6,162 matches
-
Făt-Frumos cu părul de aur) (d) "Săturați de harță, norii încetul cu încetul s-au domolit și s-au pus pe făcut fulgi. Numai că nu aveau sită. Atunci nourul cel de-a vorbit a prins a-i cerne prin barba lui, că era bună pentru treaba aceasta." (Spiridon Vangheli, Hora albă) Formulați enunțuri în care complementul direct să fie exprimat prin: (a) pronume negativ; (b) verb la modul infinitiv; (c) interjecție; (d) substantiv colectiv; (e) verb la modul supin; (f
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
dai, și orișicât vei fi dând, nu ți se istovesc comorile." (Ioan Slavici, Spaima zmeilor) Propoziția subordonată circumstanțială consecutivă Transcrieți, din textele de mai jos, propozițiile subordonate circumstanțiale consecutive și precizați termenii lor regenți: (a) "Toți erau cu părul, cu barba și mustețile pline de promoroacă, de nu-i cunoșteai, oameni sunt, draci sunt, ori alte arătări. Și așa tremurau de tare, de le dârdâiau dinții în gură. Iară mai ales pe Gerilă parcă-l zghihuiau toți dracii; pozne făcea cu
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
loc de pândă într-un colț pe lângă pom, bătu țepușele în pământ și se puse între ele, așa cum să-i vină unul dinainte și altul la spate ca, dacă îi va veni somn și ar moțăi, să se lovească cu barba în cel de dinaintea lui și dacă ar da capul pe spate, să se lovească cu ceafa în cel de dinapoi." (Prâslea cel voinic și merele de aur) (c) "Dacă ai să cauți Numărul Șaptesprezece și este foarte probabil că ai
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
nu s-ar fi minunat mai mult." (Barbu Ștefănescu Delavrancea, Neghiniță) Apoziția propoziția apozitivă Indicați apozițiile din textele de mai jos, precizând termenul lor regent: (a) "Pletele lui albe și crețe parcă sunt niște ciorchini de flori albe; sprincenele, mustățile, barba... peste toate au nins anii mulți și grei. Numai ochii bunicului au rămas ca odinioară: blânzi și mângâietori." (Barbu Ștefănescu Delavrancea, Bunicul) (b) "Acolo, sus, e păzit și de dușmănia lupului, și de iscusința vânătorului, căci pe muchiile prăpastiilor acelora
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
gândește. La ce se gândește? La nimic. Înnumără florile care cad. Se uită-n fundul grădinii. Se scarpină-n cap. Iar înnumără florile scuturate de adiere. Pletele lui albe și crețe parcă sunt niște ciorchini de flori albe; sprincenele, mustățile, barba... peste toate au nins anii mulți și grei. Numai ochii bunicului au rămas ca odinioară: blânzi și mângâietori. Cine trânti poarta? Credeam că s-a umflat vântul... o, bată-vă norocul, cocoșeii moșului!" (Barbu Ștefănescu Delavrancea, Bunicul) Cerințe: 1. Transcrieți
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
1283 î.e.n, în timpul domniei lui Ramses ll(1301-1235 î.e.n.) deasupra mumiei mortului stă un înger în poziție orizontală care ține în mînă roata vieții sau roata destinului. Imaginea este identică cu cea de pe tăblița 11 iar îngerul are barbă tunsă scurt, ori se știe că egiptenii nu purtau ase-menea podoabă, aceasta fiind specifică geților. Informațiile dovedesc fără putință de tăgadă că între cultura egipteană și cea a geților au existat legături directe și nu-meroase pentru că egiptenii nu puteau accepta
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
cultul practicat în Canaan. De ajutor ne vine mitologia egipteană care are un personaj cu același nu-me, vesel, ce ajută la nașterea copiilor și protejează femeile după actul creației vieții. Duhul este reprezentat de un bătrîn cu fața bucălată, cu barbă iar pe cap poartă o coroană de pene fixată într-o bentiță. Aceeași podoabă capilară o poartă și prizonierii filisteni ai faraonului egiptean Șeșonk pe la anii 935 î.e.n. Tot în această regiune, începînd cu secolul lll al erei noastre, sînt
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
în căsătorie de la regele Antirus al geților, pe fiica acestuia care îi merse vestea de frumoasă și vrednică. Pentru că a fost refuzat, a pus mîna pe sabie și a venit cu puhoi de oștire peste Istru să spele insulta adusă bărbii sale regale. Dar nici lui nu i-a fost priincioasă vizita pe meleagurile geților pentru că mulți dintre ei și-au lăsat oasele zălog cutezanței și trufiei persane. Fiul acestuia Xerxes(486-465 î.e.n.) vrînd să spele rușinea părintelui, adună în juru-i
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
din anul 48 î.e.n. ne spune că boero Bisto era și stăpîn al Traciei așa cum confirmă și tăblițele de plumb, dar niște istorici militari la minte îl fac pe marele get că ar fi trac, adică din Tracia de lîngă barba grecilor, ori el scrie pe tăblițe că este mato geto, adică îi conducea pe geți nu pe poponeții altora! Autorul ne spune că înghesuit de urgii ,,dimpreună cu tovarășii, căutînd scăpare se duse la Argedavon, la tatăl regelui Burebista... Luînd
