7,090 matches
-
tulbure și să mutileze viața unor oameni pașnici și nevinovați? Vom vedea mai departe... 2. ACASĂ Când am ajuns acasă, era întuneric. Am deschis încet ușa de la tindă și am intrat. Nimic. Nicio mișcare. Mă așteptam ca mama să mă certe pentru întârziere. Dar nu s-a întâmplat așa. Mama, săraca, mergea și lucra cu ziua pe la cei avuți. Când se întorcea, seara, după o zi de muncă, era frântă de oboseală. Dar nu avea parte de odihnă: trebuia să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
momentele acelea, nu mai existau alte evenimente, nu mai exista nimeni și nimic. Eram în transă. Trăiam o stare hipnotică, având ca element declanșator: foamea. Mama venea târziu de la spital, iar noi eram mici, eram copii, ne jucam, ne mai certam, ba, de multe ori ne și băteam. Cine să construiască bordeiul? Cine?? La urma urmei, copilăria își cerea și își manifesta, cât de cât, niște drepturi firești, nu-i așa? Stăteam debusolați, stingheri și neputincioși, sub cupola amețitor de înaltă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
jurnal) se deschide cu ultimul tablou al unei copilării fericite. Miuța cu o minge de cârpă se încheie abia după lăsatul întunericului. Cu degetul de la un picior zdrelit, Titi se grăbește spre casă. Deschide ușor ușa, îngrijorat că va fi certat pentru întârziere, dar constată că mama și cei cinci frați ai lui dormeau duși. Se părea că va fi o noapte obișnuită. Pe la ora patru însă, au fost treziți de niște bătăi nervoase în poartă. Un civil și trei militari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și umorul și faptul că discut cu ei, la cererea lor, orice fel de problemă la care m-aș putea pricepe de la subiecte de cercetare și cărți la textele literare pe care unii le scriu, sau faptul că s-au certat cu prietena/ prietenul, părinții etc. Rezumînd, cred că celor mai mulți din studenți, multe mii, cu care am avut ocazia să lucrez le-a plăcut întînirea cu mine. E ceva reconfortant pînă la urmă! A.B.Rând pe rând ați fost profesor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
putut vedea cine lucrează (și la portofel...) peste hotare. Oameni aflați la granița analfabetismului, cu un picior în animalitate, care vorbesc în cuvinte pe care hârtia nu le-ar suporta defel, care se îmbată și fac mizerie în autocar... Oameni certați cu civilizația, cu bunul simț. Știați că diplomații, înainte de a pleca la post afară, fac un stagiu de 2 ani în centrală, unde învață cultura și civilizația țării în care vor pleca, limba țării respective, ce trebuie să facă și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
deci șederea. Pe o stradă laterală, Întrun mic local e o Îmbulzeală nemaipomenită pentru Înghețată. Doi vânzători greci, roșii și extrem de nervoși, abia prididesc cu executarea 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 109 comenzilor. Noroc că se ceartă de zor În limba lor pe care nu o Înțelege nimeni. Sunt singurii cetățeni pe care i-am Întâlnit dând semne de mare nervozitate. Prof. Marin Drăcea a fost și el În SUA. Îmi povestea că a spus că-i
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
nimeni. Sunt singurii cetățeni pe care i-am Întâlnit dând semne de mare nervozitate. Prof. Marin Drăcea a fost și el În SUA. Îmi povestea că a spus că-i dă soției sale un premiu dacă va descoperi doi cetățeni certându-se. A fost În zadar. Aproape de Înserat luăm o masă frugală În Sidney. Nu-l confundăm desigur cu orașul australian. Acesta are doar 2.300 de locuitori. Întâlnim și aci o familie de muncitori agricoli care merg departe În căutare
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
din picioare și a strigat: 'Săriți, mă omoară!', provocând vâlvă printre ceilalți deținuți. Dimitrov le-a strigat: 'Asasinilor, o să dați socoteală mâine pentru ceea ce faceți acum'. Au sosit imediat Șleam, directorul, gardienii și doi reprezentanți ai Securității. Șleam l-a certat pe Dimitrov pentru că a spart geamul și că a strigat, iar Pătrășcanu spune că securiștii nu înțelegeau ce se întâmpla și ce căuta Dimitrov în cameră. Acesta le-a mărturisit mai târziu celor din 'comitet' că încă din camera 72
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
