8,411 matches
-
impun conducătorilor spirituali al obștilor creștine și care s-au modificat în timp, li se adaugă cele trei funcții de bază și anume predica, săvârșirea sfintelor taine (sacrificarea) și jurisdicția sacerdotală (judecarea), toate trei fiind consacrate prin ceea ce Hristos și Apostolii au săvârșit în timpul vieții lor pământene. Prima datorie și cea mai importantă a unui cleric este să răspândească cuvântul evangheliei, explicându-l pe înțelesul poporului și, în același timp, să combată cu toată vigoarea viciile omenești. Singura lui armă însă
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
și cea mai importantă a unui cleric este să răspândească cuvântul evangheliei, explicându-l pe înțelesul poporului și, în același timp, să combată cu toată vigoarea viciile omenești. Singura lui armă însă este cuvântul, împlinind astfel cuvintele lui Hristos către apostoli: „Mergeți și învățați toate neamurile”. Neavând altă armă decât cuvântul, în calitatea lui de învățător, preotul nu poate fi decât un soldat al păcii, întocmai cum au fost apostolii. Subordonat predicației este a 2-a funcție, la fel de importantă și anume
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
lui armă însă este cuvântul, împlinind astfel cuvintele lui Hristos către apostoli: „Mergeți și învățați toate neamurile”. Neavând altă armă decât cuvântul, în calitatea lui de învățător, preotul nu poate fi decât un soldat al păcii, întocmai cum au fost apostolii. Subordonat predicației este a 2-a funcție, la fel de importantă și anume, săvârșirea sfintelor taine pentru care Hristos a adăugat spuselor de mai sus „Botezând pe oameni în numele Tatălui și ai Fiului și al Sfântului Duh” pentru că înaintea sacrificării cuvântul lui
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
creștinismului, care a ajuns să cuprindă 1/3 din populația globului, punerea în practică s-a dovedit extrem de dificilă, iar rezultatul a fost departe de cel pe care l-a scontat Hristos și l-au dorit din toată ființa lor apostolii, toți sfârșind ca martiri ai credinței. Cele mai mari pericole au pornit chiar din interiorul creștinătății, fiind nevoie de-a lungul timpului de întruniri ecumenice (sinoade) pentru afirmarea și corectarea dogmei. Deși sinoadele nu sunt citate în biblie ca mod
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
ecumenice (sinoade) pentru afirmarea și corectarea dogmei. Deși sinoadele nu sunt citate în biblie ca mod de manifestare în credință, ele s-au dovedit necesare. Astfel primul sinod ecumenic a avut loc în anul 51 (după Hristos), reunind pe toți apostolii spre a combate erezia iudaică care izbucnise în rândul poporului evreu. Al doilea sinod, în anul 325 la Niceea, s-a întrunit pentru afirmarea dogmei creștine și combaterii arianismului, o altă erezie în plină ascensiune la acea vreme. Au urmat
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
aplica cuvintele mântuitorului „Părinte iartă-le lor căci nu știu ce fac" nu aceleași cuvinte se pot adresa celor care au săpat cu bună știință la temelia Bisericii lui Hristos, reușind să-i șubrezească fundamentul. Prima erezie notabilă apare chiar în timpul vieții apostolilor, când printre creștinii provinciilor din Asia mică se propagă un curent anticreștin, care susținea că mântuirea nu se poate obține decât prin circumcizie (tăierea împrejur) și păzirea legilor lui Moise. În fapt era vorba de neacceptarea carității (iubirii aproapelui) de către
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
un loc privilegiat în rândul creștinilor, un particularism doctrinar pentru ei, iar creștinismul în ansamblul său să fie doar un supliment al iudaismului. Ținta era subminarea tendinței bisericii creștine de a deveni unică și universală. A fost nevoie de întrunirea apostolilor la Ierusalim, întrunire pe care istoria creștinismului o consemnează ca primul sinod ecumenic (anul 50-51), pentru a opri acest curent. În urma intervenției cu adevărat de inspirație divină a Apostolului Petru, chemat să tranșeze problema, s-a putut stăvili această tendință
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
de a deveni unică și universală. A fost nevoie de întrunirea apostolilor la Ierusalim, întrunire pe care istoria creștinismului o consemnează ca primul sinod ecumenic (anul 50-51), pentru a opri acest curent. În urma intervenției cu adevărat de inspirație divină a Apostolului Petru, chemat să tranșeze problema, s-a putut stăvili această tendință. Apostolul Petru reușește să convingă auditoriul și creștinătatea că „mântuirea vine prin Hristos și Duhul Sfânt și mântuirea va fi și pentru unii și pentru alții'. Deși sinoadele nu
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
