7,296 matches
-
poposind Într’o lume cu mult bioxid de carbon, de vreo trei ori mai mult și cu un efect de seră, deci un aer sufocant, pe potrivă. În jur nu hălăduie decât insecte și un fel de batracieni ce se chinuie să devină reptile vestiții dinozauri și care se simt ca peștele În apă. Nici un mamifer. Natura vrea Însă altceva și știe că’n astfel de condiții nu poate; trebuie să facă aerul respirabil. Si atunci, născocește deriva continentelor, fragmentându-l
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
un răspuns adaptativ, mai adaug: Dacă entropizarea Înseamnă de fapt moartea, e musai ca inversul ei, negentropia adică viața, să caute evadarea. Precum nepoțica ta, Țuchi. Iar dacă ea Înseamnă acum diversitatea, atunci Îți dau un exemplu: Cât s’ar chinui careva să facă toate chibriturile dintr’o cutie la fel - deh! „drepturile consumatorului“ ori, mai bine, treaba entropiei uniformizante -, ele se deosebesc fie după lungime fie după mărimea gămăliei fie după amândouă. Bine-ar fi, Cristi, dacă ai aplica lecția
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mai fixați și În proverbe. Și recunosc anumitor bipezi, anume românilor, o subtilitate cu totul deosebită În această privință. Un exemplu e „câte bordeie atâtea obiceie“. Bordeie? Un cuvânt care semnifică, pentru mulți - aceia educați În epoca pe care vă chinuiți În fel și chip s’o renegați -, sărăcia. Dimpotrivă. Bordeiul, adică adăpostul Îngropat În pământ, e ceva cât se poate de natural. În fond, asta e opțiunea Naturii care Își Învață copiii cuminți - animalele - să-și sape vizuini. De nu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
doilea? Exact, dar ea nu se gândește doar la ea și, mai ales, vrea să-și apere progenitura, mai precis viitorul ei, de vreun nesătul. Ea acumulează substanță energetică de rezervă, cum Îi spui tu În cartea cu care te chinui de atâția ani. E vorba de zaharuri pe care le va oferi pe rând, altora și sieși. Altora? Fii atent, Cristi. Spre deosebire de tine, acea „biată“ plantă știe că nu e singură pe lume, că bunăstarea ei depinde de bunăstarea celorlalți
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
considerați barbari deși se rădeau chiar și’n creștet... Suntem tentați să considerăm barbaria ca pe o reminiscență a trecutului nostru animal, de care ne vom elibera prin civilizație. Nimic mai fals! Animalul nu e barbar. Nici măcar pisica care-și chinuie - așa vedem noi - prada, jucându-se cu ea. De fapt, ea face ce facem mai barbar chiar și noi, atunci când alergăm porcul Înainte de a-i Împunge beregata... À propos: pisica pare a fi singurul animal care se joacă, neînvățată de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
să mă Împământenesc. Dar zilele treceau; venea vremea să Înfrunzesc, și-l auzeam acum pe inginer spunând că m’ar da și de pomană, deși Încă spera că de pe scoarța mea va putea să-i plătească pe cei care mă chinuiseră trei ani. Însă, laolaltă cu câțiva frați ai mei, am rămas mai departe În brazdă, acolo unde Încep acum să sufăr de sete: stăm cam Îngrămădiți, grosul rădăcinilor mi-au rămas să putrezească departe, iar aici nimeni nu-mi dă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
propria-vă piele, nu pe scoarța mea, chiar - sau mai ales - dacă aveți același cod genetic cu mine. Făceți-o cu televizoarele, calculatoarele, mașinile, potcoavele dacă vreți, adică cu orice puteți face voi, dar nu cu suflete. Căci asta faceți, chinuind suflete mai rău ca’n iad, pentru ca pepiniera - am aflat cum se cheamă locul unde am trăit trei ani și mă usuc acum - să aibă mereu ceva de vândut, un sortiment cât mai diversificat, ca specie și soi. Deh! „Clientul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
se Întâlnesc, vai și amar, căci În joc e hrana, pe care Natura n’o oferă chiar cu dărnicie pe potriva oricărei pretenții. Și astfel, dacă un guzgan se pierde pe drum, e vai de el. Dar poate că-l vor chinui, cândva, remușcările și, atunci când drumul i se va Întretăia cu cel al restului clanului, va vrea să i se alăture. Tot vai de el, de astă dată din partea propriului clan, căci nu mai miroase la fel; e un străin deci
