6,220 matches
-
a zis: „Oricât de greu ar fi de crezut, Luke are nevoie de Elinor“. — Ba n-are nevoie deloc! i-am răspuns eu indignată. Te are pe tine, îl are pe tatăl lui, mă are pe mine... Însă Annabel a clătinat din cap. Nu înțelegi. Tânjește după Elinor de când era mic. Și dorul ăsta l-a făcut să muncească atât de mult și să plece în America; acum, e o parte din el. E ca o viță-de-vie încolăciă în jurul unui măr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de personalul tău fără să dea un ban, și fără să zică măcar mersi. Din felul în care te lucrează pe la spate, după care o șterge în Elveția? Dar ce... de ce ai... zic șovăitoare. S-a întâmplat ceva? — O tâmpenie. Clatină din cap. Azi am dat din întâmplare peste o chestie. Inspiră adânc. M-am dus la ea acasă să iau niște documente pentru Fundație. Și nu știu de ce - poate din cauza pozelor cu Ernie și cu Suze pe care mi le-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
slujbă la firma lui. Nu pot suporta să afle în ce belea m-am băgat. — Deci mama ta habar nu are despre Plaza? Foarte încet, încuviințez din cap. — Și mama lui Luke știe despre nunta asta? Lovește ușor faxul. Eu clatin din cap. Știe cineva? De exemplu, știe măcar Luke? Nu știe nimeni, zic, regăsindu-mi în cele din urmă glasul. Și trebuie să-mi promiți că nu spui la nimeni. Că nu spun la nimeni? Glumești? Scutură din cap, nevenindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Christina mă privește pe deasupra paharului de șampanie și mă întreb brusc ce i-o fi spus Laurel. — Ți-a spus cumva și... despre ce favoare e vorba? Mi-a dat de înțeles câte ceva. Becky, dacă reușești chestia asta... spune Christina. Clatină din cap. Dacă reușești chestia asta, meriți Premiul Nobel pentru ingeniozitate. Ridică paharul. În sănătatea ta. Și mult noroc. — Mersi. — Hei, Christina! Ne uităm în jur și o vedem pe Erin venind spre noi. Are deja pe ea rochia violet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu un avion particular? — Da. Mă străduiesc să-mi păstrez tonul detașat. Așa e. E cadoul de nuntă pe care ni-l face Laurel. — A, nu mă mai joc! Deci ea e cea care v-a luat avionul particular? Danny clatină din cap, a reproș. La naiba. Voiam să vi-l iau eu. Dar am tot ezitat între el și mixerul ăla... — Idiotule! E președinta unei companii aeronautice. — Iisuse. Un avion particular. Și... unde vă duceți? Sau încă mai e secret
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
-mi vine să cred. E instructorul meu auto, Clive. — Clive! Bună! Ce faci? — Becky Bloomwood! exclamă el. Măi să fie! Becky Bloomwood se mărită! Ai trecut testul ăla până la urmă? — Îhm... da. În cele din urmă. — Cine-ar fi crezut? Clatină din cap, minunându-se. În fiecare zi când ajungeam acasă după ora cu tine, îi ziceam nevesti-mii: „Dacă fata aia își ia carnetul, înseamnă că sunt cel mai bun instructor din univers“. Și pe urmă, firește, când a fost să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
încă fără victime. — Știi... Mă simt ca și cum ultimele săptămâni ar fi fost un vis ciudat, spune el. Am fost scufundat în lumea mea plină de griji, fără să am cel mai mic habar despre ce se întâmplă în lumea reală. Clatină din cap. Cred că am cam luat-o un pic razna atunci. — Un pic? — OK, am luat-o razna de tot. Se întoarce și mă privește, și ochii întunecați îi strălucesc în lumina care vine dinspre cort. Îți datorez foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Christinei că s-ar putea să mă-ntorc sau să nu mă-ntorc să lucrez la Barneys. Și nu s-a supărat. Danny s-a oferit să ne golească apartamentul și să ne pună lucrurile la păstrare. — Becky! spune Luke, clătinând din cap. E o idee foarte simpatică. Dar eu n-am cum să plec pur și simplu în lume... — Ba poți. Poți! Totul e aranjat. Michael o să-ți supravegheze filiala de la New York. Cea de la Londra oricum merge singură. Luke, poți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mânuind biciușca și suduind animalele, opintindu-se la roată sau săltând un lemn rebel cu o forță necostisitoare, naturală. Și mai sus, la 1.000 de metri, În inima codrilor seculari, ciocănind cunoscător, ca un medic, pielea stejarilor străbuni sau clătinându-se la marăv [= rugăciune de seară], lângă joagărul pe care-l hrănise cu trunchiuri de brad toată ziua” <endnote id="(791, p. 69 ; vezi În volum și o fotografie reprezentând mai mulți evrei ce lucrează la o mică fabrică de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În călătoria de întoarcere Alfonso depistează în râu un bolovan imens pe care, spune, că i-ar plăcea să-l ia acasă. Zis și făcut. Jose, cel mai puternic din grup, se oferă să-l care dar după câțiva metri clătinați prin curentul puternic îl scapă și se declară învins. Pere are și el aceeași tentativă și renunță după câțiva pași. Alfonso privește pietroiul cu regret și decide că o să revină cu mai mulți oameni ca să-l ia (observ trecător cum
