6,246 matches
-
Libro de buen amor"”. Trebuie să fi fost de asemenea un meloman, fapt dovedit de cunoașterea profundă a subiectului, reflectată de lexicul foarte specializat cu care operează. Din câte se știe a compus o singură opera literară, „"Libro de buen amor"”, dar aceasta a fost de ajuns pentru a fi considerat unul dintre principalii exponenți ai literaturii spaniole. Această carte conține un protest de tip „goliardesc” (propriu clericilor sau studenților din Evul Mediu care duceau o viață dezordonată) împotriva posturii integriste
Arcipreste de Hita () [Corola-website/Science/308512_a_309841]
-
aventurero" (1916), "Los contrastes de la vida" („"Contrastele vieții"”) (1920), "La veleta de Gastizar" („"Girueta lui Gastizar"”) (1918), "Los caudillos de 1830" („"Conducătorii din 1830"”) (1918), "La Isabelina" (1919), "El sabor de la venganza" („"Gustul răzbunării"”) (1921), "Las furias" („"Furiile"”) (1921), " El amor, el dandysmo y la intriga" (1922), "Las figuras de cera" („"Figurile de ceară"”) (1924), "La nave de los locos" (1925, în a cărei prefață se apară în fața criticilor aduse manierei sale de a scrie romane, exprimate de José Ortega y
Pío Baroja () [Corola-website/Science/308574_a_309903]
-
opere, opt simfonii, patru concerte, șase cvartete de coarde, precum și sonate și șase cicluri de melodii. Opera sa "Hamlet", terminată în 1974, a fost premiată pe plan internațional și a fost reprezentată în premieră mondială în Franța, la Marsilia. Opera "Amorul doctor" beneficiază de o înregistrare specială realizată de Radio BBC 3 și de Radio ORTF Paris. Opera "Jertfirea Ifigeniei" a fost prima creație din categoria opere radiofonice scrisă de un român și a primit Premiul "Italia" al Radiodifuziunii italiene. Trilogia
Pascal Bentoiu () [Corola-website/Science/308600_a_309929]
-
divine"”) a fost publicată la Madrid în 1612. S-a bucurat de asemenea de un mare succes, opera fiind reeditată de șase ori numai în timpul vieții poetului. Este vorba de un "contrafactum" în care se amestecă proză și versuri de amor, luate din „"Arcadia"”, cu subiectele sacre. În această nuvelă pastorală se narează anumite episoade evanghelice relaționate cu nașterea Mântuitorului. Ca și „"Arcadia"”, opera conține o antologie poetică. S-au catalogat 167 poeme, cu caracteristici metrice variate. Precum și alte cicluri poetice
Lope de Vega () [Corola-website/Science/307955_a_309284]
-
său. Este posibil ca acest eveniment să fi fost reflectat mai târziu în operele dramatice ale lui Calderón, în care se regăsesc conflicte edipice între tați și fii. Trei ani mai târziu a debutat ca dramaturg cu o comedie intitulată „"Amor, honor y poder"” („"Dragoste, onoare și putere"”). Ca toți tinerii cu educație din vremea sa, Calderón a călătorit în Italia și Flandra, iar, începând cu 1625, a contribuit la Curtea regală cu un repertoriu dramatic apreciat de regele Filip al
Pedro Calderón de la Barca () [Corola-website/Science/307982_a_309311]
-
sa, Calderón a călătorit în Italia și Flandra, iar, începând cu 1625, a contribuit la Curtea regală cu un repertoriu dramatic apreciat de regele Filip al IV-lea al Spaniei. De altfel, în 1635 a compus „"El mayor encanto, el amor"” („"Cea mai mare încântare, dragostea"”) cu ocazia inaugurării teatrului din cadrul Palatului Bunei Retrageri ("Palacio del Buen Retiro"), fiind de asemenea organizatorul a multe și rafinate spectacole dramatice, pentru care a contat cu colaborarea unor scenografi italieni precum Cosme Lotti sau
Pedro Calderón de la Barca () [Corola-website/Science/307982_a_309311]
-
