6,215 matches
-
monastice de la Muntele Athos în privința homosexualității. În 1920, muzicianul britanic Ralph Brewster a vizitat însoțit fiind de un amic grec complexul monastic de la muntele Athos, și a scris pe baza notelor lui de jurnal o carte numită "Cele 6000 de bărbi ale Athosului", publicată în 1935, în care atinge din punctul de vedere al homosexualului care era și chestiunea homosexualității din comunitățile de călugări atoniți. În aceeași decadă în care era publicată mărturia englezului Brewster, un jurnalist grec publica și el
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
asupra tuturor activităților. Sparta era caracterizată de o cultură războinică. Pământurile din Sparta erau cultivate de sclavi și periecii, supravegheați intens, de vreme ce erau mai numeroși decât spartanii, cea ce a provocat diverse revolte. Spartanii erau caracterizați prin mantia roșie și barba stufoasă. Nou-născuții bolnavi sau cu diferite deficiențe erau asasinați într-un mod teribil, fiind acceptați numai copiii capabili de a face față războiului. O problemă a Spartei era lipsa marinei, motiv pentru care în bătălia de la Termopile a fost nevoită
Sparta () [Corola-website/Science/297359_a_298688]
-
administrative mai puțin însemnate). Din prima clasă boierească făceau parte înalții demnitari, miniștrii și curtenii domnitorului: marele postelnic, marele ban, marele vornic, marele logofăt, marele spătar, marele vistiernic și marele agă, supranumiți și "boierii veliți" sau "divaniți", ori "boierii cu barbă", pentru că numai lor li se permitea portul acestei podoabe capilare. ii din următoarea clasă erau paharnicul, clucerul, stolnicul și comisul, iar boierii din clasa a III-a erau slugerul, pitarul, serdarul, șetrarul, medelnicerul, portarul, armașul și clucerul de arie. Tuturor
Boier () [Corola-website/Science/297384_a_298713]
-
premiera comediei "Cadrilul". Un nou volum de nuvele (edite și inedite): "Răfuiala", apărut la "Universala-Alcalay". În sumar: "Bibi. Poveste de copii mici pentru oameni mari" [inedită]; "Cântecul iubirii"; "Norocul"; "Talerii"; "Cearta"; "Glasul inimii"; "Soacra Sfântului Petru"; "Idilă de la țară": "Ofilire"; "Barba" (imitație); "Țăranul și coasa" (imitație); "Răfuiala". (Cele două imitații se publică pentru prima oară în volum.) Pe [[14 august]] [[1917]], autorul termină prima versiune a romanului "Ion". În noiembrie 1919 începe să transcrie romanul "Ion". Pe data [[20 noiembrie]] [[1920
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
la zonă, în special în funcție de clima în perioada Crăciunului (care pleacă de la o iarnă înghețată în emisfera nordică și ajunge la o vară călduroasă în emisfera sudică), în general este imaginat ca fiind îmbrăcat într-un costum roșu, având o barbă lungă și albă și locuind într-o țară nordică (mai frecvent în Finlanda sau în Canada). Spiridușii îl ajută la pregătirea cadourilor în atelierul Moșului. El împarte cadourile cu ajutorul unei sănii zburătoare, ce este trasă de reni (sau pe o
Moș Crăciun () [Corola-website/Science/296840_a_298169]
-
imigranții olandezi. Sinterklaas (versiunea olandeză a Sfântului Nicolae) era îmbrăcat cu haine bisericești și se urca pe acoperișurile caselor, trimițându-le acestora cadouri prin horn. În Marea Britanie, „Father Christmas” este datat din secolul XVII, personajul fiind un bărbat grăsuț, cu barbă, îmbrăcat într-o haină lungă, verde și guler de blană. Imaginea lui se regăsește în „fantoma Crăciunului prezent” din cartea „A Christmas Carol” scrisă de Charles Dickens. Christkindlein a devenit popular în Europa în secolul XIX. El aducea cadouri în
