KorAP: Find »[drukola/base=biet & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...240 241 242 ...313 >

7,814 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324

de probele ADN. — A reușit? Logan ridică din umeri. — Isobel nu a găsit nici o urmă de lichid seminal. Umerii lui Insch se lăsară În jos. Privi În gol către dosarul din mâna sa. — Cum a putut să facă așa ceva? O biată fetiță--Logan nu spuse nimic. Știa că Insch se gândea la propria lui fiică, Încercând să nu suprapună cele două imagini. Într-un final, inspectorul Insch Își Îndreptă umerii, ochii strălucindu-i Întunecați pe fața rotundă. — O să-l agățăm pe animalul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
dragostea adevărată pe care omul o purta fiului său vitreg. Logan nu se putu abține să se Întrebe dacă tatăl lui Richard Erskine era și el pe afară, căutându-și fiul prin ploaie și Întuneric. Apoi Își aduse aminte că bietul om murise Înainte ca Richard să se nască. Se Încruntă În timp ce se Înscria cu duba În giratoriul care Îi ducea spre Hazlehead. Era ceva care nu-i dădea pace. Abia acum Își dădu seama: cât timp fusese În casa lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
dădea pace. Abia acum Își dădu seama: cât timp fusese În casa lor, nimeni nu adusese vorba despre tată. În toate fotografiile de pe perete apărea copilul dispărut și mama lui grijulie. Te-ai fi așteptat să fie măcar una cu bietul tată al lui Richard. Nici măcar nu știa cum Îl cheamă. Logan Îl lăsă pe domnul Lumley În fața blocului. Îi era greu să Îi spună „Nu vă faceți griji, domnule Lumley, o să-l găsim și va fi bine...“ când era sută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
interval de o oră. Deja știa răspunsul. Nu e treaba lui! zbieră vecina, pe un ton cât mai Înveninat cu putință. Și-a cedat toate drepturile nenorocite când nu a vrut să Își recunoască fiul. Gândește-te cum e pentru bietul copil să treacă prin viață ca un bastard! Oricum, Împuțitul ăla ar fi trebuit să afle până acum... Arătă spre un număr din The Sun care zăcea deschis pe covor. Titlul cu litere de-o șchioapă anunța: „PSIHOPATUL PEDOFIL LOVEȘTE

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
zis „ticălos iubitor de violatori“ și a tăiat-o. — Ce să spun, mă doare sufletul. — Apropo, ai niște mesaje: un domn Lumley. A sunat cam de șase ori În ultimele două ore. Voia să știe dacă i-am găsit fiul. Bietul tip pare disperat. Logan oftă. Toate echipele de căutare se duseseră acasă: nu mai puteau face nimic până dimineață. — L-ai găsit pe inspectorul Insch? Întrebă el. Gary clătină din cap, strâmbând din nas. — Nici o șansă. Se uită la ceas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
că tabloidele naționale și ziarele mari erau mai mult decât fericite să afișeze pentru cititorii lor fotografia fetei moarte. Insch scoase la iveală un Murray Mint vechi și-l băgă În gură. — Ține aproape. Cineva trebuie să știe cine e biata copiliță. Norman Chalmers a avut ieri la tribunal cele cincisprezece minute: reținut fără cauțiune. Numai că procurorul fiscal nu e mulțumit. Ori venim cu ceva concret ori Chalmers pleacă. — Găsim noi ceva, domnule. — Bine. Comandantul e Îngrijorat de toți copiii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
zice că ai Încă două mesaje de la un domn Lumley. Logan mormăi. Ar fi trebuit ca ofițerul de legătură pentru familia Lumley să se ocupe de telefoanele alea. Și-așa avea destule pe cap. Dar se simți vinovat aproape imediat. Bietul om Își pierduse fiul. Putea măcar să-l sune Înapoi. Simțea cum Începe să-l doară capul. — Spune-i că mă ocup de asta când mă-ntorc, da? Ieșiră prin spate. Fațada sediului poliției era luminată În Întregime, iar reflectoarele camerelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
unui babalâc un favor la un moment dat. N-am publicat un reportaj... Logan ridică o sprânceană, dar Miller nu-i spuse mai multe. Traficul nu era prea aglomerat duminica dimineața, dar vremea Îl Încentinea și pe acela la o biată târâială. Miller Își postă mașina În spatele unui camion care fusese cândva alb, acoperit la partea de sus cu un strat de zăpadă Înghețată, iar În rest cu trei degete de jeg. Un șmecheraș mâzgălise obișnuitele „AȘ VREA SĂ FIE ȘI