abia își menținea echilibrul. El avea acuma și o tuse răgușită, cavernoasă și vocea răgușită, de asemenea, vedenii'. Dus la vizita medicală, a fost internat de doctor în infirmerie, dar a fost readus în cameră după vreo două zile și certat de Pușcașu: 'Ce, credeai că scapi de noi?'. După alte câteva zile, starea i s-a agravat: Acum diareea lui se permanentizase, era o enterită, scaunele erau f. frecvente și conțineau resturi alimentare nedigerate, deseori erau și sanghinolente. În această
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
torturi timp de câteva săptămâni. A participat și la 'școala de cadre' din aprilie-mai 1950, întrucât avea să fie transferat la Gherla cu lotul din iunie 1950. S-a declarat zidar, scăpând astfel de bătăi, motiv pentru care a fost certat de Țurcanu. După încetarea acțiunii la Gherla, a fost mutat la Văcărești, unde a fost vecin de celulă cu DezmØri Zsombor, adus acolo ca martor în procesul Țurcanu. Tomuța a fost și el martor în proces, spunându-i președintelui că
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de jurnal: să fim atenți la minuni! Adeseori avem impresia că societatea, că viața ne rămâne datoare. Ni se pare că noi suntem cei buni, singurii merituoși și începem să privim cu reproș către Cer și chiar îndrăznim să ne certăm cu El: - Doamne, mai vezi-mă și pe mine! Cât suntem de naivi! Cât de firavă este credința noastră! Când ar fi suficient să ne abandonăm lui Dumnezeu! Atât! Am experimenta atunci minune după minune! Am observat însă - chiar pe
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Atât mi-a trebuit! Diana nu mai avea astâmpăr: ea se va duce și va cere ciocănelul la aterizare! - Stai liniștită, Diana, nu-i agasa, ne vor preda ei obiectul la destinație... N-avea rost să insist, ne-am fi certat din nou. Cert este că fata a coborât ultima din avion, prezentându-mi triumfătoare - n-o să ghiciți! - ciocănelul buclucaș! Se făcuse cam de patru după-amiază, ora Moscovei. Pe toate monitoarele din aeroport se prezentau imaginile cutremurătoare ale unui cataclism. Nu
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
întreg fac tot felul de năzbâtii de copil: nu-mi strâng jucăriile, nu mă spăl pe dinți, o supăr pe bunica, o necăjesc mereu pe vecina mea, fetița de la etajul 4, tot timpul am genunchii juliți, mă dojenește mama, mă ceartă tata... toți sunt mai mereu cu gura pe mine. Vine însă scadența, luna decembrie, luna mult așteptată, cu speranțe, dar și cu teamă: trebuie să dau socoteală, să schimb impresia pe ultima sută de metri, doar îl aștept pe Moș
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
nu neapărat să fugă, dar nu l-au mai lăsat să se ducă. A venit din SUA cu o grămadă de idei. Deci intrase, așa, un mic spirit american la noi în casă, fărĂ nicio îndoială. V.A. : V-au certat vreodată părinții ? Ați cunoscut conflic‑ tul între generații ? A.M.P. : Mi-a venit greu să îi iert pentru faptul că m-au făcut să dau la Medicină, ceea ce n-am vrut niciodată. În condițiile în care vocația mea pentru alte
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
mari, de genul Liviu Antonesei, începuseră să semneze - era grupul acela al lui Dan Petrescu - scrisori de protest. Și mi-aduc aminte o scenă petrecută la Medicină, în curte. Secretarul organizației umbla pe acolo, student, cred, foarte bosumflat că fusese certat că nu strânsese cotiza‑ ția. Nu mai știu dacă era pentru partid sau pentru UTC. Și umbla prin curte și striga la colegi : „BĂi, am luat mus‑ trare, plătiți cotizația ! Dar plătiți, măi, fraților, cotiza‑ ția !“. Asta trebuie să fi
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
cota de hârtie. Și acolo cine credeți că trona și împărțea hârtia ? A.M.P. : Acesta era al treilea monopol în fața libertății presei, după televiziune și RODIPET, monopolul hârtiei de la Letea. Cine ? V.A. : Era ministrul Andrei Pleșu. Și ne-am certat cu el ca să ne dea hârtie. El dădea cu prioritate presei feseniste, i se părea normal, era guvernul lui la putere. Dar asta n-ar fi trebuit să-l facă să scrie în Adevărul că Iliescu este „un erou tragic
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
am petrecut momente neplăcute cu ei... Atunci am văzut prima oară că Rusia se va schimba. Din păcate, nu s-a schimbat așa de mult pe cât am sperat. Am scăpat datorită unei fete care era ghid la Intourist. M-am certat cu un maior de la Beretele negre care ne închisese într-un garaj cu mașină cu tot. Și, întrucât între noi erau și străini, se putea întâmpla absolut orice. Noi nu știam rusește, ceea ce era o altă problemă, fata de la Intourist