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
în atingerea lui. Gândesc instantaneu ceva de genul „Nici prin gând să nu-ți treacă”, fără însă să reușesc sămi clintesc corpul, și simt cum face un pas înapoi, mai cântă un pic, apoi îmi spune că a terminat. Plec clătinat către ceilalți, mă opresc, vomit, mai fac un pas, vomit din nou, aud zgomotul chinuitor de puternic al râului a cărui intensitate pare că a crescut nefiresc; în final ajung lângă „casă”, aud zgomot de vomitat, mă bag sub pătură
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
deopotrivă sufocat de legalism și de dorința unora de a domina. În ultima biserică din care am făcut parte, am înțeles ce a vrut să spună Domnul Isus prin parabola samariteanului milostiv. Cu toții ne dorim să fim asemenea samariteanului și clătinăm din cap, dând asigurări să nu fim vreodată asemenea preotului sau levitului; dar ceea ce ne scapă uneori din vedere este că, în anumite perioade din viața noastră, nu suntem niciunul dintre acești trei oameni: suntem chiar omul acela sărman care
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
mea și-mi va aduce pacea, căci mulți mai sunt împotriva mea! Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul; de la El îmi vine ajutorul. Da, El este stânca și ajutorul meu, turnul meu de scăpare; nicidecum nu mă voi clătina. Până când vă veți năpusti asupra unui om, până când veți căuta cu toții să-l doborâți ca pe un zid gata să cadă, ca pe un gard gata să se surpe? Da, ei pun la cale să-l doboare din înălțimea lui
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
zic, ca să nu păcătuiesc față de Dumnezeu și de Maica Domnului; eu zic că e bine ca omul să mai gândească; − Fiecare pai cu umbra lui, mamă! Parcă de la matale știu vorba asta... Elena tăcu. Se uita la fie-sa, Maria, clătină din cap în semn că nu știe ce să mai spună, apoi deschise iar ușa odăii „de din sus” unde erau nepoții. îi luă pe rând în brațe și-i sărută de rămas bun și ieși. Copiii și ei, după
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ca mine, poate că ne spune și nouă ce este cu mama; Era o zi blândă, de mijlocul toamnei. Cele mai multe treburi din câmp se terminaseră, vântul mâna frunzele căzute din copaci iar aceștia, parcă rușinați căs goliți de frunze, se clătinau într-o parte și alta, după cum îi mișcau palele vântului tomnatic. Gheorghe împreună cu Dumitru, pe care-l învoise de la școală, erau la arat în Bogdana, unde trebuiau să samene grâu pe a treia parte din suprafață, așa cum fuseseră țăranii învățați
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
teamă, mă uitam din capul uliței cum mergeau doi câte doi cu pistoalele automate pregătite de tragere și dacă vedeau vreo babă ce ieșise în drum, curioasă să privească la „musafiri”, o întrebau pe rusește «nemeț iesti»? și când aceasta clătina din cap în semn că nu sunt nemți, își continuau drumul, ca să se convingă că nu-i așteaptă vreun soldat dușman. și-au instalat bucătării de campanie în grădina nașului Dârdală, în fața casei noastre „de din vale”, casă ce era
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
violența concretă, ci violența latentă, emblematizată în gestul care activează coduri mitologice este ceea ce provoacă teroarea. Intrăm în economia clinică și deopotrivă simbolică a nevro- zei cu o frază precum următoarea : „Amenințarea este mai grea pentru un suflet ce se clatină ușor decât chiar lovi- tura”. Ea ne atrage atenția asupra faptului că ne aflăm în regimul unui imaginar bântuit, și deopotrivă într-un regim spectral al imaginii, fie cea redată prin intermediul visului, fie cea pe care obsesia o creează. De
