6,191 matches
-
de Walthrope. Fiind puși în libertate, cei doi frați Brad și cu Bob construiesc o colibă la poalele munților, înălțând la intrarea în gospodărie un steag românesc. Ei se ocupă cu pescuitul și vânătoarea. Între timp, oamenii lui Walthrope atacă căruța cu care fugeau din oraș John Ambler și fiica sa, June (Tania Filip), dorind să o aducă pe fată lui Joshua Walthrope pentru a-i deveni soție. În ajutorul fugarilor vine John Brad care reușește să o salveze pe June
Profetul, aurul și ardelenii () [Corola-website/Science/319397_a_320726]
-
scăpat cu viață au fost cazați la familiile evreiești din localitate. În timpul nopții au fost descărcate cadavrele din tren și așezate pe marginea șinelor, iar a doua zi au fost aduși evreii supraviețuitori pentru a-i încărca pe morți în căruțe și a-i duce la cimitirul evreiesc din localitate unde au fost îngropați în gropi comune.
Gara Podu Iloaiei () [Corola-website/Science/319435_a_320764]
-
de la 1645. Cu toată viața grea de după război, satul a avut puterea să înzestreze lăcașul cu alte două clopote, turnate în anul 1925, la Arad. Până la Salonta acestea au fost aduse cu trenul, iar de acolo până în sat cu două căruțe, de către sătenii Dumitru Birta și Gheroghe Balog. Bătrânii povestesc că, cu acel prilej, în sat a fost o adevărată sărbătoare. În căruțe, lângă clopote, se aflau fete tinere îmbrăcate în alb, cu flori în mâini, iar feciorii însoțeau alaiul purtând
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Homorog () [Corola-website/Science/319471_a_320800]
-
1925, la Arad. Până la Salonta acestea au fost aduse cu trenul, iar de acolo până în sat cu două căruțe, de către sătenii Dumitru Birta și Gheroghe Balog. Bătrânii povestesc că, cu acel prilej, în sat a fost o adevărată sărbătoare. În căruțe, lângă clopote, se aflau fete tinere îmbrăcate în alb, cu flori în mâini, iar feciorii însoțeau alaiul purtând steaguri tricolore românești. Preot era în acel an Ignatie Prge, iar sfințirea clopotelor a fost oficiată de către arhiereul Andrei Crișanul. Clopotele conțin
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Homorog () [Corola-website/Science/319471_a_320800]
-
călătoriei, Dorothy întâlnește un șarlatan, profesorul Marvel (Frank Morgan), tip bonom, simpatic, care își dă seama că Dorothy fuge de acasă simțindu-se neapreciată acolo. Pretinzând că mătușa sa Em este bolnavă, Dorothy se va întoarce acasă. Când Dorothy părăsește căruța șarlatanului, apar semne care prevestesc o furtună puternică. Dorothy se grăbește să ajungă la fermă, aflându-se în apropierea unei neașteptate tornade. Acolo, se adăpostește în casă, unde se lovește de ușorul ferestrei și își pierde cunoștința. Se trezește câteva
Vrăjitorul din Oz (film din 1939) () [Corola-website/Science/315912_a_317241]
-
trecut Dunărea, a înaintat până la munții Balcani, ca să aștepte oastea turcească condusă de Hasan Pasă care trecea munții pentru a-l întâlni la Sofia pe sultan. Babă Novac a atacat această oaste punându-l pe fugă pe Hasan și luând căruțele și caii, armele și toată comoara. După această victorie Babă Novac primește cinstea voievodului care îl are aproape de sine în toate luptele. Astfel, îl găsim alături în bătălia din 18/28 octombrie 1599 la Șelimbăr, unde nemaiavând răbdare să aștepte
Baba Novac () [Corola-website/Science/297294_a_298623]
-
secolului al XVII-lea: "„Spre Transilvania nu pot călători două, trei sau patru persoane, cum călătoresc calfele în Germania, ci călătoria se face cam de câteva ori pe an, în mare tovărășie, cu bunuri sau cu alte vreo 50 de căruțe maramureșene.”" Traiul în Maramureș este destul de diferit de al zonelor din jur, pentru că nu se poate asigura numai din agricultură. În secolul al XVIII-lea producția agricolă abia putea hrăni o treime din populație. Creșterea animalelor și schimbarea lor pe
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
două sunt fără balustrade, unul dintre ele este Podul Diavolului (Ponte del Diavolo) pe insula Torcello, celălalt duce spre o casă privată în Cannaregio (3750). Multe poduri au fost construite foarte plat, pentru a le face accesibile pentru căi și căruțe. Podul Rialto a fost până la mijlocul secolului al XIX-lea, singurul pod peste Canal Grande. Între timp, s-au mai adăugat alte trei poduri, si anume Ponte degli Scalzi în apropierea stației de tren, care în 1932 a înlocuit un
Veneția () [Corola-website/Science/297320_a_298649]
-
din dubasuri la un vad din amonte de Ștefănești, înspre prutețul lui Axinte. Scriitorul descrie astfel acest râu: "„Apa acelui râu mare și larg se umflase de ploile din sus și măturase ca pe nimic podul umblător. Podarii fugeau cu căruțele la vale, în lungul malului, ca să prindă șăicile oprite prin scruntare și grinzile risipite de pe unde le aruncaseră talazurile".”