la Ierusalim, întrunire pe care istoria creștinismului o consemnează ca primul sinod ecumenic (anul 50-51), pentru a opri acest curent. În urma intervenției cu adevărat de inspirație divină a Apostolului Petru, chemat să tranșeze problema, s-a putut stăvili această tendință. Apostolul Petru reușește să convingă auditoriul și creștinătatea că „mântuirea vine prin Hristos și Duhul Sfânt și mântuirea va fi și pentru unii și pentru alții'. Deși sinoadele nu erau prevăzute în doctrina creștină ele au devenit necesare tocmai pentru a
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
și Duhul Sfânt și mântuirea va fi și pentru unii și pentru alții'. Deși sinoadele nu erau prevăzute în doctrina creștină ele au devenit necesare tocmai pentru a combate ereziile și a clarifica și reafirma principiile dogmei creștine. După era apostolilor ereziile aveau să izbucnească din nou cu intensitate variabilă, dar fiecare în parte și toate la un loc aveau să macine unitatea bisericii. Astfel, până în 325 (anul sinodului de la Niceea), istoria creștinismului înregistrează patru curente eretice mai importante: Ebionițiisectă eretică
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
patriarh, uzurpându-l pe Ignatie. Recuzat de sinod este depus, dar revine în 87 când este din nou înlăturat. Cu toate aceste frământări și în ciuda tendinței de supremație a bisericii răsăritene biserica creștină rămâne unită, iar Papa ca urmaș al apostolului Petru este recunoscut ca fiind conducătorul de drept al bisericii creștine. Această situație avea să dureze până în perioada 1043-1057 când Cerularie, alt patriarh al bisericii bizantine, uzând de unele percepte dogmatice, reușește să definitiveze schisma. Cauzele afirmate ale schismei au
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
încă de la începuturile creștinismului. Aceste tendințe pornesc atât din exterior, dar mai ales din interior, generate în egală măsură de acțiunile interesate de subminare a credinței și de dorința pătimașă de supremație în cadrul bisericii. Încercările schismatice, chiar din timpul vieții apostolilor, deși numeroase și pornite din mijlocul poporului evreu, nu au reușit să sfâșie biserica lui Hristos. Numeroasele sinoade determinate de tendințele schismatice au reușit să mențină unitatea bisericii și infailibilitatea Papei până în secolul al IX-lea, când schisma grecească izvorâtă
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
adauge, la sfârșitul secolului al VlII-lea, regalitatea feudală a papilor, odată cu dania făcută de Pepin, regele francilor, care oferă papei cheile orașelor italiene și întreaga Italie de mijloc cucerită de la lombarzi. Actele acestor donații au fost depuse pe mormântul apostolului Petru, dovedind astfel „că aceste teritorii devin proprietatea de veci a Prințului Apostolilor - și a Papei ca vicar al său”. Carol cel Mare (fiul lui Pepin) încoronat de Papa Leon al III- lea, confirmă în mod solemn dania tatălui său
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
făcută de Pepin, regele francilor, care oferă papei cheile orașelor italiene și întreaga Italie de mijloc cucerită de la lombarzi. Actele acestor donații au fost depuse pe mormântul apostolului Petru, dovedind astfel „că aceste teritorii devin proprietatea de veci a Prințului Apostolilor - și a Papei ca vicar al său”. Carol cel Mare (fiul lui Pepin) încoronat de Papa Leon al III- lea, confirmă în mod solemn dania tatălui său, asumându-și în același timp și rolul de protector al Bisericii Romane. Și
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Este evident, conchide Paulescu, că cele descrise mai sus nu sunt decât pretexte sau cauze aparente, ce se rezumă la aspecte care în mod obișnuit nu ar trebui să producă asemenea efecte (practica indulgențelor de exemplu exista încă din vremea apostolului Pavel ca un mod de exprimare a carității creștine). Starea de spirit însă și sentimentele naționale care se cristalizau în națiunile născânde, nu așteptau decât un promotor de idei noi pentru a se răscula, prilej favorabil ca națiunile să-și
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
ridică păcatele lumii și în care trebuie să credem, putem atinge mântuirea și sfințenia. Prin urmare aceste deziderate creștine ni le apropiem doar prin credință, singura care justifică și nu caritatea, adică faptele bune pe care le cereau Iisus și apostolii. Ori se știe foarte bine că prin caritate (sau porunca nouă dată apostolilor „să vă iubiți unii pe alții așa cum Eu v-am iubit pre voi” sau “dacă faceți acestea unuia din acești frați mai mici ai Mei Mie Mi-
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
sfințenia. Prin urmare aceste deziderate creștine ni le apropiem doar prin credință, singura care justifică și nu caritatea, adică faptele bune pe care le cereau Iisus și apostolii. Ori se știe foarte bine că prin caritate (sau porunca nouă dată apostolilor „să vă iubiți unii pe alții așa cum Eu v-am iubit pre voi” sau “dacă faceți acestea unuia din acești frați mai mici ai Mei Mie Mi-ați făcut-o”) Hristos a stabilit subordonarea Omenirii față de Dumnezeu, a înlocuit filantropia