José Valdés Guzmán, și în zorii zilei de 18 august 1936 Federico García Lorca a fost asasinat între Víznar și Alfacar și cadavrul său încă zace undeva, într-o groapă comună. S-au publicat postum operele sale „"Primeras canciones"” și „"Amor de Don Perlimplín con Belisa en su jardín"”. Universul lorchian se caracterizează printr-o sistematizare palpabilă : poezia, drama, proza sunt alimentate de obsesii și chei stilistice constante. Varietatea formelor și tonalităților nu atentează niciodată împotriva acestei unități, a cărei chestiuni
Federico García Lorca () [Corola-website/Science/308137_a_309466]
-
adus toreadorului sevilian Ignacio Sánchez Mejías, care i-a susținut mereu pe poeții Generației lui 27. Opera poetică a lui Lorca se încheie cu „"Seis poemas gallegos"” („"Șase poeme galiciene"”) și cu cele unsprezece poeme de dragoste din „"Sonetos del amor oscuro"” („"Sonete ale dragostei obscure"”, aluzie la cum erau văzute relațiile homosexuale în epoca sa). Lorca a fost un poet admirat de generațiile posterioare Războiului Civil. Considerat un poet blestemat, influența sa s-a făcut simțită printre poeții spanioli ai
Federico García Lorca () [Corola-website/Science/308137_a_309466]
-
poate fi grupată în patru categorii : farse, comedii „"nereprezentabile"” (conform autorului), tragedii și drame. Dintre farsele scrise între 1921 și 1928 se remarcă „"La zapatera prodigiosa"”, în care atmosfera andaluză ajută la intensificarea conflictului cervantesc între imaginație și realitate, precum și „"Amor de don Perlimplín con Belisa en su jardín"”, un ritual complex de inițiere în dragoste, care anunță dramele „nereprezentabile” din 1930 și 1931, anume „"El público"” și „"Así que pasen cinco años"”, operele sale cele mai ermetice. Prima este o
Federico García Lorca () [Corola-website/Science/308137_a_309466]
-
originare, nealterate de contactul cu civilizația contemporană, spre deosebire de proprietarii latifundiului. Conform autorului, opera apelează mai mult unei conștiințe creștine decât uneia marxiste. Mario Camus a produs o ecranizare de succes a nuvelei. Printre ultimele sale creații se numără „"Cartas de amor de un sexagenario voluptuoso"” (1983), „"377A, Madera de héroe"” (1987), precum și „"Señora de rojo sobre fondo gris"” („"Doamnă în roșu pe fond gri"”) (1991), în care evocă figura soției sale. Mai recent a publicat „"El hereje"” (1998), un roman istoric
Miguel Delibes () [Corola-website/Science/308226_a_309555]
-
există o dragoste reciprocă. Pentru a o pune la încercare pe Pepi, sau mai degrabă pentru ca să poată urmări planurile stăpânului, Josef îi sugerează lui Eduard posibilitatea unei întâlniri la petrecerile populare de la Hietzing. După ce îi dictează valetului un bilețel de amor, prin care, declarându-și dragostea subită, o invită pe Pepi la Hietzing, Eduard pleacă. Sosește Pepi care aduce rochia lui Franzi, pe care însă, printr-o înțelegere cu Franzi, o va îmbrăca tot ea și va apărea la recepție în
Sânge vienez () [Corola-website/Science/307565_a_308894]
-
Limba greacă posedă patru cuvinte referitoare la iubire: έρως (eros), φιλία (philia), στοργή (storge) și αγάπη (agape). Cuvîntul έρως semnifică în general iubirea pasională. În dicționare și enciclopedii îl găsim tradus ca pasiune, amor, dorință puternică, intensă. Este asociat de multe ori cu dorința sexuală, cu iubirea egoistă care transformă pe cel iubit în obiect, devenind astfel un mod defectuos al relației personale, însă poate desemna și o iubire prietenească mai puternică decît philia
Termeni grecești referitori la iubire () [Corola-website/Science/306526_a_307855]
-
expresia „a face dragoste” se înțelege a avea o relație sexuală). Dragostea interpersonală poate fi platonică, concept prin care se înțelege o afecțiune purificată de gesturi sau dovezi de natură fizică. Termenul „dragoste” are ca sinonime variantele iubire (sinonim total), amor și libov (parțiale). În afară de „amor”, de origine latinească, toate celelalte cuvinte au fost preluate din limbile slave. În timp ce „dragoste” și „iubire” sunt întrebuințat pentru orice categorie a respectivului sentiment, ceilalți termeni vizează numai unele posibilități. Astfel, „libov” poate exista numai
