6,158 matches
-
casă ("Delichon urbicum dasypus"). A treia specie de lăstun este lăstunul nepalez ("Delichon nepalense"), care viețuiește în zonele înalte din Asia de sud. Deși toate cele trei specii se aseamănă din punct de vedere fizic, numai la lăstunul de casă burta este cu desăvârșire albă. Au fost stabilite două subspecii pentru specia lăstunului de casă. Lăstunul european "D.u. urbicum", Linnaeus, 1758, populează întreaga Europă, Africa de nord și Asia până la Enisei. Lăstunul siberian "D.u. lagopodum", descris în 1811 de către
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
este acoperit cu puf alb. Coada nu este forfecată prea tare. Picioarele sunt acoperite de pene și puf. Masculii nu se prea deosebesc prin exterior de femele. Indivizii tineri se aseamănă cu adulții, însă au spatele negru-gri, fără luciu, și burta de o nuanță albă-cafenie. Lăstunii năpârlesc o singură dată de an, în schimb procesul este îndelungat, cuprinzându-se între lunile august și martie. Toamna își schimbă puful, iar primăvara penele. În limitele arealului său de viețuire lăstunul poate fi confundat
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
august și martie. Toamna își schimbă puful, iar primăvara penele. În limitele arealului său de viețuire lăstunul poate fi confundat cu rândunicile și cu alți reprezentanți ai acestei familii - rândunica de casă, lăstunul de apă, rândunica roșcată. Deosebirea constă în burta albă a lăstunului de casă, vizibilă în timpul zborului. În Africa seamănă mult cu rândunica cenușie ("Pseudhirundo griseopyga"). Aceasta, însă, are o burtă mai întunecată, partea superioară a cozii este cenușie, iar coada este puternic forfecată. Lăstunul de casă zboară rapid
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
și cu alți reprezentanți ai acestei familii - rândunica de casă, lăstunul de apă, rândunica roșcată. Deosebirea constă în burta albă a lăstunului de casă, vizibilă în timpul zborului. În Africa seamănă mult cu rândunica cenușie ("Pseudhirundo griseopyga"). Aceasta, însă, are o burtă mai întunecată, partea superioară a cozii este cenușie, iar coada este puternic forfecată. Lăstunul de casă zboară rapid și agil, mai lejer însă decât rândunica de casă. În zbor dă din aripi în medie de 5,3 ori pe secundă
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
Praeterintenția este o formă specială a vinovăției, prin combinarea culpei și a intenției. În fond infractorul prevede și dorește ori acceptă producerea unor urmări periculoase, însă cele produse în realitate sunt mai periculoase. (ex.: un bărbat lovește o femeie în burtă neștiind că aceasta este însărcinată. Ceea ce prevede el reprezintă intenția de a lovi, însă rezultatul este unul mai grav decât se aștepta el să fie: un avort.). Infracțiunea trebuie prevăzută de legea penală. Altfel spus nu orice faptă ce reprezintă
Infracțiune () [Corola-website/Science/317534_a_318863]
-
Ciorba de burtă este un tip de mâncare tradițională românească și face parte din categoria ciorbelor. Există multe variante de rețete răspândite în România. După Silvia Jurcovan (n. 26 aprilie 1913, Cojocna), scriitoare, între altele, de cărți de bucate, specificul ei este acrirea
Ciorbă de burtă () [Corola-website/Science/317654_a_318983]
-
mai întâi, în ceaunele și cazanele trupelor de spahii ale Imperiului Otoman. Astfel șefii regimentelor de spahii erau cunoscuți sub titulatura de ciorbagii. Lângă cortul lor se afla dintotdeauna cel al popotei, unde se făceau cele mai bune ciorbe de burtă sau de berbecuți. În turcește bine-cunoscuta fiertură poartă numele de "çorba", cuvânt provenit din arabul "šorba" ("šarâb"). Aceste cuvinte trasează cu precizie harta cuceririlor otomane. Grecii de după de cucerirea Constantinopolului, care au fost intens turciți vreme de patru secole, o
Ciorbă de burtă () [Corola-website/Science/317654_a_318983]
-
țorbas"). Ei fac și astăzi "tchorba toptsita", adică o ciorbă de perișoare. Bulgarii, sârbii, croații sau albanezii o gătesc și ei sub diverse denumiri derivate din cuvântul turcesc. Bulgarii, de pildă, gătesc "Shkembe tșorba" care seamănă cumva cu ciorba de burtă. În secolul al XVII-lea și al XVIII-lea, bucureștenii au pregătit o mâncare denumită „pacea", făcută din picioare de oaie sau vițel, dreasă cu ou și oțet, similară deci ciorbei de burtă. Ciorba de burtă s-a autohtonizat în
Ciorbă de burtă () [Corola-website/Science/317654_a_318983]
-