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Ghiță te nenorocește !“. Și a început să-mi dea niște exemple de altfel foarte celebre, care mie îmi plăceau foarte mult (Ciorănescu, de exemplu). Ghiță Ionescu avea reputația unui tiran. Monica, de exemplu, nu fusese populară la Europa Liberă. Se certa cu oamenii de pe acolo, că ea era doar colaboratoare, locuia la Paris. Și Ghiță, în perioada directoratului lui, care n-a fost prea lung, că se certa cu foarte multă lume, îi aprecia pe cei deștepți și cu ceilalți ștergea
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
reputația unui tiran. Monica, de exemplu, nu fusese populară la Europa Liberă. Se certa cu oamenii de pe acolo, că ea era doar colaboratoare, locuia la Paris. Și Ghiță, în perioada directoratului lui, care n-a fost prea lung, că se certa cu foarte multă lume, îi aprecia pe cei deștepți și cu ceilalți ștergea pe jos, iar atunci când Monica a avut un conflict cu cei din redacție, Ghiță s-a dus și le-a spus : „MĂi imbecililor, niciunul nu aveți un
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
-mi spuneți câțiva economiști din România care au fost pentru acest sistem de cupoane ? A.M.P. : Cine au fost artizanii sistemului de cupoane ? Miniștrii Economiei în anii Ăștia : Adrian Severin, de exemplu, Nicolae VĂcăroiu. Oameni care după aia s-au certat, dar cuponiada au susținut-o cu toții. V.A. : Opoziția a avut vreun cuvânt ? A.M.P. : Opoziția a fost cvasinulă. În clipa în care guver‑ nul a început să facă reformele astea, opoziției, ce spu‑ sese întotdeauna că trebuie să fie
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
lucru extraordinar făcut de regimul Constantinescu, și anume că i-a inclus pe unguri la guvernare. Invitația însă nu s-a manifestat foarte bine în practică ; n-am reușit să le dăm ungurilor ce le-am promis și ne-am certat patru ani pe ceea ce le promise‑ serăm. Dar și ei aveau unele pretenții exagerate. Dar fapt este că prezența lor la guvernare a schimbat ceva din situația moștenită. Datorită acestei politici înțelepte au fost numiți prefecți maghiari, miniștri maghiari. Și
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
acceptat ! Și așa s-a făcut istoria, din circumstanțe externe extra‑ ordinar de favorabile, la înălțimea cărora elitele noastre nu s-au ridicat, cu excepții individuale. Îmi amintesc că în timpul summitul de la Helsinki Emil Constantinescu și Radu Vasile s-au certat. Constantinescu a vrut să scape de Radu Vasile. Probabil că alegerea lui era justă. N-o discut, dar nu era momentul. Ei au făcut asta în săptămâna summitului de la Helsinki. Ceea ce vedem astăzi că se întâmplă între BĂsescu și Ponta
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
pentru Polonia sau pentru Republica Cehă și erau oameni de calitatea întâi, cum noi n-avem unul, și eu am cunoscut câte zece din țările acestea -, totuși și ai noștri, așa cum au fost ei, cu șefii aceștia politici care se certau, au împins cu devotament cauza națională. Și, combinând cu diverse alte măsuri pe care le-am luat noi prin 2005-2006, cu Monica Macovei - la asta ajungem altă dată -, integrarea noastră s-a putut realiza. V.A. : Primul discurs pe care
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
seama, dar Ăștia negociază finalmente cu guver‑ nul și cade la pace, chiar dacă n-au fost respectate crite‑ riile convenite. VĂ mai aduceți aminte de Jeffrey Franks și de alții ? Toți pleacă mulțumiți de aici, nimeni nu vrea să se certe, se aleg, în plus, și ei cu ceva, mai multe zile de consultanță. În plus, în cariera lor contează ca o țară să fie considerată de succes, nu un eșec. Deci nu au interesul să vină să trântească ușa după
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
rege în momentul în care a fost clar că pe continent s-a schim‑ bat raportul de forțe. Și astfel romanul combina aceste două planuri istorice, pe care, evident, le uneam printr-un fals plan psihiatric. Gabriel Liiceanu m-a certat, mi-a spus că e ca un roman polițist pe care îl citești până la sfârșit cu răsuflarea tăiată și la sfârșit nu afli cine e cri‑ minalul, ceea ce este un fel de a-ți bate joc de cititor. În realitate
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]