Dragoste () [Corola-website/Science/306595_a_307924]
-
înțelege a avea o relație sexuală). Dragostea interpersonală poate fi platonică, concept prin care se înțelege o afecțiune purificată de gesturi sau dovezi de natură fizică. Termenul „dragoste” are ca sinonime variantele iubire (sinonim total), amor și libov (parțiale). În afară de „amor”, de origine latinească, toate celelalte cuvinte au fost preluate din limbile slave. În timp ce „dragoste” și „iubire” sunt întrebuințat pentru orice categorie a respectivului sentiment, ceilalți termeni vizează numai unele posibilități. Astfel, „libov” poate exista numai între parteneri romantici (termenul mai
Dragoste () [Corola-website/Science/306595_a_307924]
-
fost preluate din limbile slave. În timp ce „dragoste” și „iubire” sunt întrebuințat pentru orice categorie a respectivului sentiment, ceilalți termeni vizează numai unele posibilități. Astfel, „libov” poate exista numai între parteneri romantici (termenul mai are și înțelesul de comportare politicoasă), în vreme ce „amor” cuprinde acest înțeles („a face dragoste” se mai poate spune „a face amor”) și pe acela de dragoste pentru artă (amorul artei). Tipuri de dragoste Există numeroase clasificări ale situațiilor de dragoste, în funcție de obiectul vizat. Între cele mai des întâlnite
Dragoste () [Corola-website/Science/306595_a_307924]
-
categorie a respectivului sentiment, ceilalți termeni vizează numai unele posibilități. Astfel, „libov” poate exista numai între parteneri romantici (termenul mai are și înțelesul de comportare politicoasă), în vreme ce „amor” cuprinde acest înțeles („a face dragoste” se mai poate spune „a face amor”) și pe acela de dragoste pentru artă (amorul artei). Tipuri de dragoste Există numeroase clasificări ale situațiilor de dragoste, în funcție de obiectul vizat. Între cele mai des întâlnite categorii se numără: Biblia descrie dragostea ca fiind îndelung răbdătoare, plină de bunătate
Dragoste () [Corola-website/Science/306595_a_307924]
-
unele posibilități. Astfel, „libov” poate exista numai între parteneri romantici (termenul mai are și înțelesul de comportare politicoasă), în vreme ce „amor” cuprinde acest înțeles („a face dragoste” se mai poate spune „a face amor”) și pe acela de dragoste pentru artă (amorul artei). Tipuri de dragoste Există numeroase clasificări ale situațiilor de dragoste, în funcție de obiectul vizat. Între cele mai des întâlnite categorii se numără: Biblia descrie dragostea ca fiind îndelung răbdătoare, plină de bunătate, nu este invidioasă, nu se laudă, nu se
Dragoste () [Corola-website/Science/306595_a_307924]
-
Are o mare nevoie de respect. Este ambițios și creativ. Știe să își creeze apariții de efect. Vrea să fie "vioară întâi", își organizează succesul, caută prestigiul social. Este drept și mărinimos. Uneori, nativul din zodia Leu poate părea arogant. Amorul propriu și auto-admiratia îl pot costă simpatia celor din jur. Îi plac aparițiile teatrale, iar în familie tinde să adopte rolul de stăpân. Sentimentele sale puternice îl pot duce la speculații și aventură. Poate fi egoist. Sănătate : Vitalitatea nativului Leu
Leu (zodie) () [Corola-website/Science/306867_a_308196]
-
în numeroase opere cu caracter satiric. Împotriva pedanteriei și obscurantismului pe care i le reproșa lui Góngora, Quevedo și-a propus o să publice o ediție cu opere ale poeților renascentiști Francisco de la Torre și Fray Luis de León. Lirica de amor a lui Quevedo, considerată cea mai importantă din secolul XVII, este una paradoxică : deși mizantrop și misogin, a fost marele cântăreț al dragostei și al femeii. A scris numeroase poeme de amor (s-au păstrat mai mult de două sute), dedicate