tșorba" care seamănă cumva cu ciorba de burtă. În secolul al XVII-lea și al XVIII-lea, bucureștenii au pregătit o mâncare denumită „pacea", făcută din picioare de oaie sau vițel, dreasă cu ou și oțet, similară deci ciorbei de burtă. Ciorba de burtă s-a autohtonizat în România. S-a spus: „Pentru că a fost preluată sub stăpânire otomană, acră i-a fost și ei soarta”. La propriu, căci oțetul a fost un adaos românesc în ciorba asta (în lipsă de
Ciorbă de burtă () [Corola-website/Science/317654_a_318983]
-
cumva cu ciorba de burtă. În secolul al XVII-lea și al XVIII-lea, bucureștenii au pregătit o mâncare denumită „pacea", făcută din picioare de oaie sau vițel, dreasă cu ou și oțet, similară deci ciorbei de burtă. Ciorba de burtă s-a autohtonizat în România. S-a spus: „Pentru că a fost preluată sub stăpânire otomană, acră i-a fost și ei soarta”. La propriu, căci oțetul a fost un adaos românesc în ciorba asta (în lipsă de lămâie), la fel
Ciorbă de burtă () [Corola-website/Science/317654_a_318983]
-
La propriu, căci oțetul a fost un adaos românesc în ciorba asta (în lipsă de lămâie), la fel și zarzavaturile. Astăzi, în restaurante mai ridicate, nu se întrebuințează oțet, acesta cum se spune, ar fi defavorabil gustului. Pentru ciorba de burtă românească se iau mult mai multe ingrediente ca pentru ciorbe asemănătoare din alte țări. Este nevoie de: apă sau supă de carne, carne (burtă de vită, picioare de vițel sau porc, oase de vită cu măduvă), legume (cepe, morcovi, țelină
Ciorbă de burtă () [Corola-website/Science/317654_a_318983]
-
ridicate, nu se întrebuințează oțet, acesta cum se spune, ar fi defavorabil gustului. Pentru ciorba de burtă românească se iau mult mai multe ingrediente ca pentru ciorbe asemănătoare din alte țări. Este nevoie de: apă sau supă de carne, carne (burtă de vită, picioare de vițel sau porc, oase de vită cu măduvă), legume (cepe, morcovi, țelină, rădăcină de pătrunjel, usturoi, ardei roșu), condimente și verdețuri (sare, boabe de piper, foi de dafin, mujdei, pătrunjel verde, leuștean, frunze de țelină, ardei
Ciorbă de burtă () [Corola-website/Science/317654_a_318983]
-
foi de dafin, mujdei, pătrunjel verde, leuștean, frunze de țelină, ardei iuți) precum gălbenușuri de ou, smântână, acriș bazat pe lămâie, sare de lămâie, oțet de vin sau borș). Cel mai mare consum de timp este la curățarea și fierberea burții (este necesar să fie spălată de mai multe ori, fiind de fiecare dată rasă cu sare, pusă apoi, pentru 2-3 ore, într-un vas cu apă în care s-a dizolvat o lingură de bicarbonat de sodiu, după ce carnea trebuie
Ciorbă de burtă () [Corola-website/Science/317654_a_318983]
-
bine, în sfârșit ea este pusă la fiert timp de până la trei ore) împreună cu celelalte ingrediente de carne, precum legumele, piperul și foile de dafin. Un morcov și ardeiul roșu tăiați julienne se prăjesc într-o tigaie extra. Odată fiartă, burta se strecoară de zeama (care se păstrează) și se taie în „tăieței” (8 la 0,5 cm). Se aduce la fierbere zeama cu burta, și se adaugă morcovul precum și ardeiul roșu prăjit, mujdeiul, verdeața, potrivind-o de acru. Luată de pe
Ciorbă de burtă () [Corola-website/Science/317654_a_318983]
-
dafin. Un morcov și ardeiul roșu tăiați julienne se prăjesc într-o tigaie extra. Odată fiartă, burta se strecoară de zeama (care se păstrează) și se taie în „tăieței” (8 la 0,5 cm). Se aduce la fierbere zeama cu burta, și se adaugă morcovul precum și ardeiul roșu prăjit, mujdeiul, verdeața, potrivind-o de acru. Luată de pe foc, se adaugă un amestec de smântână, gălbenușuri și un polonic de zeamă fierbinte la ciorbă. Se servește cu ardei iuți. Sigur că se
Ciorbă de burtă () [Corola-website/Science/317654_a_318983]
-
adaugă morcovul precum și ardeiul roșu prăjit, mujdeiul, verdeața, potrivind-o de acru. Luată de pe foc, se adaugă un amestec de smântână, gălbenușuri și un polonic de zeamă fierbinte la ciorbă. Se servește cu ardei iuți. Sigur că se poate cumpăra burta deja fiartă, proaspătă sau congelată. Dar fără zeama originală, ciorbei îi va lipsi gustul tipic. Jurnalistul și scriitorul Radu Anton Roman a scris: „Acest fel de mâncare pare că se face pentru birjari beți, dar are cel mai sofisticat și
Ciorbă de burtă () [Corola-website/Science/317654_a_318983]
-
Safado: The Challenge". Prima scenă a jucat-o alături de Rocco Siffredi, în cadrul unei orgii cu 14 persoane. În timpul unei partide de sex oral, Sasha și-a surprins partenerul și întreaga echipă de filmări prin rugămintea de a fi lovită în burtă cu piciorul. Mai târziu Sasha declară pe marginea acestui caz: „Am făcut-o pentru că atunci când faci sex te sufoci, iar acesta e un sentiment euforic pentru mine.” În unul din interviurile acordate, ea mărturisește că îi place să fie ușor