Moș Crăciun () [Corola-website/Science/296840_a_298169]
-
de Anul Nou. Existența lui dura 365 sau 366 de zile, îmbătrânea, deceda și învia la începutul anului următor. În tradițiile populare, Crăciunul apare fie ca o zeitate cu puteri supranaturale, fie ca un om obișnuit (un bătrân, pastor cu barba de omăt, vecin cu Moș Ajun, etc). Vestimentația lui era alcătuită din costum popular, anotimpul sugerat fiind primăvara. Vechimea numelui e dovedită de existența cuvântului, în variante, în aromână și meglenoromână. Obiceiul de a redacta o scrisoare către Moș Crăciun
Moș Crăciun () [Corola-website/Science/296840_a_298169]
-
cal alb și pune cadourile în saboți confecționați din lemn, iar în Rusia el este însoțit de Albă-ca-Zăpada. În Suedia, darurile sunt puse într-un sac îngropat adânc în zăpadă, iar Moș Crăciun este un pitic îmbrăcat în roșu, cu barbă albă, căruia îi place să mănânce orez cu lapte (o mâncare tradițională). În Italia există obiceiul ca, înainte de Moș Crăciun, să vină Befana. Ea se deplasează pe mătură și verifică dacă au fost cuminți copiii, lăsându-le cadouri lângă brad
Moș Crăciun () [Corola-website/Science/296840_a_298169]
-
mai mult la oraș. Este posibil să fie un împrumut din țările catolice, unde Moș Crăciun este cel care pune daruri în ghete sau ciorapi anume pregătiți. Moș Crăciun așa cum este el cunoscut azi, cu renii și veșmântul roșu și barbă albă a fost inventat la începutul secolului XX de o companie de publicitate americană care făcea reclamă pentru celebra Coca cola. Adevăratul Moș Crăciun, cel din tradiția Bisericii este însă Sfântul Nicolae. Copiilor din România li se poate întâmpla ca
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]
-
Germania e țara în care, la Freiburg, își află sediul una din cele mai importante organizații ale aromânilor, cu caracter transnațional, intitulată "" Uniunea pentru cultura și limba aromână"". Decanul de vârsta și liderul necontestat al diasporei aromâne este profesorul Vasile Barba din Freiburg. Născut în Grecia, în Megali Livadhia, s-a stabilit în perioada interbelică împreună cu familia în România, de unde a emigrat în Germania. Vasile Barba a contribuit la adoptarea Recomandării 1333/1997 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei privind limba
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
și limba aromână"". Decanul de vârsta și liderul necontestat al diasporei aromâne este profesorul Vasile Barba din Freiburg. Născut în Grecia, în Megali Livadhia, s-a stabilit în perioada interbelică împreună cu familia în România, de unde a emigrat în Germania. Vasile Barba a contribuit la adoptarea Recomandării 1333/1997 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei privind limba și cultura aromânilor, document care în Grecia a fost criticat ca "o nouă iradea (decret) a Sultanului din 1905" și care a recunoscut la timpul
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
cultura aromânilor, document care în Grecia a fost criticat ca "o nouă iradea (decret) a Sultanului din 1905" și care a recunoscut la timpul respectiv vlahii ca etnie separată de greci în cadrul Imperiului Otoman. Într-un interviu din martie 2006, Barba a declarat că ""România e singura patrie a aromânilor"". La Freiburg se află de mai bine de o jumătate de veac o amplă bibliotecă macedoromână. În Italia, la Salo, a trăiit în exil Constantin Papanace, aromân născut la Veria, ajuns
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