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Marea Neagră de Mediterană. Legenda arată încă odată că am fost pe aceste locuri chiar înaintea potopului și nu ne-am schimbat casa și limba după năravul prădătorului care ne-a tîlhărit pînă și de cenușa din vatră sau firimitura din barbă. Tradiția greacă spune că acești pelasgi au venit cu numeroasele lor turme de oi din ținutul hiperboreenilor care este situat undeva la nordul Dunăre. Dar țîvlitorii de istorii ne îndeamnă să căutăm aceste tărîmuri prin Laponia sau Siberia! Spre vremurile
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
se duc tot foind prin a orașului străzi. Nu e nici unul din ei să nu poarte în spate o tolbă, Arc și săgeți ce la vîrf unse-s cu fiere de șerpi. Chip fioros, glasul crunt, icoana lui Marte întreagă; Barba și pletele lor n-au fost tăiate nicicînd. Mîna deprinsă le e să-nfigă în dușmani cuțitul, Care la orice barbar stă lîngă șold în chimir. Paloșul lor tăios biruie orișice drept. Largii nădragi și cojocul de ger îi păzesc
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Radu Donici); Leonid Soloviev, Minunata istorie a lui Nastratin Hogea, București, 1945 (în colaborare cu Magda Isanos); A. S. Pușkin, Fata căpitanului, București, 1946, Povestirile răposatului Ivan Petrovici Belchin, București, 1954 (în colaborare cu Gh. Solcănescu), Dama de pică, pref. Gh. Barbă, București, 1963; Alexei Tolstoi, Povestiri rusești, București, 1947; Maxim Gorki, Foma Gordeev, București, 1949; Din poezia chineză clasică, București, 1956; ed. 2 (Poeme chineze clasice), pref. edit., București, 1957; Aristofan, Teatru, București, 1956; Ovidiu, Tristele, pref. edit., București, 1957, Epistole
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286051_a_287380]
-
plata soldelor mercenarilor profesioniști, cu care urma să poarte campania din Moldova”. Așa cum am procedat în lucrarea mai sus citată, redăm descrierea acestei realizări, după primul catalog de medalii românești, publicat în 1906: ,,Avers: Bustul Voievodului văzut în față cu barbă, căciulă aplecată spre stânga, cu agrafă și penaj în partea dreaptă. Îmbrăcat cu mantie cu gulerul de blană și pieptarul ornamentat cu fir. După cum se poate observa, legenda de pe medalie cuprinde 18 cuvinte latine prescurtate, pe care le am transcris
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
bătute în anii 1840 și 1842, care marchează începutul obiceiului realizării în străinătate a unor medalii ce reflectă realități românești. Redăm prezentarea medaliei din 1840 după primul catalog medalistic din 1906: ,,1840 Medalia Principelui Mihail Sturdza: Avers: Capul domnitorului cu barbă în profil întors spre dreapta. Dedesubt * 1840 * pe deasupra capului inscripțiunea circulară: MICHAEL STURDZA PRINCEPS MOLDAVIAE (fig. 66av). Revers: Pe steaguri aranjate decorativ și armure de război, marca princiială cu coroană. Inscripțiunea circulară: FONDATOR UTILIUM PATRIE INTITUTORUM * IASSIS *. Tradus: Michail Sturdza
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
apare, din păcate, foarte rar pe medalii românești. În anul 1990, la semicentenarul brutalei sale treceri în neființă, sunt realizate două medalii și o plachetă. Una dintre medalii, realizată din inițiativa S.N.R., are pe avers (fig. 90av) chipul savantului cu barbă și pălărie, orientat jumătate stânga, ramuri de lauri și inscripție cu numele și anii existenței sale lumești. Pe revers (fig. 90rv) este ansamblul de clădiri ce găzduiește Institutul de istorie ctitorit de Iorga, ram de lauri și inscripții. Medalia realizată
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
din 1993, inițiată de Universitatea Populară București, aceasta copiază jenant aversul medaliei S.N.R. și stârnește confuzii prin inscripția reversului. O realizare medalistică din anul 1996, inițiată de Muzeul de Istorie și Arheologie „Prahova”, prezintă pe avers (fig. 99av) chipul cu barbă orientat spre stânga, în viziunea gravorului Vasile Gabor, cuprins în inscripția circulară NICOLAE IORGA 125 DE ANI DE LA NAȘTERE / 1871-1996. Pe revers (fig 99rv), talentul artistului Vasile Gabor etalează o reușită imagine a Muzeului de la Vălenii de Munte. Prezența remarcabilă
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
AL. SLĂTINEANV, continuată dedesubt pe două rânduri, PRIETENII COLABORATORII / ȘI ELEVII SĂI întrucât aceasta consemnează alături de numele sculptorului, André Lavrillier și anul realizării medaliei care este și anul morții savantului, 1939. Pe avers, (fig. 114av) chipul lui Al. Slătineanu cu barbă și mustață în profil spre stânga, este încadrat în partea superioară de inscripția semicirculară PROFESOR DOCTOR ALEXANDRV SLĂTINEANV. Reține atenția și legenda de pe avers, sub forma nimbului, care sporește subtilitatea mesajului. În centrul reversului, (fig. 114rv) este plasat capul simbol