Sasha Grey () [Corola-website/Science/317679_a_319008]
-
de încălțări noi, alteori este transformat în cocoș, iar alteori nici nu apare. Pașii îl poartă pe Jack prin păduri, pe munți înzăpeziți, prin deșerturi, prin mlaștini, sub pământ, pe insule izolate, în adâncul mării, în Spațiu și chiar prin burta unui dragon. Jack întâlnește personaje atât de variate, precum niște gangsteri, un trib de maimuțe, niște cosmonauți sau triceraquinii de pe fundul mării. Episoadele nu au fost difuzate cu titlu, cu două excepții ("Nașterea Răului" și "Anotimpurile morții"), astfel că în
Samurai Jack () [Corola-website/Science/319205_a_320534]
-
de locuitori ai deșertului, singurul care mai știa unde se află bijuteria. Cei doi pornesc iar la drum și înfruntă o furtună de nisip. Apoi un monstru răsare din nisip și o înghite pe Ikra, dar ea scapă tăindu-i burta. De la un moment dat, își continuă drumul fără ukle, lăsate probabil să se odihnească în vreo oază. Un păsăroi o înșfacă pe Ikra și Jack o eliberează, sărind în cârca păsăroiului și obligându-l să o lase jos. Jack se
Jack și războinica () [Corola-website/Science/319260_a_320589]
-
și de aceea locuitorii planetei l-au făcut regele lor și i s-au închinat pe veci. Copiii rămân împietriți. A doua poveste este despre o Scufiță Roșie cu sprâncenele în flăcări, întruchiparea lui Aku, care își salvează bunica din burta lupului, după ce îl prăjește pe lup cu razele laser pe care le scoate din ochi și mi ți-l tăvălește bine. Copiii rămân nedumeriți: ei vor o poveste cu Jack. Aku hotărăște să le facă pe plac. Așa că a treia
Poveștile lui Aku () [Corola-website/Science/319286_a_320615]
-
digerat timp de 500 de ani. În orice caz, capul ales de Jack îl va înghiți. Jack pune întrebarea potrivită ("Dacă ai fi celălalt cap, care ai spune că e capul magic"?), ghicește și este înghițit de viermele ales. În burta viermelui găsește mai mulți bătrâni înțelepți care pesemne ghiciseră și fuseseră mâncați, dar își dă seama că de fapt nu era nicio magie la mijloc. Jack își ascute sabia noaptea, într-o pădure, când îi apare în față o familie
Trei povești cu Jack () [Corola-website/Science/319290_a_320619]
-
ciocârlia de câmp (Alauda arvensis). La capătul rezervației se află Iazul Valea lui David (2 ha), unde pot fi zăriți mulți pești din soiul "crap silezian", bibani, șerpi lungi cam de jumătate de metru, vineți pe spinare și albicioși pe burtă. Pe coasta dreapta a văii sunt vipere .
Fânețele seculare Valea lui David () [Corola-website/Science/316661_a_317990]
-
genurile "Ammodytes", "Pollachius" și "Engraulis". Specia "Pleurogrammus monopterygius" și genul "Scomberesocidae" sunt preferatele balenelor cu cocoașă din nordul Pacificului. În stomacul balenelor pot încăpea 500-600 kg de mâncare, echivalentul a 600 de heringi sau 800 pești pollack de Alaska. În burta unor indivizi au fost descoperite și rămășițele digerate ale unor păsări marine. Balenele cu cocoașă folosesc 5 tehnici de vânătoare caracteristice și altor balene, dintre care cele mai des practicate sunt următoarele: Ultimele două tehnici de vânătoare cer o oarecare
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
prezenta datorită strălucirii argintii care se propagă în apă atunci când soarele strălucește. Ca hrană preferă algele(perioadă caldă) pe care le roade de pe pietre. Primăvară consumă icrele altor pești și viermi de apă. Colorația este verde-măsliniu pe spate, argintiu pe burtă și înotătoare sângerii.Capul scobarului are caracteristică (de unde i se trage numele latinesc) că maxilarul superior este mai lung decât cel inferior, având o proeminenta de tip "nas". În interior, peritoneul este negru că și cavitatea matelor, de aici este
Scobar () [Corola-website/Science/318646_a_319975]
-
arătau cu acuratețe mișcările ondulatorii ale corpului euglenei. În 1830, Christian Gottfried Ehrenberg a redenumit "Cercaria" „"Euglena viridis"” și a plasat-o, în sistemul său fără succes de clasificare, în Polygastrica în familia Astasiaea, care cuprindea creaturi cu mai multe „burți”, formă schimbătoare a corpului, fără pseudopozi sau lorice Folosindu-și nou-inventatul microscop acromatic, Ehrenberg a văzut organul detector de lumină al euglenei, și a dedus în mod greșit că ar avea un sistem nervos. Această caracteristică a dat numele genului
Euglenă () [Corola-website/Science/316092_a_317421]