14,847 matches
-
Cristos, cum ar fi putut să scrie, să propovăduiască și să nege în același timp sensul Scripturii și al predicării? „Iată un mister asupra căruia trebuie să medităm.” Un mister care îi permite lui Augustin să reia tema Învățătorului lăuntric, amplu expusă în De magistro. Cuvintele predicatorului, spune el, se mărginesc la a atinge auzul ascultătorilor. Ele nu au alt obiectiv decât acela - fundamental, de altfel - de a trezi râvna pentru mântuirea sufletului. Adevăratul Învățător, Isus Cristos, este deja înlăuntrul omului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
o tradiție pe care o venerează, nu mai are timp să privească înainte, pentru a deschide noi căi, pentru a descoperi noi orizonturi. Măreția sa este cea a unui secerător de geniu; limitele sale, cele ale unui tradiționalist fără o amplă perspectivă. Textele consacrate Anticristului sunt edificatoare. Prin însuși caracterul demersului său, el ne oferă cel mai bun rezumat al cercetării pe care aproape am încheiat‑o. În al doilea rând, Theodoret practică o metodă exegetică mixtă, reușind să împace, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nu se potrivește Macabeilor. Căci lor nu li s‑a încredințat nici o Împărăție, ei erau luptători care au adunat victorii și care s‑au stins curând. Nu rămâne, așadar, decât o soluție: a patra fiară este Imperiul Roman (cartea 7). Amplul pasaj pe care tocmai l‑am citat oferă o idee asupra a ceea ce savanții moderni numesc nivelul „istoric” al exegezei lui Theodoret: profeția este decodată pornind de la anumite date ale istoriei, capabile, în același timp, să confirme validitatea sa. Comentariul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mai ales de Irineu, Tertulian, Origen (dar la un alt nivel), Augustin, Theodoret, și de mulți alții, ca de pildă Atanasie cel Mare sau Ioan Hrisostom, care nu au fost incluși în această lucrare, dar care fac trimiteri, uneori foarte ample, la mitul nostru. Sunt rare pasajele antieretice ale acestor autori, în care numele Anticristului (la singular sau la plural) să nu fie rostit. Această țintă nedefinită a ereziilor va deveni de altfel ținta principală a manipulatorilor mitului pe tot parcursul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în cazul lui Hipolit, și cele extrem de rafinate ale alexandrinului. Aceeași datare (200 și 203) există la Norelli, în introducerea la Antichrist. Am folosit ediția lui Norelli, Ippolito, L’Anticristo, Florența, 1987, care cuprinde o intr., trad. italiană și un amplu comentariu. Traducerea acestor pasaje ne aparține. . „Osservazioni sulla struttura letteraria del De Christo et Antichristo di Ippolito”, Orpheus, 12, 1965, pp. 133‑155. . Quaestionum Hippolytearum specimen, Iena, 1864, cap. II, pp. 42‑56. . „Osservazioni...”, p. 150. . Ippolito, L’Anticristo, pp.
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și sacerdotală figurilor lui Levi, Simeon, Dan, Iosif și Beniamin (Test. lui Levi 16, 1‑5; Test. lui Dan 5, 6; Test. lui Bnm.. 3, 8; 11, 1). . În perioada ulterioară lui Hipolit, acest capitol va face obiectul multor comentarii ample: Origen, Omilia a XVII‑a la Gen.; Ambrozie, De patriarchis; Grigore de Elvira, Tractatus scripturarum (VI); Rufin, De benedictionibus patriarcharum; Chiril al Alexandriei, Glaphyra (VII). . Despre caracteristicile exegezei lui Hipolit în legătură cu pasajele pe care tocmai le‑am invocat, vezi J.