chiar și în Asia Centrală, în special în Turkestan, Afganistan și Uzbekistan, țări în care tradițiile apărute înainte de proliferarea Islamului se păstrează chiar și în zilele noastre. Poate cel mai cunoscut obicei este cel al adolescenților numiți "baccha beeres" ("tineri fără barbă"). Aceștia erau recrutați din rândul familiilor sărace, cu mulți copii, și erau învățați să se poarte și să danseze asemenea fetelor. De cele mai multe ori, adolescenții deveneau amanții stăpânilor lor, în tradiția pederastică numită "bacchabozlik". Există chiar și o maximă celebră
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
chiar și o maximă celebră, folosită de musulmanii cu înclinații homosexuale: "Femeile sunt bune pentru casă și pentru inimă, băieții sunt buni pentru plăcere". Tinerii "baccha" nu erau păstrați decât până la vârsta de maxim 18-20 de ani, vârstă la care barba începea să le crească și la care își pierdeau trăsăturile feminine. Dacă unii dintre foștii dansatori androgini reușeau să se căsătorească cu fetele foștilor stăpâni, cei mai mulți se întorceau în rândul familiilor din care proveniseră sau deveneau cerșetori. În Asia de
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
altor sectoare economice, cum ar fi transportul, comunicațiile, artizanatul, comerțul și construcțiile. 98% din populație sunt musulmani, 1% creștini, 1% evrei și alte religii. Pe insula Djerba trăiesc și musulmani kharidjiți. Tunisia este o țară musulmană considerată țara seculară, voalul, barba și toate simbolurile religioase este interzis de a fi afișate. Constituția interzice orice partid politic care are ca bază religia, pentru a se asigura separarea dintre religie și politică. În Tunisia poligamia este interzisă. Vezi și: Pe lista patrimoniului mondial
Tunisia () [Corola-website/Science/298150_a_299479]
-
mânie și a trimis o trupă de trei sute de soldați pentru a-l aresta pe Haralambie și a-l aduce în fața lui. Soldații nu s-au mulțumit doar cu arestarea sfântului ci l-au supus și la chinuri, legându-i barba în jurul gâtului și trăgându-l de ea pe drum. Odată ajuns în Antiohia, sfântul mucenic a fost supus la alte chinuri: soldații împăratului i-au înfipt un piron de fier în trup, i-au ars fața și i-au jupuit
Sfântul Haralambie () [Corola-website/Science/298162_a_299491]
-
grabnic pe Haralambie, pentru a stăvili astfel răspândirea creștinismului în provincia Antiohia. La noul refuz al Sfântului mucenic de a se închina zeilor păgâni, împăratul a dat ordin să i se zdrobească gura cu pietre și să i se ardă barba, dar sfântul a întors flăcările asupra chinuitorilor săi. În cele din urmă, la insistențele prefectului Crispus, împăratul a pronunțat sentința de condamnare la moarte a lui Haralambie, prin tăierea capului cu sabia. După execuție, fiica împăratului, Galinia, care trecuse la
Sfântul Haralambie () [Corola-website/Science/298162_a_299491]
-
pânză) datează din 1696, și poartă inscripția „Constantinus Brankovan Supremus Valachiae Transalpinae Princeps Ae[ta]tis 42 A[nn]o D[omi]ni 1696”. În portretul de la Mănăstirea Mamu, Brâncoveanu și familia sunt reprezentați la tinerețe. Voievodul are mustăți subțiri, barba neagră și părul încă neras, sub coroana de aur și catifea. Copiii sunt reprezentați la vârstă fragedă. În cazul Bisericii Sfântul Gheorghe din Mogoșoaia, terminată înainte de accederea la putere a lui Brâncoveanu, Iorga opinează că pictura trebuie să fi fost
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
seamănă foarte mult între ele. Portretele fiicelor lui Brâncoveanu au fost comparate cu cele ale fiicelor lui Duca-Vodă, de la Mănăstirea Cetățuia. Coroanele sunt tot închise, ca la Mamu, dar metalice. În Mănăstirea Surpatele, Brâncoveanu este înfățișat în floarea vârstei, cu barbă plină, neagră. Toți cei 11 copii sunt reprezentați, doi fii și trei fiice având înălțimi identice cu părinții lor. Coroanele sunt cu fleuroane. La biserica din Doicești, construită pe domeniul ce ar fi trebuit să-i rămână lui Matei, toți