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pâine, fie aceea fosilă, benzina cu care-și „hrănește“ mașina. Dar, decât mașină, mai bine Radio Iași. Și veți vedea de ce. 10. „Cruzime“ Cristi e supărat pe mine. Nu pentru că a măturat penele Împrăștiate prin toată casa, dar cică am chinuit vrabia prinsă, În zori de zi, pe balcon. Deh! era Încă „oarbă“. Dar a avut bunul simț s’o calmeze pe „pisica“ lui, la fel de contrariată de „cruzimea“ mea, dar și săritoare Întru salvarea vrăbiei, cu cuvintele: „E munca lui Moti
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
rămase se uniră-n gând și-n faptă Și sfârșiră legământul de supunere nedreaptă Și dușmanul ce venise, peste mări, din miazăzi, Ca o fiară încolțită în luptă crâncenă pieri. Iar DOBROGEA, fiica mării și a Soarelui copilă, După veacuri chinuite de robie fără milă, Își sfâșie vălul negru, lanțurile și le-n rumpe Și se-ntoarce fericită la surorile ei scumpe Și tuspatru surioare Țară nouă reînvie, Jumătatea vechii Dacii, într-o mică Românie... A fost pasul cel dintâi, căci
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
fost destule coincidențele. Am vorbit multă vreme cu Janeta despre această nenorocită întâmplare. Îți vine să crezi că domnul profesor nu mai este? Cine s-ar fi gândit, Janeta! A trăit frumos și a murit frumos. Nu s-a mai chinuit pe patul de boală cum se întâmplă cu atâția oameni care ajung să-și dorească moartea ca să nu mai fie sâcâiți de dureri și secătuiți de putere. A fost atât de binedispus! A trăit o ultimă zi frumoasă, plină, alături de
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
eu însumi Dumne......"49. Și-atunci, parafrazarea clasicei interogații shakespeariene din finalul prozei arată cât de greu cântărește Eros în nemarginile gândirii poetice: Fost-au vis sau nu, asta-i întrebarea 50. Când poetul în Odă (în metru antic) se chinuie mistuit de propriu[l] vis, când se topește în flacări ieșite din propriu[l] rug și când se roagă să-i revină nepăsare[a] tristă, chinul său este în fapt unul de un realism nedisimulat, organic, din care abia se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
în vis, adică într-o lume a transcendenței 62, pentru că cea care stimulează idealitatea bărbatului nu e femeia în carne și oase, ci sublimarea ei în idee63. Rolul bărbatului este aproape unul static. El nu cucerește, ci este cucerit și chinuit adânc de farmecul sfânt al femeii iubite. Retras și singur, ca un stâlp eu stam în lună!64 Reluând o idee a lui A. Husson, Julius Evola ține să remarce cât de profundă este gândirea celui dintâi atunci când spune că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
izvor al meditației. Tristețea din finalul poemului Floare albastră este un exemplu grăitor. Poate una dintre cele mai frumoase imagini eminesciene, Ca un stâlp eu stam în lună98, abstrage în ea atât singurătatea celui rămas singur, cât și a sufletului chinuit de amintirea trecutei fericiri. Este retrăit ceea ce a fost simțit aievea. Pe măsură ce timpul trece, gândirea rece se instaurează în sufletul poetului, iar luciditatea stăpânește resorturile sale interioare. De aici, poate, atâtea întrebări: Ce e amorul? Ce este poezia? Ce e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
publica, tot în 1875, o satiră-farsă în cuprinsul căreia își imagina receptarea lui Eminescu în anul... 3000: "Poet în suflet, dar fără formă (...) încât se perde într-un c(h)aos de vorbe fără sens (...) într-un cuvânt, sentimente frumoase, chinuite în forme detestabile". Probabil că, în ansamblul lor, toate aceste răbufniri denigratoare nu fac decât să confirme zicala "se dă cu pietre doar în pomul cu roade"... Am întâlnit opinia potrivit căreia Grama "va fi respins opera eminesciană doar din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Foc La ordin ! nu mai stai pe loc Și fugi să-l stingi, să-l nimicești. Frică nu-ți este de loc O, tu, ostaș viteaz ce ești ! Aș putea face mai mult, ni se confesa, dar « astma » care mă chinuie și inima slăbită nu mă pot ajuta, cum vreau eu. Respir foarte greu iar inima mă dă jos, mă cheamă la pat. Eu vă mulțumesc mult pentru schimbul de impresii și regret dacă nu voi mai putea ține legătura cu
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
