6,930 matches
-
că vin de la sine o mulțime de lucruri. — Nu-mi prea plac lucrurile care vin de la sine. Le prefer pe cele care mă copleșesc... dure... nu normale. — Cred că ai stat prea mult în preajma unei persoane în vârstă. Un geniu aspru. În lume nu există numai așa ceva. Majoritatea oamenilor sunt obișnuiți. Bâjbâie pe întuneric. Ca mine, de exemplu. — Tu nu ești un om obișnuit. Ți-am mai spus. Am făcut un efort deosebit ca să-mi scot obsesiile sexuale din minte. Erecția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Mă dor ochii de-atâta praf. Ești dezamăgit că n-ai găsit nici un instrument muzical? — Puțin. Dar o să mai caut și în altă parte. Mi-am luat la revedere de la ea și am pornit singur spre dealul de vest. Vântul aspru vâjâia printre copaci, biciuindu-mi spatele. Am întors capul și am văzut luna. Se zărea doar pe jumătate, plutind singuratică deasupra turnului cu ceas. Era împrejmuită de nori groși. La lumina palidă a lunii, suprafața apei părea neagră ca smoala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
toate. Fără fular, mă dureau urechile de parcă mi le spinteca cineva cu cuțitul. O să-l caut pe Paznic a doua zi dimineața. Voiam să știu neapărat și ce mai făcea Umbra. Am urcat panta înghețată a dealului. 23 În țara aspră a minunilor Gropi, lipitori, turn — Nu e cutremur, spuse fata. Ne paște ceva mult mai grav. — Adică? A vrut să zică ceva, a oftat adânc și apoi a clătinat puternic din cap, disperată. — N-am timp să-ți explic acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Am urmat-o imediat. Privit de la distanță, la lumina palidă a lanternei, turnul părea o construcție monumentală minunată, care a dăinuit de-a lungul secolelor. Dacă te apropiai însă și-l atingeai, constatai că nu era decât o masă stâncoasă, aspră la pipăit, operă a intemperiilor naturii. Nici scara în spirală nu era scară adevărată, ci doar un fel de trepte săpate în stâncă, neregulate și înguste, făcute probabil de Întunegri. Abia aveam loc să punem câte un picior. Ca să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
m-a întrebat Paznicul când am intrat în gheretă. Ți-a făcut plăcere s-o vezi după atâta vreme, nu? — Știu eu ce să zic? Am clătinat dezamăgit din cap. — Așa se întâmplă mereu, spuse el satisfăcut. 25 În țara aspră a minunilor Mâncare, fabrică de elefanți, capcană Era mai simplu să mă cațăr pe funie decât să urc treptele. Avea câte un nod solid la fiecare treizeci de centimetri și acestea constituiau puncte de sprijin excelente. Mă apucasem bine cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
sunteți aici? întrebă fata. O femeie de treizeci și unu sau treizeci și doi de ani. Nu, n-am văzut niciodată femei pe-aici. Doar bărbați. Am privit-o insistent, dar n-a mai scos nici un cuvânt. 27 În țara aspră a minunilor Baghetă enciclopedică, eternitate, clame — Grozav! N-am ce zice! Și chiar nu mai e nimic de făcut? După calculele dumneavoastră, cam în ce stadiu se află situația? — Situația din capul tău? întrebă Profesorul. — Bineînțeles. Ce altă situație credeți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
-mi cântați și mie la instrumentul acela. Vă aștept cu plăcere. — Vă mulțumim, am zis. Cu cât ne îndepărtam mai mult de centrală, cu atât vâjâitul era mai slab. La un moment dat, a dispărut de tot. 29 În țara aspră a minunilor Lac, Kondō Masaomi, dresuri Ne-am înfășurat lucrurile în niște cămăși de rezervă ca să nu se ude în timp ce înotam. Ne-am pus bocceluțele pe cap și încercam să le ținem în stare de echilibru. Arătam tare caraghioși, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cel mai de preț. Privește-o bine, cu drag, cu inima deschisă... ca să aibă o moarte ușoară. Știu că nu o să-ți fie ușor, dar e spre binele tău. — Am înțeles. Mi-am pus paltonul și fularul. 31 În țara aspră a minunilor Bilete de călătorie, Police, detergent N-a fost mult până la Aoyama 1-chōme. Am mers de-a lungul șinelor, ascunzându-ne după coloane când trecea câte un tren. Îi vedeam clar pe pasageri, dar nici unul nu se uita pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pădure? Am privit atât de intens lumânarea, încât au început să mă doară ochii. Mi-am scos ochelarii și mi-am șters lacrimile cu palma. — Vin mâine la ora trei. Ai dreptate. N-am ce căuta aici. 33 În țara aspră a minunilor Rufe duse la uscător pe o zi ploioasă, mașină închiriată, Bob Dylan În duminica aceea ploioasă, toate cele patru uscătoare automate erau ocupate, așa că nu m-am mirat când am văzut patru sacoșe colorate diferit, atârnând de mânerele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să se rătăcească printre alte lucruri. Dacă ești capabilă de credință, atunci crede în mine. Îți promit că-l voi găsi. Nu contează cum. — Cred în tine, șopti ea după o vreme. Caută-mi, te rog, sufletul. 35 În țara aspră a minunilor Unghieră, sos cu unt, vază de fier Am tras mașina în fața bibliotecii la cinci și douăzeci și cinci. Pentru că îmi mai rămăsese timp la dispoziție, am ieșit din mașină și am hoinărit pe străzi. M-am uitat puțin la o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