Francisco de Quevedo () [Corola-website/Science/307850_a_309179]
-
Torre și Fray Luis de León. Lirica de amor a lui Quevedo, considerată cea mai importantă din secolul XVII, este una paradoxică : deși mizantrop și misogin, a fost marele cântăreț al dragostei și al femeii. A scris numeroase poeme de amor (s-au păstrat mai mult de două sute), dedicate mai multor nume de femei: Flora, Lisi, Jacinta, Filis, Aminta, Dora... Pentru Quevedo, dragostea este un ideal intangibil, o luptă între elemente contrarii, un paradox ce doare și provoacă durere, și unde
Francisco de Quevedo () [Corola-website/Science/307850_a_309179]
-
un duel pe un anume Antonio Sigura, acțiune ce l-ar fi mâniat pe regele Filip al II-lea al Spaniei. A ajuns la Roma în decembrie 1569. Acolo a citit poemele cavalerești ale lui Ludovico Ariosto și „Dialogurile de amor” ale evreului sefardit León Hebreo, de inspirație neoplatonică, ce aveau să contureze concepția despre dragoste a lui Cervantes. Scriitorul este influențat de stilul acelor autori și de arta italiană în general, fapt demonstrat de una din nuvelele sale „El licenciado
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
boieri. Maneaua a fost uitată până la sfârșitul secolului, una dintre ultimele relatări cunoscute vorbind de românul Stănică Pârlează, interpret de manele la Istanbul. Ziaristul român Miron Manega consideră o manea piesa „Până când nu te iubeam”, notată neumatic în culegerea "Spitalul amorului sau cântătorul dorului" (1852) de Anton Pann și aranjată de violonistul Victor Predescu în stil turcesc (anii 1950) pentru a fi interpretată de cântăreața Maria Tănase. Se pare însă că singura manea de secol XIX păstrată datează din anii 1880
Manele () [Corola-website/Science/303005_a_304334]
-
Victor Predescu în stil turcesc (anii 1950) pentru a fi interpretată de cântăreața Maria Tănase. Se pare însă că singura manea de secol XIX păstrată datează din anii 1880 și este notată în neume bizantine (asemeni pieselor cuprinse în "Spitalul amorului"). În înțelesul actual, maneaua a apărut în comunitățile țigănești din anii 1950-1960, ca reacție la sofisticata muzică lăutărească. Maneaua era o muzică accesibilă, cu text, ale cărei versuri descriau în mod idilic aspecte ale vieții duse de romi. Nu sunt
Manele () [Corola-website/Science/303005_a_304334]
-
li se potrivesc se pot autodefini drept persoane poliamoroase "(engl.: polyamorous)" sau polisexuale (termen general); este des întâlnită prescurtarea "poly". "ul" este un neologism și un cuvânt hibrid: "poly" provine din limba greacă și înseamnă "mai mulți/multe, multiplu", iar "amor" provine din limba latină și înseamnă "iubire". Cuvântul a fost adus în vorbirea curentă în mod independent de mai multe persoane, printre care Morning Glory Zell-Ravenheart, al cărei articol intitulat "A Bouquet of Lovers" ("Un buchet de iubiți") (1990) a
Poliamor () [Corola-website/Science/302213_a_303542]
-
interioară, sufletească, deprimantă pentru care nici iubirea invocată cu disperare nu este o șansă de salvare. În poezie tema principală este moartea, redată prin “sicriu”, “mort”, “somn”, “dormeau adânc”, “cavou”, “coroane”, “era frig”, “era vânt” si tema singurătatii. Celelalte motive - “amorul”, “tristețea”, “singurătatea” - sunt secundare, dar ajută la reliefarea ideii esențiale de alunecare inevitabilă spre moarte și neant.<br> Cuvântul-cheie al poeziei este “plumb”, care are valoare de simbol, repetiție și epitet. În exprimare, sicriele de plumb sugerează nemișcare, încremenire; amorul
Plumb (George Bacovia) () [Corola-website/Science/302262_a_303591]