durere mă întorc la asemenea întâmplări care au însemnat suferințe. Bunicuța mea de la tată a rămas văduvă cred că de la războiul din 1877, tot cu cinci băieți și două fete. Toți copii sărăcuți ca și noi, dar bunicuța s-a chinuit singurică și i-a crescut. Și au fost copii buni - doi dintre ei, unchiul Naie era bolnav de picioare și mergea în cârje, iar cel mic, unchiul Alexandru, era un bărbat înalt și frumos, harnic și deștept. Amândoi au fost
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
marii tragedii, Aurica și-a piedut în totalitate vederea. Soțul ei a paralizat. Trei-patru ani a zăcut la pat fiind alimentat numai cu lichide, cu furtunul. Grija părinților ei a avut-o Marcela. Continua să meargă la serviciu, dar se chinuia și cu mama și tata. Într-o dimineață, după ce Marcela a plecat la servici, Gheorghe a dat semne că moare. Aurica a dat în plânsete, strigîndu-și bărbatul : - Gheorghe mamă, lasă, așteaptă să vină Marcela ! A venit Marcela. Tata s-a
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
-o. S-a împiedica de propriul său baston și și-a rupt piciorul din bazin. Chemată Salvarea, doctorii la spital nu au prea avut ce să-i facă. Vârsta și bolile își spuseseră cuvântul. Șase ani de zile s-a chinuit Marcela cu mama sa, care o ținea numai în țipete. Ca un copil a fost îngrijită Aurica de Marcela și soțul ei care nu mai știau ce să facă, să-i aline durerile, dar nu aveau putere. A fost înmormântată
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
murit pe front Cât acolo a luptat; Ci el s-a pierdut de tot A murit în chinuri grele De copilul cel iubit. N-a trecut prea mult de-atunci Și-a căzut și mama ta, Șase ani te-ai chinuit Și-ai îngrijit-o și pe ea Până ea a decedat. Și ce chinuri, și ce jale, Dar, te-ai zbătut cu viața-n parte Și cu atâta durere Tu le-ai rezolvat pe toate. Acum ce-ți doresc eu
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
popa Jan, unul din noi a murit la vreo patru anișori. Deci, tăticu, s-a luat la întrecere cu popa, să aibă câte opt copii. Apoi, la spovedit, să-i ierte Dumnezeu, de ce să-i ierte, că s-au chinuit cu copiii! Atunci oamenii de unde veneau, întâi făceau... dragoste! și pe urmă mâncau. Acum, ce să facă? Se satură, beau bine, și uită de femeie, și de asta s-a împuținat lumea. Numai dacă au prieteni mai miloși, nu
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
și, totodată, de teamă. Cum de-am cutezat să-mi iau inima-n dinți spre această mică și incredibilă întâlnire? Vreau să-l întreb ceva! Numaidecât! Să aflu de la El, Ceahlăul slovei românești, răspunsul de care am nevoie, care mă chinuie în multe nopți de insomnie! Vreau un răspuns în care să cred total, fără nici o rezervă!... Deși, sunt pentru el un necunoscut, cel mai anonim dintre anonimi, m-am hotărât să mă duc să-l întreb. Las santinelei de la intrare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și la o întrebare mai intimă: cât de mulțumit s-a simțit maestrul după o astfel de realizare și, mai ales, ce și-a zis când a admis acel compromis? O astfel de întrebare m-a frământat și m-a chinuit cu atât mai mult în ajunul Centenarului vieții maestrului, cu cât, ca unul care am predat la cursuri și discutat la seminarii în ultimii ani și istoria pedagogiei contemporane, am analizat și comentat sub o mie de fațete, definiția dată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
excursie înainte de a ne fi urcat? Nu cumva avea de gând să ne ducă undeva, să ne facă de petrecanie, să ne ia banii, apoi geamantanele și să ne lase goi, departe, în vreun crâng? Amândoi făceam fețe-fețe, deși ne chinuiam să-i zâmbim, să-l aprobăm, să nu-l lăsăm să ne simtă teama, îndoielile din adâncuri. Mașina alerga cu o viteză moderată. Ieșisem din oraș. Ne aflam pe o arteră secundară în partea nord-estică a Timișoarei. De o parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
se poarte cu mine și cu mama cu un fel de răceală Îngăduitoare și lesne ai fi văzut că-i mai vârstnic decât ea cu aproape douăzeci de ani. Mama n-a avut deloc serviciu cât a trăit el. Se chinuia de unul singur, trăgea din greu pentru noi, poate de aceea ajunsesem să-i venerăm tabieturile, posomorala și nevoia lui de liniște și ordine, pe care n-am apucat poate să le rumeg Îndeajuns ca să mă răzvrătesc Împotriva lor. Pensia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]