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
având înălțimi identice cu părinții lor. Coroanele sunt cu fleuroane. La biserica din Doicești, construită pe domeniul ce ar fi trebuit să-i rămână lui Matei, toți cei 11 copii sunt reprezentați la aceeași înălțime cu părinții, iar Brâncoveanu are barbă albă. Un alt portret votiv se găsește la Mănăstirea Gura Motrului, rezidită de Preda Brâncoveanu și zugrăvită de voievod, unde sunt înfățișați Preda și soția lui Păuna, Matei Basarab, Stanca Brâncoveanu și Constantin și soția lui Marica. La biserica din
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
înfățișate figuri umane și animale (reale sau mitologice). În perioada sumeriană, au fost realizate, în număr mare, statuete reprezentând personaje fără podoabă capilară și cu brațele încrucișate pe piept. În schimb, figurile umane din perioada akkadiană aveau părul lung și barbă, un exemplu elocvent constituindu-l stela de la Naram-Sin. În ceea ce privește perioada amorită (sau "neosumeriană"), sunt remarcabile statuetele lui Gudea (guvernatorul cetății Lagaș), în care acesta este reprezentat cu mantie, turban și mâinile aduse la piept. Un exponat valoros din perioada babiloniană
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
despre modul în care boala i-a afectat viața. Pe 8 iunie 2008 s-a anunțat că Pratchett ar fi avut o experiență despre care a spus că „Odată ce ai trecut dincolo de toți zeii pe care i-am creat cu bărbi mari și trăsături omenești, acolo, de cealaltă parte a fizicii, se poate să fie o structură ordonată din care curge totul” și „Nu cred că mi-ar fi băgat cineva asta în cap”. El a detaliat problema pentru programul radiofonic
Terry Pratchett () [Corola-website/Science/297460_a_298789]
-
de sculptură: bazalt, diorit, gresie, alabastru. Ca inserții și monturi se utilizau materiale mai valoroase ca: cupru, aur, argint și pietre prețioase. Piatra era rară și era adusă din zone mai îndepărtate. Figurile umane aveau ochii mari, privirea fixă și bărbile lungi. Printre lucrările rămase de la sumerieni se remarcă reprezentările lui Gudea, conducătorul regiunii Lagash. O sumedenie de astfel de reprezentări sculptate cu caracter votiv, confecționate cu aproape cinci milenii în urmă, au fost descoperite la Tell Asmar. Tot cam în
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
Tot cam în aceeași perioadă (mai precis 2650 î.Hr.) sunt datate capodoperele de la cimitirul regal de la Ur. Printre acestea se remarcă o harpă de lemn cu inserții de aur și mozaic, care se încheie cu un cap de taur cu barbă, confecționat din aur. Sculptura babiloniană se remarcă prin vitalitate, masivitate și imaginație bogată. Lei uriași, tauri înaripați cu cap de om stau ca străjeri la porțile palatelor. În interior, zidurile erau ornate cu basoreliefuri reprezentând scene de vânătoare, bătălii, festivități
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
Ural asigurau trei regimente de cavaleriști (16 sotnii), o sotnie pentru regimentul de gardă, în total 2.973 de soldați. Cazacii de pe Ural s-au deosebit de restul cazacilor din Imperiul Rus prin aspectul exterior. Ei au refuzat să-și radă bărbile, atitudine specifică pentru credincioșii de rit vechi, deși numărul acestora a scăzut neîncetat chiar și în rândurile lor de-a lungul secolului al XIX-lea. Cazacii de pe Ural au participat la aproape toate războaiele Rusiei. Două regimente de pe Ural au
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]