KorAP: Find »[drukola/base=călugăr & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...240 241 242 ...432 >

10,800 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635

el, Theo! Câți ani ai, Theo? Douăzeci și trei, meștere! Ei bine, Theo de douăzeci și trei de ani, luni începem zugrăveala! Nu-i o treabă ușoară, băiete! E treabă de bărbat, nu de muiere! Fii pregătit! Bine, meștere! Ești călugăr sau novice? Nu! Sunt student! Student?! se miră meșterul Luca prin întuneric, întorcându-și în prispă capul la mine, Unde? La Arte Plastice! La pictură?! tot mai uimit meșterul, Auzi, Janos, tânărul nostru are pregătire, Și vă învață cineva acoloc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
văzute doar la suprafață, nu păreau să aibă o atât de strânsă interdependență, glasul clopotului mic aliniază pe cărarea ce duce la biserica veche într-o ordine mai mult sau mai puțin întâmplătoare pașii controlați de poalele sutanelor lungi ale călugărilor reculeși pentru slujba de vecernie, Pe meșterul Luca cum l-ai cunoscut? mă întorc eu spre Janos atunci când în curtea mănăstirii totul reintră în pacea fără început și fără sfârșit a naturii, Am terminat Artele Plastice în ’80, vorbește tăcutul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
cu această amânare pe suflet, îmi apasă greu! Dacă vrei să faci ceva în meseria asta, Theo, lasă filosofia la o parte, altfel nu vei putea picta nici un metru de perete! Ușile bisericii vechi se deschid și ies pe rând călugării de la slujba de vecernie cu pașii lor egali, măsurați de poalele sutanelor lungi, Daniel și părintele Ioan n-au ieșit încă, Nu sunt hotărât să mă fac zugrav de biserici, Janos! El se ridică încet de pe trepte și se sprijină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
mea lumea toată s-a schimbat și a intrat și pentru mine în mersul ei firesc, statornicit de Dumnezeu încă din primele zile ale Genezei, când i-a dat bărbatului femeie să-i ție de urât și să-l piardă, călugării au mâncat deja și s-au retras în chiliile lor, fratele Rafael mă mai aștepta pe mine, spală vasele și pe-un colț de sobă a lăsat într-un castron mic și pentru mine fasolea frecată, de post, să nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
citească, am încercat eu odată să-l învăț, dar n-a mers, Ce scrie? E de la sora lui Theo, îi explic eu cu răbdare, Ce face Theo, vine să termine biserica? mă întreabă plin de curiozitate și fratele Rafael, spun călugării că starețul nu-i mai dă voie să picteze biserica noastră, că va chema alți pictori, și eu mă întorc spre naivitatea acestui om de treabă, Așa e, frate Rafael, părintele Varava a vorbit cu preasfinția sa episcopul și va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
pământului, întâi de toate va trebui să dau jos toată pictura meșterului Luca, gândurile mele întrerupte de prezența străină pe care o simt fără să-mi întorc capul, E Daniel, respectuos mă cheamă la masă, mă așteaptă părintele și ceilalți călugări, dar înainte de toate stabilesc cu acest copil cuminte ca un om mare niște reguli, îmi va spune pe nume în primul rând și-n al doilea rând îl iau ca ucenic al meu, ajutor, copilul spune da și firescul răspunsului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
așa plăpând cum pare la trup, va fi pentru mine mai mult decât canalul colector și purificator al murdăriilor mele sufletești, un înger de pază, Să mergem, Daniel! Am prilejul la masă să-i revăd pe toți cei șapte frați călugări, părintele Ioan stă în capul mesei și abia se atinge de mâncare, îi dezvălui toate dorințele mele referitoare la pictura din biserică, îi spun cum cred de cuviință că voi proceda, pare să mă asculte numai părintele Ioan, călugării preocupați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
frați călugări, părintele Ioan stă în capul mesei și abia se atinge de mâncare, îi dezvălui toate dorințele mele referitoare la pictura din biserică, îi spun cum cred de cuviință că voi proceda, pare să mă asculte numai părintele Ioan, călugării preocupați de mâncarea de post din farfuriile lor, nu mă întrerupe părintele, mă ascultă cu luare aminte, aprobându-mi din când în când spusele cu o ușoară înclinare a capului, apoi, dându-mi seama brusc că am vorbit deja prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