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
o viziune distructivă față de un mare artist al secolului ci sunt pur personale, necenzurate, născute din observația directă asupra unor lucrări care mie personal nu mi-au dat fiori. Când vezi încercările din perioada pariziană parc[-l simți cum se clatină, căci nu se mai sprijină de umărul tatălui și, cu câteva excepții (în acest muzeu - repet) parcă începi să te întrebi: cum poate să deseneze așa un tânăr care în copilărie desena atât de bine. Sunt desene realiste, nu se
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
în care am luat vizele, am căutat cadourile, am făcut bagajele, am primit comisioanele, deoarece fiecare amănunt ar conta în crearea imaginii asupra acestei nebunii frumoase. În răgazul pe care-l am, voi profita de faptul că nimic nu se clatină sub mine și voi încerca să punctez doar momentele mai importante. Când am anunțat la teatru, contând pe discreția direcțiunii căreia eram obligată să-i destăinui planul meu), această plecare în America, am încurcat puțin planul instituției de a juca
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
în cotloanele unei modeste înțelepciuni, umblând cu o derutată măsură prin spațiile dinlăuntrul său, căutând parcă ceva ce uitase pe-acolo... Și-am înțeles de ce mi-a fost imposibil să-l contactez în ultima vreme: temeinicia suferinței nu poate fi clătinată decât atunci când ea însăși o cere. Ultimul drum a fost de fapt un soi de cățărare printre mormintele terasate ale cimitirului din Mănăștur. Înclin să cred că în acele momente Ada se amuza. Am recitit rândurile de mai sus
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
ar fi, lui Kollek Îi place. Îi face pl)cere s)-l salute pe venerabilul patriarh grec. Trebuie s) spun c) și mie Îmi face mare pl)cere. Patriarhul este În vârst), are o barb) mare, pan) sub ochi; se clatin) puțin când se Îndreapt) spre noi. Îl pup) pe Kollek pe obraji, cu c)ldur). Se așaz) Într-un scaun confortabil, În stânga tronului s)u. Suntem serviți cu cafea și coniac grecesc de sapte stele. Conversația, În francez) și englez
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
convins de ideea că teatrul poate să schimbe starea unei societăți sau să aducă pacea În lume. Sub tam-tam-ul politic al unui spectacol sau altul adesea se ascunde vanitatea regizorului dornic să predice, luându-se drept profetul atotștiutor care poate clătina un sistem. Imaginea unui teatru În căutarea armoniei cosmice, pe care o visa Gordon Craig, e foarte departe de noi. Noțiunea de artă pentru artă a dispărut În spiritul postmodernist În care trăim. Vechea aspirație, ca arta să fie ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
una dintre rarele ocazii când am Încercat să amestec politicul În artă și sper că m-am lecuit de această tentație. Am ajuns la Otopeni Întreg și nevătămat. Toba de eșapament a Daciei cu care mă conducea prietenul, deși se clătinase tot drumul, a rămas atașată fidel de caroserie. La aeroport mă așteptau câțiva dintre studenții din figurația la Oedipe. Au apărut și doi-trei actori de la Național, plus Carmen Galin, care, după plecarea mea, a fost prima care și-a dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
dincolo de baie și cei doi halebardieri ai ei alcătuiți din dreptunghiuri colorate. Aplecându-mă din locșorul meu călduț, Îmi plăcea să-mi lipesc mijlocul frunții, mai exact ophryonul ei, de marginea netedă și plăcută a ușii și apoi să-mi clatin un pic capul, pentru a balansa ușa Încoace și-ncolo, În timp ce marginea ei rămânea tot timpul Într-un contact alinător cu fruntea mea. Un ritm de vis Îmi străbătea ființa. Recentul „Treaptă, treaptă, treaptă“ era preluat de un robinet care
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Împăturite În formă de mitră și pachetele de ciocolată - butaforie (sub ale căror ambalaje - Cailler, Kohler și așa mai departe - nu era decât lemn) erau mai Întâi zărite ca un liman răcoros dincolo de o succesiune de coridoare albastre care se clătinau; dar pe măsură ce masa avansa spre fatalul ultim fel de mâncare și un echilibrist cu o tavă plină În mâini se rezema tot mai dramatic de masa noastră, pentru a lăsa să treacă un alt echilibrist cu o altă tavă plină
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]