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
21; 1, 8, 1‑2; 1, 26, 8.24; 1, 33, 2. În Carm. vv. 1‑14; 83‑84; 765”. . În legătură cu acest subiect, teza lui J. Durel, Les Instructiones de Commodien, Paris, 1912. J.-M. Poinsotte pregătește o nouă ediție, amplu comentată. Utilizăm aici această ediție, încă inedită, pe care, cu amabilitate, autorul ne‑a pus‑o la dispoziție, preluând și traducerea sa. . Commodian scrie (și probabil pronunță) Antechrist, și nu Antichrist. Ca dovadă, acrostihul prezentat, al cărui titlu exact este
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ne arde, ne arde”. Sau: „O fugă tot mai aspră după cerul pur, / În suflet ca un roșu trandafir ardea. / Și cântecul nepământean crescut din ea / Era balsam și hrană pentru trubadur”. Aceeași obsesie străbate, ascendent, Țara de foc (1943), amplă compunere scrisă în prozodie tradițională, apărută în colecția revistei „Meșterul Manole”. Poemul, o căutare a înălțimilor inaccesibile, „nu e conceput plastic, ci creat muzical-contrapunctic” (Ovidiu Papadima), folosind cu virtuozitate și eficiență laitmotivul, anticipând tehnica și chiar temele lui Ștefan Aug.
SIUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289711_a_291040]
-
fi profesor la școli generale din Bârlad (1967-1982), apoi la Clubul „Spiru Haret” din același oraș. Debutul editorial are loc în 1970, cu placheta Tabu. Va publica ulterior mai multe cărți de poezie, dintre care cele editate după 1995 sunt ample antologii de autor. Este distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru volumul Maratonul (1985), mai obține Premiul Filialei Constanța a Uniunii Scriitorilor (1995), precum și alte premii sau medalii ale unor edituri, reviste, festivaluri de poezie etc. Poeme i-au
SIMIONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289685_a_291014]
-
Un scurt rezumat al ideilor sale lingvistice și istorice se dă în Epistola... către Ioan de Lipszky (1804), o broșură în latină. Dar opera vieții lui Ș., elaborată timp de peste treizeci de ani, este scrierea istoriei integrale a românilor, o amplă sinteză documentară, cu sute de surse variate, de la istoricii antici la cei contemporani. În paralel, el a alcătuit și două variante latinești: o colecție de documente, Rerum spectantium ad universam pentem daco-romanam seu valachicam summaria collectio ex diversis aucthoribus, păstrată
SINCAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289694_a_291023]
-
incursiunile sale în trecutul și prezentul dramei istorice. Notabil este S. ca antologator, care resuscită interesul pentru dramaturgi și piese uitate, efortul recuperator fiind prezent în primul rând în articolele exegetice. Astfel, în volumul Clio și Melpomena (1977), cea mai amplă secțiune, intitulată Piesa uitată, atrage atenția asupra unui repertoriu marginalizat sau de-a dreptul necunoscut, de la hasdeiana Răposatul postelnic la Vrăjitoarele lui Dimitrie Stelaru, trecând prin dramaturgia lui Iacob Negruzzi, I. L. Caragiale (Începem!), Al. Macedonski (Moartea lui Dante Alighieri), Barbu
SILVESTRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289670_a_290999]
-
al existenței românilor, cu îndeletnicirile, credințele, instituțiile și obiceiurile lor străvechi. În proza sadoveniană situațiile, atmosfera sunt încărcate de ecouri și rezonanțe multiple. Din întâmplări mărunte, chipuri fugare, din scurte drame anonime, spovedanii la un popas, în preajma focului, se învie ample fragmente de viață comunitară, civilizația pastorală, lunga și zbuciumata istorie a răzeșimii, tenacea rezistență împotriva mereu altor năvăliri cotropitoare, legile codrului sau ale pustietății bălților, unde își găsesc lăcaș refractarii. Chiar atunci când duc o existență singuratică, oamenii lui S. sunt
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