prefac că nu le văd, dar pe Floarea, Florița din Drăgosteni, nebuna, nu mă pot preface că n-o văd, stă îmbrăcată în muntele ei de haine pe fânul uscat din fânăria de lemn cu acoperiș de paie unde iarna călugării pun sălbăticiunilor hrană, după privirea ei stranie îmi dau seama că mă așteptase și așteptarea ei fusese mai lungă decât veacul, urc la ea nerăbdător, ca posedat de o dorință fără margini și ușurința cu care am ajuns la trupul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
mureau și-l priveam de fiecare dată triumfător când îi smulgeam câte un suflet de pe patul morții, Eu ascult în încăperea luminată deplin de lună povestea părintelui Ioan care vorbește despre mine, Era un bucovinean, nici nu era preot, ci călugăr, mai în vârstă, venise singur pe front să fie aproape de vii și de morți, ceea ce m-a surprins însă urmărindu-l erau chipurile luminoase ale celor ce-și dădeau sufletul în mâinile sale, lumină ce n-o văzusem niciodată la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
m-a operat un doctor neamț cu care mă cunoșteam bine, dar febra nu-mi scădea și rana părea să se infecteze, trebuia să fiu dus urgent la București, îmi pierdusem cunoștința, Am fost urcat în tren și, vegheat de călugăr, m-au trimis spre țară, nu s-a mișcat de lângă mine tot drumul, știu asta pentru că i-am simțit prezența în pieptul meu, ca și cum ceva foarte puternic, o forță neobișnuită îmi localizase răul și-l ținea strâns și nu-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
propriei mele fantezii, umbra lui în haloul de lumină al lunii s-a oprit la picioarele mele, dacă aș face o mișcare, Cum m-am refăcut m-am și întors pe front, nu l-am mai întâlnit niciodată pe acel călugăr, purtam tot timpul cartea la mine, situația pe front se schimbase, luptam acum împotriva foștilor aliați, pentru mine însă nimic nu se schimbase, lupta mea cu moartea era aceeași și totuși mă simțeam mult mai puternic, ca și cum forța aceea din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
m-a mai părăsit, Am trecut și prin aceste locuri tot izgonindu-i pe nemți, sus pe platou se dăduse o bătălie, o încrucișare a bateriilor de luptă, noi ne stabiliserăm cartierul chiar aici la mănăstire, mai era un singur călugăr bătrân, ceilalți fugiseră, descoperirea izvorului a fost o binecuvântare pentru noi, acolo, la casa pădurarului, mai sus de izvor, îi izolasem pe cei mai grav răniți, erau aproape condamnați, aveam un locotenent tânăr, ciuruit de gloanțe și schije, din trupul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
ciuruit de gloanțe și schije, din trupul lui am scos cele mai multe gloanțe de când mă aflam pe front, nouă, nu mai avea mult de trăit și atunci mi-a cerut să-i citesc, n-aveam nici o carte la mine decât cartea călugărului, am deschis-o să-i citesc, îmi spuneam că n-are importanță că nu pot citi din acea carte, aș fi putut inventa orice, el trebuia numai să mă vadă cu o carte în mână, am deschis-o la întâmplare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
scrisă într-o limbă pe care n-o cunoșteam și i-am citit locotenentului care murea cu o lumină pe chip pe care n-o mai văzusem decât pe frontul din Rusia la soldații ce-și dădeau sufletul în mâinile călugărului bucovinean, Această descoperire mi-a schimbat viața, în acel moment m-am hotărât să mă fac preot, după război am făcut teologia și m-am întors aici și-am reînviat viața de obște, călugării fuseseră omorâți la un atac banditesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
ce-și dădeau sufletul în mâinile călugărului bucovinean, Această descoperire mi-a schimbat viața, în acel moment m-am hotărât să mă fac preot, după război am făcut teologia și m-am întors aici și-am reînviat viața de obște, călugării fuseseră omorâți la un atac banditesc, în timp însă am reușit să ne constituim o comunitate și să supraviețuim și n-am regretat niciodată că am schimbat medicamentele pe cuvintele cărții și bisturiul pe semnul crucii, Tace acum părintele în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