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
stride”, „pepeni și slănină”. Înfățișarea demiurgului abia trezit din somn, „rumăn” la față și, ca de vin, „aburit și șumăn”, aduce cu cea a Dabijei vodă, iar modalitatea, bonom-caricaturală, anunță ceva din farmecul de mai târziu al portretului craiului „cu barba-n noduri” din poemul eminescian Călin (File din poveste). „Gadinile” unui bestiar fabulos, vasiliscul și inorogul, „leul și zmăul”, chiți, bouri și coluni, vipere și aspide, cerbi, iepuri și „hulpi”, revin adesea în simbolistica psalmilor lui D. - care încearcă, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
mai mult de două-trei ore ca să citești un text de Amélie Nothomb, dar îți trebuie mult mai multe ca să te eliberezi (evident, dacă o dorești) de o senzație stranie, fluidă și persistentă, aceea că ai întredeschis "camera obscură", ca în Barbă Albastră, cea în care nu ai voie să pătrunzi și în care ești împins de la spate să o faci, suportînd apoi, potrivit propriei constituții și disponibi lități, consecințe diverse. Dar nu mai ieși la fel din ea. Dacă mai ieși
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
curiozitate fără umbră, care se opresc în trama verbală, încît parfumul ușor vetust și prețios al cărților sale reușește să inducă o stare vecină cu transa catarctică celor care cititori-femelă, vorba lui Cortazar se lasă seduși. Iată două fragmente din Barbă Albastră, ce reia povestea binecunoscută din altă perspectivă, cea în care orice ființă umană are dreptul la camera ei secretă, la un colțișor ferit, și e autorizată să pedepsească oricît de sever o intruziune. Să ne amintim de miturile gnostice
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
De la Matei Milu (mort prin 1801-1802) au rămas un fel de "caractere" de forma ghicitorilor. Micile caricaturi într-un limbaj bufon romîno-turco-grec sunt pline de savoare. Iată un strâmb încrezut: Un om nalt și deșirat, La față foarte scurmat, Cu barbă dintr-însu, Vrednic de tot rîsu, Umblă crăcănat, Din șolduri legănat, La chip urât și slut, Are un picior mai scurt, Se socotește ariftè, Ocara lumii și eglengè, Se mândrește, fudulește, Gâci cine este... o bătrână cochetă: Pe aceasta îi gîci-o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lucruri așa rare, Ca și când treaz fiind, aș visa îmi pare... Zgomotele emise de defilarea romilor sunt un adevărat muzeu fonetic: Cei înarmați aveau buzdugane De aramă și niște lungi cuțite, Toți oameni înalți și groși în ciolane, Cu părul îmburzit, barbe șperlite, Haine avea lungi, scurte și învîrstate, Unii fără mâneci, alții rupte în spate. În loc de steag purtau ei o cioară De argint, cu penele rășchirate, Într-acel chip încît gândeai că zboară Pleznind din aripi cu aur suflate. Muzică făceau
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
creștet până în tufoasa chică. Parnavel cu sulița ascuțită Străpunsă pe Corbea în gemănare, Și de nu era punga încrețită, Îi pătrundea fierul până în spinare, Dar totuși răsturnîndu-l pe o dungă, Îi zdrobi toată cremenea în pungă. Mândrea pe Ciuntul de barbă trage, Năsturel pe Dondul flocăiește, Iar ca ș-un juncan Dragoșin rage Și cu dinții beliți clănțănește; Căci Sperlea îi sburasă nasu în două, Și mustețele cu buzele amândouă. Giolban încă dete să deie În Căcîga cu o bardă lată
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de cai, cu acțiunea la Chișinău, loc de împerechere a luxului cosmopolit cu mizeria tartară. Prezentarea eroilor e nu se poate mai cromatică: "Un frumos landou de Viena venea înhămat de patru telegari roibi. Vezeteul în vechi costum rusesc, cu barba lungă, îi mâna cu hățuri coperite cu ținte de argint, păzind un aer grav vrednic de un magistrat." Intriga sentimentală cade pe plan secundar. Esențial e stilul wertherian al melancoliei: "Mă simțeam foarte trist. Voiam să plâng și nu puteam
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cum e cazul în portretul cepei: Cum simți aceasta Ceapa, totodată, Cum e din natură foarte veninată, Se-mbrăcă îndată, iute, cu mânie, Douăsprece haine puse de dimie, Și cămăși atâtea albe, subțirele, Îmbrăcând binișul roșu peste ele, Pieptenă și barba-și albă și bătrână, Scuturînd-o bine de pământ, țărână. Metoda fundamentală este aglomerarea de sentințe, grămădirea aproape monstruoasă de aforisme pe o idee inițială și printr-o asociație foarte largă, alinierea lor după un program ritmic, totdeauna cu efect burlesc
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]