altele, de-ale mele. Am căutat mult, e adevărat. Am scotocit fiecare colțișor al orașului împrejmuit de Zid, dar a meritat. Am luat un craniu în mâini, am închis ochii și mi-am plimbat degetele peste el. 37 În țara aspră a minunilor Luminițe, introspecție, curățenie Nu știu cât de mult am dormit. Cineva mă scutura de umeri. Primul lucru pe care l-am simțit a fost mirosul canapelei. Nu voiam să mă trezesc, dar cineva îmi agresa somnul dulce de parcă zgândărea o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
aș zice să mai înaintăm. După cum a început să ningă, îmi vine să cred că Paznicul o să renunțe la incinerare și se va întoarce acasă mai devreme. M-am ridicat și mi-am scuturat căciula de zăpadă. 39 În țara aspră a minunilor Floricele de porumb, Lord Jim, dispariția În drum spre parc ne-am oprit să cumpărăm niște bere. Am întrebat-o ce preferă, dar mi-a spus că îi place orice fel de bere cu condiția să facă spumă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să ți-o descriu, dar o să auzi caseta cu Bob Dylan. — Bob Dylan? A Hard Rain’s A-Gonna Fall, am vrut să-i explic, dar m-am lăsat păgubaș. Mi se părea prea multă bătaie de cap. Are o voce aspră, am zis. — Dacă te congelez, bunicul o să găsească o soluție să te readucă la viață. Nu știu dacă pot spera la așa ceva, dar nimic nu-i imposibil. Nu prea sunt șanse fără conștiință, am subliniat eu. Cine s-ar ocupa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
2 m, având frunzele sub formă de evantai. În Japonia se conduce pe partea stângă. Jocul s-a terminat. Introduceți moneda. Material asemănător sticlei, rezistent până la temperatura de 800˚C. PAGE FILENAME \p D:\Carti editura\Sfirsitul lumii si in tara aspra a minunilor Murakami\Surse\operat\La capatul lumii.doc PAGE 293
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
case de țară, construită în linia arhitecturii tradiționale, iar în preajmă, un arbore solitar încremenit sub un cer oțelit, în amurg; un amurg care anunță o noapte geroasă. Culorile sunt folosite cu discreție, în economia lucrării, voind să sugereze atmosfera aspră, hibernală. Cerul, pământul și vegetația sunt fundalurile tablourilor lui Ionel Spânu. Peisajul fascinează într-o succesiune de planuri în care cosmosul se dispersează în lucrurile mărunte. Ne recunoaștem în fiecare mișcare în tiparele ancestrale. Contează în primul rând imaginea surprinsă
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
case de țară, construită în linia arhitecturii tradiționale, iar în preajmă, un arbore solitar încremenit sub un cer oțelit, în amurg; un amurg care anunță o noapte geroasă. Culorile sunt folosite cu discreție, în economia lucrării, voind să sugereze atmosfera aspră, hibernală. Cerul, pământul și vegetația sunt fundalurile tablourilor lui Ionel Spânu. Peisajul fascinează într-o succesiune de planuri în care cosmosul se dispersează în lucrurile mărunte. Ne recunoaștem în fiecare mișcare în tiparele ancestrale. Contează în primul rând imaginea surprinsă
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
Nu atât oameni vechi, anacronici, cât arhaici, îndărătnici ca mentalități, mișcându-se într-un mediu rudimentar; nu atât misterioși (ca taciturnii lui Mihail Sadoveanu), cât refractari, netransparenți, păstrând sub măștile lor neutre gânduri ascunse. Nimic poetizat în comportamentul lor; reacțiile aspre, gestica violentă, limbajul stâncos, instinctele fruste - acestea par comentate de către un Giovanni Verga transilvan, vădit ostil idealizării, „crud” în verismul său. Tangențele cu Ioan Slavici, cu Liviu Rebreanu, mai puțin cu Ion Agârbiceanu (invocate de mai toți exegeții), se opresc
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
continuă a structurilor imagistice mai ales în jurul unor sintagme preluate din clasici: „Când peste codri-apare blânda lună, / Din ce în ce mai rar, în depărtare, / Un vuiet care încă mai răsună, / Furiș ascult în noaptea sunătoare. // Izvoare vii din vase stau să salte / Împotrivite, aspre, solitare, / Prin rumeni aburi, luna se arată / În peșteri și firizi, nerăbdătoare. Furiș ascult în noaptea sunătoare / O noapte care întârzie, / Când liniștea mă împresoară / Ca luna, ca o stea, ca o pustie.” O altă ipostază a lui D., cea