Transilvaniei, asta era lecția de la clasă, nu avea nimic de a face cu Tibetul și cu, Mâine cum ajungem la școală, se întreabă Daniel cu nasul pe geamul îngust, tot ninge! îmi ridic și eu ochii de la masă pe fereastră, călugării au ieșit să facă cale spre biserică, spre chilii, ar trebui să ies și eu să-i ajut, Iernile trecute, vorbește Daniel, eu rămâneam în sat la părintele Dumitru, mă găzduia el, să nu mai vin până la mănăstire, ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
de lemn, e și jilțul sculptat, își amintește părintele, Îmi amintesc și eu de jilțul înnegrit de vreme cu încrustături bogate, înalt, în care m-ascundeam, copil fiind, ori de câte ori mă simțeam vinovat cu ceva față de părintele Ioan sau față de ceilalți călugări, când am mâncat toată dulceața, cinci borcane, dulceață de zmeură, strecurată prin sită de fratele Rafael, atât i-au ieșit, cinci borcane, și am mâncat-o toată, m-am tot dus în cămară pe furiș, fratele Rafael i-a spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
la Carte mă pune să-i dau multe detalii despre cartea părintelui Ioan, îi vorbesc despre literele ei neobișnuite, îi spun ce-am citit din caietul lui Theo despre carte, cum a primit-o părintele Ioan în timpul războiului de la un călugăr necunoscut și-i spun că nu voi avea liniște până când, e singura moștenire pe care mi-a lăsat-o părintele Ioan, despre lasă-ți inima să vorbească nu-i spun fiindcă, caietul lui Theo între noi, caietul ei cu coperți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
a aflat de la mine adevărul, nu le stă bine la băieți cu părul lung, astăzi când îi vezi pe stradă nu mai știi care-i fată și care-i băiat, băieții au cercei și păr lung, am văzut și mulți călugări tineri cu păr lung prins în coadă, unde se duce lumea asta, Doamne! părintele fumează și bea dintr-un pahar destul de mic ceva ce-și pune dintr-o sticlă de litru, despre ce s-a întâmplat la episcopie aș vrea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
întreba părintele, Am fost la oameni, răspundeam, părintele știa ce vrea să spună la oameni și nu mă mai întreba nimic, am fost la oameni, am fost cu ei și-mi plăcea, oamenii vorbeau despre mănăstire cu, am fost la călugări, părintele Ioan mi-a spus că așa se și chema pe vremuri mănăstirea noastră, la călugări, acum mă întorc la Diana și ea nu știe ce fac eu, arbuștii de mesteceni cu coaja albă zdrențuită îmi ajung până la umeri, când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
nu mă mai întreba nimic, am fost la oameni, am fost cu ei și-mi plăcea, oamenii vorbeau despre mănăstire cu, am fost la călugări, părintele Ioan mi-a spus că așa se și chema pe vremuri mănăstirea noastră, la călugări, acum mă întorc la Diana și ea nu știe ce fac eu, arbuștii de mesteceni cu coaja albă zdrențuită îmi ajung până la umeri, când Daniel va fi mare, vorbeau oamenii care plantau puieții, aici va fi o pădure albă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
suferea cumplit și-și purta mâhnirea cu o resemnare pe care nicicând la el n-o mai cunoscusem, fă, Doamne, un miracol! repetam ore în șir aceste cuvinte gândindu-mă deopotrivă atât la Theo cât și la părintele Ioan, printre călugări surprind frânturi de cuvinte, cine va fi succesorul părintelui, ce se va întâmpla cu cartea, părintele Ioan nici n-a murit și, semnul așteptat de mine de la Dumnezeu întârzia să apară, Theo izbutea să picteze tot mai puțin în biserică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
stareț? el mă întreabă și eu îi spun ce știu, îmi mai scrie fratele Rafael, Se construiește mult la mănăstire, el mirat, Adică?! S-a ridicat o nouă casă de oaspeți, mare, frumoasă, așa-mi scrie fratele Rafael, iar pentru călugări chilii noi, sunt mai mulți călugări acum la mănăstire, totul s-a construit în primăvara asta, părintele vrea să spargă casa veche, am spus-o iute și mă uit cu coada ochiului la el, Vrea să facă acolo o cantină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
îi spun ce știu, îmi mai scrie fratele Rafael, Se construiește mult la mănăstire, el mirat, Adică?! S-a ridicat o nouă casă de oaspeți, mare, frumoasă, așa-mi scrie fratele Rafael, iar pentru călugări chilii noi, sunt mai mulți călugări acum la mănăstire, totul s-a construit în primăvara asta, părintele vrea să spargă casa veche, am spus-o iute și mă uit cu coada ochiului la el, Vrea să facă acolo o cantină, o sală de mese, Casa noastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]