Râul Prut () [Corola-website/Science/297383_a_298712]
-
menționa că pe o curiozitate, dar și așa cum ne arata și francezul Volney, călător în țările Orientului mijlociu în secolul al XVIII-lea, el spunând că "este de mirare cum în toată Siria n-am văzut un car sau o căruță" - pe atunci, așa cum mai vedem uneori în Pakistanul de azi, transportul se făcea pe spinarea asinilor, căilor sau cămilelor... Disprețul pentru eficientă a adus cu el inevitabil disprețul pentru inovație și tehnică, iar utilizarea intensivă a resurselor produse sau imaginate
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
aminte (aș fi mulțumit dacă n-ar fi decât o amintire) cum mă agățam de scurteica lui lungă și îmblănită cu mârsă neagră și-l lingușeam și-l mângâiam pe obraji și pe pletele-i rotunjite ca să mă ia în căruță“ - și a poveștilor spuse la gura sobei: „Pleoapele-mi cădeau încărcate de lene, de somn, de mulțumire. Și mă simțeam ușor ca un fulg plutind pe o apă care curge încet, încetinel, încetișor ...“" Părinții îl dădură în primire diaconului Ion
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
automatismelor, redactorul apelează la un dement autentic de la Mărcuța-Nouă, Petre Popescu, poetul, inventatorul unui cimpoi sterilizator și autorul unor epigrame de o grotească absurditate: Era înaltă cât o prăjină/ Încât toți vedeam când se închina/ Iar noaptea dormea într-o căruță/Căci era din schit cea mai drăguță.” Avangardiștii români vor oferi și ei mărturii semnificative ale acestei fascinații a perpetuei transformări, ale refuzului radical al stagnării, ale dezinteresului față de ceea ce G. de Torre numea ”permanență”. În "Aviograma", Ilarie Voronca va
Literatura română avangardistă () [Corola-website/Science/297640_a_298969]
-
Numele de Munteanu este dat de învățătorul său, la care geologul adaugă pe cel de Murgoci, după numele unui munte în care tatăl său își ținea turma. Defapt, după propriile relatări, nașterea (înregistrată la Vădeni) ar fi avut loc în căruță, în timpul transhumanței, undeva pe drumul dintre munții Buzăului și bălțile Dunării, părinții săi fiind originari din Bisoca. Urmează școala primară în localitatea natală, iar studiile liceale la liceul real "Nicolae Bălcescu" din Brăila. În 1892, susține bacalaureatul și se înscrie
Gheorghe Munteanu Murgoci () [Corola-website/Science/298289_a_299618]
-
în trei zone: colonia de sus, de mijloc și de jos) s-au construit grajdurile pentru cai cu care se făcea transportul cărbunelui din subteran la suprafață prin galeria de coastă. În apropriere s-a construit și un cântar pentru căruțele (ulterior camioane) care transportau cărbunele la destinatar. În prima fază numai la fabrica de bere din Dârste (Brașov) deținută de magnatul berii Friederich Czell si Fii (proprietarul exploatării miniere Concordia), ulterior la diferiți beneficiari din țară. Prima haldă de steril
Colonia 1 Mai, Brașov () [Corola-website/Science/298303_a_299632]
-
fost redenumita în Taratul Siberiei, urmând ca în 1782 să fie iarăși divizată în urma unei rebeliuni. În 1822, Siberia a fost reorganizata I două provincii: cea estică și cea vestică. Transportul era înapoiat, infrastructura era absența, râurile și drumurile de căruță fiind principalele căi de comunicație și transport. Primul vas cu abur de ep Ob a fost lansat în 1844, iar pe Yenisei au început să opereze din 1863. Din 1870 aveau să opereze vasele cu abur pe Lena și Amur
Siberia () [Corola-website/Science/298309_a_299638]
-
într-o groapă comună pătrată, lată de 2,5 m și adâncă de 1,8 m, a turnat acid sulfuric pe chipurile morților și a mascat locul stivuind traverse de cale ferată deasupra. Groapa se afla pe un drum de căruțe părăsit, "Șoseaua Kroptiaki", la circa 19 km nord de Ecaterinburg. Două cadavre au fost arse. Secretul ținut asupra execuției și asupra îngropării trupurilor a dus la zvonuri conform cărora împăratul sau membri ai familiei lui ar fi fost încă în
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
a cărui lungime sunt lăsate găuri de intrerare în "porumbarul" din interior. Între cei doi stâlpi mai apropiați se află poarta mică pentru intrarea oamenilor pe jos. Iar între cele două coloane mai îndepărtate se găsește poarta mare pentru intrarea căruțelor. Fața porții dinspre stradă este acoperită pe toată întinderea sa cu ornamente sculptate în lemn, la fel și piesele de legătura care alcătuiesc baza porumbarului. Plecând de la baza stâlpilor, aceste ornamente, vopsite de obicei în roșu, verde și albastru, reprezintă