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
promulgat Legea internațională prin care omenirea poate fi pacificată. În mod voit Luther a disprețuit caritatea înlocuind-o cu o himeră - credința fără fapte bune, caritabile. Rezultatele unei asemenea concepții nu au întârziat să apară: - locțiitorul lui Dumnezeu pe Pământ, Apostolul Petru și urmașii lui a fost suprimat, deci Biserica poate exista și fără cap. Puțin mai lipsea ca să-l nege și pe Hristos, care rămâne pentru veșnicie capul Bisericii Creștine; - apropierea între neamuri a dispărut ca posibilitate, întrucât iubirea aproapelui
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
se poate spune fără a greși că Luther în dorința lui de a reforma biserica, în fapt i-a săpat la temelie reușind s-o dărâme. Mai mult ca atât, a călcat în picioare cerința lui Hristos care a poruncit Apostolilor să se ferească de patimi, învățând în același timp oamenii cum să se ferească de ele. Or exemplul pe care reformatorii l-au dat au „oferit lumii un spectacol dezgustător prin viciile barbare pe care uneori le-au afișat chiar
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
scaunului apostolic pentru că existau în același timp doi papi. Continuă prin a se adresa sinodului general pe care-l situează deasupra Papei, pentru ca apoi să ultragieze instituția papală întrebându-se „Nu știu dacă Papa este însuși Anticristul - ori numai un apostol al acestuia”. Compară biserica veche cu „Sinagoga satanei” și încheie cu un pamflet „Captivitatea Babilonului” în care efectiv răstoarnă ierarhia bisericii. Pornirea împotriva papei nu se oprește aici, pentru că în orgoliul și trufia sa nemăsurată scrie o carte „Papalitatea fondată
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
apoi pretutindeni. - Nici promotorii reformei și nici reformatorii propriu ziși nu au înțeles că Biserica lui Hristos înseamnă omenirea organizată, care trebuie să fie una. N-au înțeles că omenirea trebuie să fie învățată, iar învățătorii trebuie să fie urmașii Apostolilor formați și educați în spiritul doctrinei creștine (întocmai cum Hristos i-a învățat și format pe Apostoli) și nu orice individ ales pe criterii subiective tocmai de cei care trebuie învățați. - Smulgând biserica din Unitatea Apostolică au încredințat-o nu
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
înseamnă omenirea organizată, care trebuie să fie una. N-au înțeles că omenirea trebuie să fie învățată, iar învățătorii trebuie să fie urmașii Apostolilor formați și educați în spiritul doctrinei creștine (întocmai cum Hristos i-a învățat și format pe Apostoli) și nu orice individ ales pe criterii subiective tocmai de cei care trebuie învățați. - Smulgând biserica din Unitatea Apostolică au încredințat-o nu rareori suveranilor temporali, creând așa zisul Cezaro Papism, așa cum se întâmpla la Mahomedani, unde sultanul era și
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
ales sași) și Calvin (mai ales unguri), fiecare încercând să atragă populați a românească de partea sa. Primul pas în această încercare a fost făcut prin traducerea bibliei datorată diaconului Coresi la cererea și îndemnul calvinilor. Cele 4 evanghelii (1561), Apostolul (1563), Tâlcul Evangheliilor sau Cazania cu Moliftelnicul (1564) și Psaltirea (1570), tipărite de Coresi au făcut ca pentru prima dată cuvântul lui Dumnezeu să poată fi auzit și înțeles în propria limbă, ceea ce în opinia lui Paulescu însemna un important
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
să fie în același timp un savant care iubește din tot sufletul știința medicală, adică știința omului: să fie o ființă care se jertfește pentru alții până la moarte, în sfârșit să fie un învățător al omenirii, mai bine zis un apostol al moralei. Cu asemenea convingeri formate în relația excepțională cu mentorul și maestrul său Etienne Lancereaux pe care-l va venera toată viața, convingeri care rezonau cu sufletul său mare și generos, Paulescu nu putea să aibă altă traiectorie decât
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
de partid. Chiar și opoziția din 1971 împotriva revoluției miniculturale și-o manifestase mereu doar în cadru organizat, cum se spunea, niciodată în afara partidului. Acest lucru m-a determinat în 1988 să nu mă gândesc la Iliescu atunci când discutam cu Apostol despre „Scrisoarea celor șase”. Bineînțeles, în această chestiune concepția mea era diferită și în ultimii ani activasem în afara regulilor partidului tocmai pentru că îmi dădusem seama că regulile respective erau destinate menținerii la putere a lui Ceaușescu. Revoluția din decembrie dobândise
Profeții despre trecut și despre viitor by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2139_a_3464]