omule... ea este aici!..” Gândul îl purtă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Spătaru tremura cu un fel de disperare, care cerea ajutor. Vasilica își ascunse fața în palme, cu ochii plini de lacrimi. Deodată, ca un clocot, blestemul mamei, atunci la despărțire pe peronul gării din Bârlad, îi năpădi mintea. Și plânse amar. ”-Eu nu am dreptul să mă plâng!.. a spus ea întrun rând. Nefericirea vieții mele e opera mea!.. Sunt osândită să mor nefericită..!”, așa a spus. Bătrânul Iorgu se trezi din gânduri, ca scuturat de frigurile copilăriei. -De ce mă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ziua să ducă la bun sfârșit ceea ce era de făcut peste zi, iar dacă cumva nu terminau, se duceau la culcare Împăcați, tărĂgănând un unduios ardelenesc „No, las’ că-i vreme și mâine !“. Chiar și tata, care muncea singur atâta amar de pământ, intra seara În casă senin și liniștit, ca un Înțelept care coboară din munți printre oamenii de rând, cu mulțumirea muncii temeinic Împlinite, aducându-ne o mână de mere sau câteva ouă proas- pete, calde Încă, să avem
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
primesc vreun telefon de la poliție...“. Așa că te rog să nu-l mai prind pe la ușa mea ! Pune-te serios pe carte, că dacă nu, o să ajungi să te iei de mână cu el ! Și mai târziu o să plângi cu lacrimi amare... — „...dar atunci va fi prea târziu !“, am adăugat eu expresia favorită a lui Janet. Janet nu mai spuse nimic, doar mă privi lung, sfredelindu-mă cu ochișorii lui ageri. Adi devenise celebru la noi În bloc pentru faptul că unul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]