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
cei care se ocupă de cumpărături. Una din fufe ia o supradoză și gata, ai plecat la Malkie's Cash and Carry. Îți iei alta-n loc. O târfă lituaniană aproape nouă, la prețuri de bază negociabile. — Isuse! — Cele mai multe dintre bietele curve nici măcar nu vorbesc engleză. Sunt cumpărate, Învățate cu prafuri, angajate, uzate și aruncate la loc pe stradă când ajung prea jalnice să mai facă un număr ca lumea. Stătură În liniște, ascultând doar fâsâitul plicticos al aparatului de cappuccino

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
cele albe, tremurând În aerul Înghețat și drăcuind despre cât era de frig. — Deci care-i scorul? Întrebă Insch, când medicul de serviciu dădu la o parte acoperământul de hârtie și Încercă să-și spele mâinile Într-una din chiuvete. — Bietul băiat e mort. Nuș’ de câtă vreme. A cam Înghețat ca piatra. O vreme ca asta Își face de cap bine de tot cu rigor mortis. — Cauza decesului? Doctorul Își șterse mâinile de interiorul jachetei sale plușate. — Va trebui să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
și-atunci au găsit cadavrul. Îi privi: două fete, de opt și zece ani, și un băiat, cel mai mic, de șase ani. Frate și surori. Toți aveau același nas În vânt și ochi mari, căprui. — Bieții copii, spuse Insch. — Bieții copii pe naiba, spuse Logan. Cum crezi că au intrat? A fost nevoie de o șurubelniță de opt centimetri ca să forțeze ușa, să dea cu totul la o parte zăvorul. O patrulă În trecere i-a prins făcând asta. Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
săptămână și deja cariera lui era În canal. Și nici măcar nu era vina lui! Oftând, privi fața moartă a lui Geordie Stephenson. Mai rău era că Doug Disperatul era mult mai greu de condamnat acum. Juriul avea să vadă un biet bătrân bătut de poliție, scos la-naintare pentru uciderea unui criminal din Edinburgh. Cum să ucidă bătrânul acela pe cineva? Era așa fragil! Procurorul Fiscal n-avea să-l atingă nici c-o floare! Logan Își lăsă capul să cadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
seama de ceva. Ai confirmat cu doctorul lui, nu? Chiar e pe moarte, nu? Nu face mișto? — Am verificat. Chiar e pe moarte. Aprobă din cap, cu vârful țigării aprinse mișcându-i-se În sus și-n jos În semiîntuneric. — Bietul Doug. Dintr-un motiv oarecare, lui Logan i se părea greu să-i pară prea rău pentru individ, dar Își ținu gura Închisă. În camera pentru interogatorii, Logan dădu jos fotografia lui Geordie Stephenson. Atât pe cea de la poliția din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Îi fură date veștile și-i promise asistentei că domnul Anderson va beneficia de toată observația necesară Într-o celulă de la sediul Poliției. Ea Îl privi ca pe un gunoi care trebuia curățat de pe pantoful ei. — Ce naiba ai? Îl Întrebă. Bietul om tocmai a Încercat să se sinucidă. — E suspect Într-o anchetă de crimă, doar atât reuși Logan să-i spună până ca ea să se strâmbe recunoscându-l. — Te știu! Ai fost aici și ieri! Ești cel care l-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
nu voise să iasă așa, dar În clipa aia nu-i păsa. Era obosit, frustrat, și voia pe cineva la care să strige.A răpit alt puști pentru că a trebuit ca tu să spui lumii Întregi că am găsit un biet țânc mort... Se afundă În liniște și, În cele din urmă, Își dădu seama de ceva care fusese fix la nasul lui tot timpul. La naiba! Izbi volanul cu pumnul. La naiba, la naiba, la naiba, la naiba! — Isuse, omule