, Concept fundamental al gândirii istorice, social-politice și culturale a lui E. Lovinescu, s. a fost definit într-una din operele de căpătâi ale criticului, Istoria civilizației române moderne (I-III, 1924-1925). Premisele sunt însă mai vechi. Într-un amplu articol din 1915, consacrat lui Titu Maiorescu, se află o primă delimitare a tânărului critic față de înaintașul său, al cărui continuator, de altfel, se considera, precum și față de întreaga orientare a ideologiei junimiste. Recunoscând că Maiorescu era îndreptățit să constate pătrunderea
SINCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289696_a_291025]
-
substanța studiului Văduva în societatea medievală din țările Române, în volumul In memoriam profesor Radu Manolescu, coord. Stelian Brezeanu, volum îngrijit de Ecaterina Lung și Monica Neamțu, București, Editura Universității din București, 2006, pp. 221-248); cercetări care cutează spre priviri ample și încheieri curajoase (Alin Ciupală, Femeia în societatea românească a secolului al XIX-lea, București, Editura Meridiane, 2003. S-au constituit grupuri de cercetători la Iași23, la Cluj-Napoca24 și la București 25, pentru care abordarea sistemică începe să devină o
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
altele (O bibliografie cuprinzătoare la Șarlota Solcan, Femeile..., pp. 287-292). 23. Cu reprezentanți citați și notele precedente, ascultători față de chipul de abordare propus de Ștefan S. Gorovei în schița Femeia. Statut juridic și acțiune socială, parte a unui program mai amplu - Fragmente pentru o antropologie socială (Moldova secolului al XVII-lea) - publicat în Anuarul Muzeului Județean Vaslui. „Acta Moldavie Meridionalis”, XII-XIV, 1990-1992, pp. 169-171. 24. I-aș evoca aici întâi pe cei care semnează în volumul Cum scriem istoria. Apelul la
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
abătut de ș-au tăiat boiarii, câți au mai rămas”), emițând despre faptele lor sau observații generale (judecata dihotomică: fapta bună - fapta rea), sau constatări cu privire la caracterul suprimării - dacă a fost, adică, pedeapsă, succedaneu al unei judecări (înaintea unui juriu amplu ce-i cuprindea pe boierii din Divan și pe mai marii clerului), ori crimă, dacă a reprezentat un act făcut „pe/ cu pravilă” (legea - „lege direaptă”, „lege și dreptate” [”fără de lege și fără dreptate” - constata un hrisov din vremea lui
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
au tăiat capul lui Ștefan Lăcustă 86. Există de acum un precedent. Așa că boierii care au hotărât să-l ucidă pe Ștefan Rareș - un performer al destrăbălării (deși istoricii sunt de părere că a fost vorba de o manevră mai amplă a opoziției interne, sprijinită din Polonia și din Transilvania și aflată în legătură cu sosirea pretendentului Petre stolnicul) - nu și-au făcut prea multe scrupule. Ștefan Rareș a fost omorât pe 1 septembrie 1552, dimineața, lângă podul de la țuțora, unde Vodă ieșise
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de Doamne și de marii boieri). Curând caftanul va deveni însemn al învestiturii, alăturându-se firmanului dat de sultan (căci Domnul, odată numit în funcție, era înscris, simbolic, în ordinul select al ienicerilor purtători de caftane). Caftanul era o mantie amplă, lucrată din catifea, cu mâneci strâmte și lungi până la pământ, îmblănită cu samur (același samur sau cocon dublând și gulerul foarte lat), cu lungi tăieturi prin care ieșeau mâinile. Avea pieptul împodobit cu găitane de fir și cu nasturi de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