DASCALU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286694_a_288023]
-
el e un trecut zăcut ca o lingoare, / Și rădăcina lui încă mă doare. // Dar tot mai fulgeră - Parâng - iarăși să știi / - Destin cu creștet sus ne-nfrânt de vitregii - / Străbunul nu, prin oarbele potrivnicii. Cu el, drum vă croiți spre aspre culmi, spre soare.” Versurile din volumul În creștetul luminii adâncesc treptat nota elegiacă, ca și referința simbolică la un univers tradițional de mult părăsit, în vremuri de crâncenă istorie, și regăsit la vremea amurgului, într-o solaritate patetică, de dincolo de
GREGORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287352_a_288681]
-
București, 1981. Repere bibliografice: Ov. S. Crohmălniceanu, Nicolae Crișan, „Caietele cunoscuților mei”, GL, 1965, 5; Nicolae Prelipceanu, „Caietele cunoscuților mei”, ST, 1965, 6; Magdalena Popescu, „Noaptea așteptărilor”, GL, 1967, 22; Negoiță Lăptaru, „Romul Ladea”, ST, 1968, 9; Platon Pardău, Drumul aspru al inițierii, RL, 1979, 31; Dan Cristea, „Voievozi fără morminte”, LCF, 1979, 48; Cornel Moraru, Un roman despre epoca lui Mihai Viteazul, VTRA, 1979, 11; Vasile Chifor, Roman și istorie, VR, 1980, 3; Dicț. scriit. rom., I, 733-734; Cosma, Romanul
CRISAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286496_a_287825]
-
provoacă o viziune terifiantă a efectelor secetei, plasticizate într-un tablou apocaliptic (Foamete), așa cum lipsa mijloacelor de subzistență în mediul urban îl face să arunce diatribe și blesteme grele asupra orașului (Fapte diverse). Rostirea țărănească sau suburbană, cu inserții dialectale, aspră, dură, uneori trivială, dar în căutare de figuri și imagini de efect, șocante chiar, este principalul suport al tensiunii lirice revendicative. În insolența sa orgolioasă, poetul dă glas trupului, instinctelor, impulsurilor fiziologice, atacând zonele joase ale sensibilității. Stelele sunt despuiate
CREVEDIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286492_a_287821]
-
plachete - Mâine (1928), Printre oameni în mers (1933) și Minerii (1937) - probează că, salutând cu Whitman Firul de iarbă, trimițându-și „gândul departe”, întrezărind „Reșițe noi cu coșuri pân-la cer”, locomotive „cum n-au mai fost pe pământ / pentru graba aspră a puterniciei românești”, poetul nu era străin de tendințele prospective ale avangardei europene. Profet cu „vrere dârză”, îl însuflețesc proiecte enorme, vizând „Lăcașe sfinte ale mușchilor și ale creierului: / Romele,/ Parisurile, / New Yorkurile / izbânzilor românești de mâine!” Verbul lui se
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
și Oltul) îl anunță pe O. Goga. Maxima energie a tonului de rechizitoriu vehement este atinsă în Noi vrem pământ!, In opressores și Pentru libertate, unde C. dă glas direct sentimentelor justițiare, setei de dreptate socială și libertate națională. Stilul aspru, încordat, mulat pe tiparul revărsării de obidă țărănească, și o sobrietate lineară (lipsesc complet tropii) fac din Noi vrem pământ! o capodoperă a poeziei sociale și politice. Idealul eroic, care este una dintre ipostazele energetismului coșbucian, explică aplecarea poetului asupra
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
să fiu eu acela care să aduc columna lui Traian în țară. Am fost în audiență la papa, la Mussolini și mi s-a promis. Au venit însă specialiștii și mi-au arătat că dacă aducem columna în regimul nostru aspru, cu ierni friguroase o vom distruge într-un an. Fără îndoială columna lui Traian va fi cândva a noastră, dar vor trebui făcute amenajamente speciale, beton etc. Căci marmora din Italia, din ce e făcută statuia, nu rezistă frigurilor de la
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
amplă cercetare desfășurată în opt țări (SUA, Marea Britanie, Finlanda, Suedia, Norvegia, Danemarca, Olanda și Kuwait) a urmărit să stabilească dacă publicul din diferite țări și culturi ierarhizează în același fel diferitele infracțiuni. S-a cerut să se asocieze pedepse mai aspre sau mai blânde infracțiunilor (omucidere, viol, furt, tâlhărie, furt de automobile). Cu excepția Kuwaitului, în care populația s-a pronunțat pentru pedepse mai severe, în celelalte șapte țări a existat o concordanță în ceea ce privește periculozitatea diferitelor crime (Scott și Al-Thakeb, 1977). Același
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]