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
de reeducare pentru minori" (cunoscut ca "școală de corecție"), dar scopul fiind acoperirea detenției politice care exista în continuare însă sub denumirea de ""drept comun"". Nimeni din localitate nu îndrăznea să spună ce se petrece acolo și nimeni nu "vedea" căruța pușcăriei care ducea "morții" la cimitir. La Ocnele Mari au fost exterminați prin împușcare o serie de figuri însemnate ale intelectualității românești și oameni simpli, legați de idealul luptei anticomuniste, îngropați ca anonimi în "cimitirul Bozeasca". Penitenciarul rămâne în istoria
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
Călătoriile se făceau de obicei pe jos, sau pentru cei mai bogați în palanchin, transportul cu căruța fiind interzis deoarece șogunii Tokugawa doreau să îngreuneze logistica unei eventuale rebeliuni a daimyō-ilor dacă s-ar fi îndreptat spre Edo. Transportul mărfurilor avea loc cu cai. Femeile nu aveau voie să călătorească singure, având obligația să fie acompaniate de
Tōkaidō () [Corola-website/Science/317187_a_318516]
-
născut pe 29 aprilie 1908 în Bisbee, Arizona și și-a petrecut copilăria în zona vestică a Texasului. Aflându-se în căutarea unor pășuni mai bune, familia sa a migrat în 1915 în regiunea rurală din New Mexico într-o căruță cu coviltir. Agricultura era dificilă în acea zonă, așa încât familia a trecut la creșterea animalelor, pe care a continuat-o până în prezent. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Williamson a servit în Forțele Aeriene ale Statelor Unite ale Americii ca meteorolog. În
Jack Williamson () [Corola-website/Science/317222_a_318551]
-
furată de la grecoaice pentru a-i trece Dunărea cu o luntre. Pescarul îi lasă nurorii sale moneda ca zălog. Ei ajung cu bine pe malul românesc, dar luntrașul este împușcat de grăniceri la întoarcere. Darie și Diplomatul merg cu o căruță și ajung la București. Ei intră într-o cafenea, dar sunt capturați iarăși de comisarul Marinescu. Diplomatul umpluse Bucureștiul cu bancnote false, iar autoritățile puseseră un premiu pentru prinderea sa. El îi spune lui Darie că vor scăpa după ce-l
Prin cenușa imperiului () [Corola-website/Science/317574_a_318903]
-
al polonezilor. Pe 19 septembrie a devenit clar că forțele poloneze nu mai au șanse să câștige lupta, deși mai erau capabile să se apere pentru ceva vreme. Pe 29 septembrie, forțele polono-lituaniene au reușit să spargă încercuirea turcilor folosinduse căruțele căzăcești (tabor) și au început retragerea. În timpul retragerii, atacurile turco-tătare au provocat mari pierderi polonezilor, (unul dintre cele mai violente atacuri având loc pe 3 octombrie), iar în momentul în care polonezii au văzut Nistrul și frontiera Rzeczpospolitei trupele lor
Bătălia de la Țuțora (1620) () [Corola-website/Science/317618_a_318947]
-
63 de familii și 9 persoane necăsătorite) de emigranți din Bavaria și Württemberg, precum și de conducătorul lor, preotul Ignaz Lindl. Coloniștii erau atât de religie catolică, cât și de religie protestantă. Emigranții au sosit aici la 19 martie 1822 cu căruțe cu coviltir, mergând de-a lungul râului Sărata. S-au oprit în jurul unei fântâni alimentate de la un izvor subteran, pe malul drept al râului. Ei au denumit tabăra Sărata, după numele râului care curgea pe acolo. În jurul fântânii, grupul de
Sărata () [Corola-website/Science/318013_a_319342]
-
și arme din rezerva guvernamentală. Expediția a fost lansată la 3 octombrie 1824 cu șase oameni. Zece zile mai târziu, ajungeau la fortul Hume, și la 17 octombrie s-au vorbit să pornească cu cinci boi, trei cai și două căruțe. La 22 octombrie, au constatat, că singura modalitate de a traversa fluviul Murrumbidgee, este de a folosi una din căruțe, ca o barcă pentru transportul materialelor. Oamenii, caii, și boii nu aveau decât apoi să traverseze înot. O zi sau
William Hovell () [Corola-website/Science/318063_a_319392]
-
ajungeau la fortul Hume, și la 17 octombrie s-au vorbit să pornească cu cinci boi, trei cai și două căruțe. La 22 octombrie, au constatat, că singura modalitate de a traversa fluviul Murrumbidgee, este de a folosi una din căruțe, ca o barcă pentru transportul materialelor. Oamenii, caii, și boii nu aveau decât apoi să traverseze înot. O zi sau două mai târziu, într-un peisaj accidentat, au avut mari dificultăți de a găsi un drum pentru căruțe. La 27
William Hovell () [Corola-website/Science/318063_a_319392]