italienească pare a fi pălăria Doamnei Cătălina, soția lui Radu cel Mare, de la Mănăstirea bulgărească Kremikovți; tot cu pălărie și voal este pictată și jupâneasa Iuliana, soția lui Luca Arbore, în ctitoria bărbatului ei - și, peste rochia lungă cu mâneci ample, o mantie bizantină din stofă plină, cu flori de aur, tivită cu blană 320), cercetătorii iau în seamă, atunci când privesc moda feminină de Curte în curgerea ei istorică, chipurile nevestelor lui Ștefan cel Mare. Iorga spunea chiar undeva că „unul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fiică a Despinei Milița are și ea o înfățișare împărăteasă. Părul îi este acoperit de o rețea fină de fir cu mărgăritare, peste ea este așezată coroana înaltă cu șase fleuroane, de care spânzură pandelocurile bizantino-slave. Iia voievodală are mâneci ample, brodate, cu mâneci strâmte și cu cusături pe piept. Peste cămașă, la fel ca maică-sa, Ruxandra are o rochie roșie cu semicercuri de aur pe piept și cu partea de jos, care coboară sub genunchi lăsând să se vadă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
îndoială. Textul a fost scris după 15 iunie 1520 (fiindcă pe piatra de mormânt a lui Petru se află data de 15 iunie, fără an, dar în aprilie 1520 acela trăia) și înainte de septembrie 1521, când Neagoe Basarab moare. Cuvântarea, amplă, îmbracă forma unei epistole („carte”). O inscriptie de mari dimensiuni, având intercalate obișnuitele formule de salutatio și valedictio („Cela ce ești cu mila și cu darul lui Dumnezeu ales și pus înaintea noastră, de ne luminezi și ne strălucești cu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nici măcar într-un ceas, nici te-ai săturat niciodată de osteneală. Pentr-acéia, iubita mea maică, te chem pre tine că ești mai ostenitoare decât albina și decât pasările cerului și decât peștii mării”. Nespus de omenește sună fiecare din frazele ample ale acestei orații funebre. Jalea fiului ce-și plânge mama (împovărat de regretul absentării în clipa despărțirii din urmă: „Iar eu, deaca nu mi să întâmplă să fiu atuncea la moartea ta, mi să umplu sufletul de întristăciune, căci rămaș
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu cele ale statului. Alături de școli, societatea găsește numeroase forme de educație specifice diferitelor vârste (grădinițe, atenee populare etc.). Ministerul Instrucțiunii Publice din guvernul lui Lascăr Catargiu hotărăște în 1872 desființarea școlilor normale. În fața acestei situații se trece la un amplu program de acțiuni, menit a bara aplicarea hotărârii oficiale. Au loc acțiuni de protest, se redactează moțiuni etc. Petrache Poenaru, președinte al societății, afirma că „a distruge pepinierele în care se formează învățătorii destinați a se răspândi în comunele țării
SOCIETATEA PENTRU INVAŢATURA POPORULUI ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289767_a_291096]
-
Dintre intervențiile publicate, câteva articole ale lui I. Al. Lapedatu, Reuniunile literare și cestiunea teatrală, Publicațiuni literare și cestiunea teatrală (1869), cel al lui Mihail Strajanu, Cestiunea teatrală la noi și ceva despre originea teatrului în România liberă (1869), un amplu excurs critic intitulat Repertoriul nostru teatral (1870), semnat de Mihai Eminescu, pe atunci student la Viena, insistau asupra precarității dramaturgiei naționale, indicând în preocuparea pentru crearea unui repertoriu original, de inspirație istorică și populară, cu valoare predominant etică, cel mai
SOCIETATEA PENTRU FOND DE TEATRU ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289765_a_291094]
-
reacție la stereotipie, imobilitate și automatism, sfârșește prin a institui o monotonie a imprevizibilului, o tiranie a mișcării permanente, un delir al metamorfozelor și un triumf al convenționalismului” (Mircea Iorgulescu). Reductibilă, în ultimă analiză, la proze scurte, pentru că, oricât de ample, romanele lui S. sunt decompozabile în fragmente semiautonome, articulate în manieră postmodernistă, iar „dicționarele” și „fișierele” sunt prin definiție înșiruiri de astfel de fragmente, literatura lui e totodată unificabilă într-un (virtual) ansamblu coerent și totalizant, o ambițioasă summa. Mai
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]