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214

nu l-a răzbunat. Gajus tăcu. Ideea violenței nerăzbunate apărea pentru prima oară în viața lui. Întrebă cu răceală, de parcă ar fi făcut o anchetă: — Și Augustus? Tribunul Caius Silius fu descumpănit de duritatea întrebării. — Era bolnav de-acum, zise. Bietul băiat a rămas în Planasia. — Viu, zise Gajus. — Da, trăia. Dar era ultimul rival legitim al lui Tiberius. Iar Tiberius, îndată ce a pus mâna pe putere, a trimis un centurion să-l ucidă. L-au atacat prin surprindere, el s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
operațiuni secrete. Cum poți găsi pe cineva care să garanteze că n-ai luat parte la ele? Băiatul își va pierde viața“, anunța Drusus. Jurnalul se întrerupea cu o pată de cerneală și era reluat șapte zile mai târziu. „Procesul bietului băiat a fost oribil: depoziții ale sclavilor smulse sub tortură, acuzații ale unor falși prieteni, adunări de senatori înspăimântați. Iar Tiberius, cu prezența lui dură în aulă, a provocat o asemenea spaimă, încât acuzatul, deși mersese din ușă-n ușă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
e teorema lui Tiberius.“ Scriind acestea, Drusus nu prevedea că, de-a lungul secolelor, Teorema avea să găsească mulți imitatori lipsiți de scrupule, chiar dacă nu întotdeauna foarte abili. Senatorii se adunară slugarnici, în grup compact, pentru a-l judeca pe bietul poet. Cineva observă că Senatului din Roma - care deliberase lupta împotriva cetății Carthago, a lui Pirrus, a lui Mitridates - nu-i rămânea altă ocupație decât să judece astfel de procese. „Libertatea cuvântului e abolită chiar și între pereții caselor.“ Însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
văzut tot timpul, printre senatori, pe cel care, de câțiva ani, se poate lăuda că doarme, și încă spre mulțumirea amândurora, alături de cea care a fost soția împăratului. Cine știe ce confidențe și ironii, ce secrete...“ Sarcasmul lui Drusus era aproape de insultă. „Bietul om ar fi trebuit să se retragă într-o provincie îndepărtată împreună cu nevasta aceea prea faimoasă și să nu se mai arate. Însă, nefiind destul de isteț, l-a salutat pe Tiberius cu o devoțiune care era, poate, teamă, dar pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
sentința, l-au trimis la moarte pe condamnat înainte ca acesta să-și dea seama ce se întâmplă. Erau calendele lui ianuarie. „Și în această zi sacră de sărbătoare“, scrise Drusus, „l-au târât pe străzi cu funia de gât. Bietul om trădat striga: «Priviți cum Sejanus își ucide victimele nevinovate!» Oamenii, văzând cortegiul și auzind strigătele, fugeau, închideau porțile și ferestrele. Atunci i-au înfășurat toga pe cap, sufocându-l ca să nu mai poată striga, și au mers așa, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
dintr-o familie în care Julia și Agrippina, timp de zece ani, după cum își aminteau cu toții, născuseră câte un copil la fiecare douăsprezece-treisprezece luni. Dar pe când se abandona în brațele lui, în vila aceea atât de luxoasă încât părea ireală, biata fată nu știa că îi mai rămâneau puține luni de viață. — Copilul a încercat să se nască înainte de soroc, dădu verdictul medicul. Ea însă, răvășită, incapabilă să înțeleagă ce se întâmpla, îi implora pe toți, pe medicii neputincioși, pe moașele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
ducis“ - așa i se adresa Împăratului, chiar și în intimitate. Pe atunci avea vreo cincizeci de ani. Se născuse la Pieria, în sudul Macedoniei, ajunsese sclav într-un moment și într-un mod despre care nu voia să vorbească, asemenea bietului Zaleucos, de care nu se mai aflase nimic. Fusese adus la Roma și îi fusese dăruit lui Augustus, care, impresionat de măiestria lui, îl eliberase. Învățase latina la maturitate și scria într-un stil foarte simplu, pitoresc ca o legendă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651

sac cu vată ce mi se așază pe corp și mă Împinge În jos. Visez toată noaptea numai trupuri goale, ca În pătimirile Sfântului Anton. Azi m-am uitat la toate colegele din grupă cu mare atenție. Toate sunt niște biete ființe docile ce așteaptă un soț norocos prin care să rămână În capitală; ele nu Înțeleg sfânta gratuitate a spiritului și a amorului. N-ar putea să iubească pe cineva dezinteresat, pentru că acesta ar merita În sine, având o valoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Întâlnirea aceea hotărâtoare fără să-și calce orgoliul În picioare venind direct la mine și cerându-și scuze mă poate duce la concluzia irevocabilă că a fost un răspuns negativ, tacit din partea lui??? El este asistent, iar eu doar o biată studentă. I-a convenit mai mult această tăcere, decât divulgarea unui refuz, dureros pentru mine și delicat pentru el? Crezi că va mai evoca acel moment? Și dacă el tace, eu ce să fac? Crezi că aș putea eu avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
sunt obrajii; apar sau nu acele petale Însângerate, semn al ridicării bruște a tensiunii erotice? Mă cobor cum n-aș fi crezut vreodată că aș fi capabil. Mă scrutez cu o curiozitate continuă: ce voi mai inventa ca să torturez o biată ființă ce nu are altă vină decât aceea că s-a născut cu o concavitate În locul unde eu am o formă convexă. (luni) Ne oprim la o cofetărie, Își ia o Înghețată; „Mai vreau una“; o privesc cu maliție și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]