7,719 matches
-
situați pe teritoriul României de azi), atmonii și sidonii. Se desfășoară două lupte cu regele dacilor, Oroles, conform lui Trogus Pompeius. Bastarnii s-au inflitrat și în Transilvania, la Moresti fiind descoperită o așezare cu ceramică bastarnica. Bastarnii au sprijinit coaliția antiromână a regelui Mithridates al VI-lea Eupator, în 73 i.en., participând la luptele pentru portul Chalcedon, unde ar fi murit 20 000 de soldați. În 61 i.en., au sprijinit locuitorii Histriei în lupta împotriva guvernatorului Macedoniei, Antonious
Bastarni () [Corola-website/Science/300735_a_302064]
-
control asupra Vaticanului) și Palestina. Insulele Cook și Niue, amândouă state în asociație liberă cu Noua Zeelandă, sunt membri deplini a mai multor agenții specializate ONU și au „capacitatea deplină de a efectua tratate” recunoscută de Secretariat. Grupul celor 77 este o coaliție liberă a ONU a țărilor în curs de dezvoltare, creată pentru a promova interesele economice ale membrilor ei și pentru formarea unei legături pentru a spori capacitatea de negociere în Națiunile Unite. Șaptezeci și șapte de țări au fondat această
Organizația Națiunilor Unite () [Corola-website/Science/296753_a_298082]
-
drumuri, administrarea justiției și taxe. Curând își dă seama că sistemul nu este satisfăcător. Necesitatea unui organism care să administreze Rusia în timp ce se afla în campanie l-a făcut să creeze Senatul în 1711. Danemarca, Polonia și Rusia formează o coaliție împotriva suedezilor (are loc Marele Război al Nordului). Carol al XII-lea al Suediei, de numai 18 ani, ajunge cu flota în dreptul capitalei Copenhaga, debarcă în forță și obligă orașul să capituleze. Lovită în plin, Danemarca se retrage din coaliție
Petru I al Rusiei () [Corola-website/Science/298530_a_299859]
-
coaliție împotriva suedezilor (are loc Marele Război al Nordului). Carol al XII-lea al Suediei, de numai 18 ani, ajunge cu flota în dreptul capitalei Copenhaga, debarcă în forță și obligă orașul să capituleze. Lovită în plin, Danemarca se retrage din coaliție. La rândul său, regele August al II-lea al Poloniei, după ce cucerește Dunamunde, este învins la porțile Rigăi. Petru I ajunge la Narva, oraș suedez controlat în trecut de Rusia, la 23 septembrie 1700 și constată că asediul începe prost
Petru I al Rusiei () [Corola-website/Science/298530_a_299859]
-
septembrie 1700 și constată că asediul începe prost; rușii sunt înfrânți de suedezi. Întors în Rusia, Petru se dezmeticește. La porunca sa, toată Rusia se pune pe treabă. Se întăresc orașele, se reface armata, se construiesc tunuri, corăbii și reface coaliția cu Polonia și cu Danemarca. În 1701, prima victorie a rușilor la Seremetiev asupra suedezilor este primită cu mare bucurie. În 1702, rușii obțin noi victorii în timp ce Carol al XII al Suediei îi învinge pe saxoni și polonezi și intră
Petru I al Rusiei () [Corola-website/Science/298530_a_299859]
-
început în 1718, dar au fost întrerupte când Carol al XII-lea a fost ucis în luptă în Norvegia. Noua conducătoare a Suediei, Ulrica Eleonora, a decis să continue războiul, sperând că din rândurile puterilor europene se va ridica o coaliție anti-rusă. Acest lucru nu s-a întâmplat și englezii i-au convins pe suedezi să reia negocierile cu rușii. Acordul de pace s-a semnat la Nystad la 30 august/10 septembrie 1721. Rusia primește pentru totdeauna Livonia, Estonia, Ingria
Petru I al Rusiei () [Corola-website/Science/298530_a_299859]
-
het Vlaams Blok") este un partid politic flamand în Belgia, autodeclarat social-popular, catalogat drept extrema-dreaptă de către majoritatea, în același timp partidul flamand cu cele mai multe voturi la ultimele alegeri. La alegerile din 17 decembrie 1978, Blocul Flamand era un fel de coaliție, ce reunea două partide rupte din Uniunea Populară ("de Volksunie"), în urma unui dezacord cu provire la Pactul Egmond. Aceste două partide erau: Partidul Național Flamand ("de Vlaams Nationale Partij") a lui Karen Dillen, și Partidul Popular Flamand ("de Vlaamse Volkpartij
Vlaams Belang () [Corola-website/Science/298557_a_299886]
-
aceeași zi datează și primele informații despre creșterea valului de amenințări la adresa membrilor FPCD, val ce va lua în scurt timp proporții îngrijorătoare. 1 octombrie - Din inițiativa Frontului Popular Creștin Democrat, la Chișinău se constituie Alianța Creștină pentru Reîntregirea României, coaliție politică a formațiunilor de orientare unionistă. 10 octombrie - Executivul FPCD sprijină revendicările pedagogilor și apreciază că grevele declanșate de aceștia și de alte categorii sociale sunt cauzate de lipsa unui program de protecție socială și de incapacitatea Președintelui și Guvernului
Cronologia Republicii Moldova () [Corola-website/Science/298563_a_299892]
-
și bunei funcționări a Mișcării FPCD și a grupului Parlamentar, deputații Alianței FPCD Sergiu Burcă, Ștefan Secăreanu, Dumitru Osipov și Ion Vozian își depun mandatele, cedând locul următorilor patru deputați supleanți de pe lista de candidați ai alianței FPCD. 8 aprilie - Coaliția majoritară din Parlament ratifică acordurile CSI. Grupul parlamentar al Alianței FPCD votează împotrivă. 24 aprilie - La Opera Națională din Chișinău își ține lucrările cel de-al IV-lea Congres al FPCD. Congresul aprobă, ca direcții de bază ale activității FPCD
Cronologia Republicii Moldova () [Corola-website/Science/298563_a_299892]
-
și cu acordarea unui statut privilegiat limbii ruse, FPCD declară că acest act politic antiromânesc constituie un factor serios de scindare a societății, de rusificare continuă a populației și de degradare a situației sociolingvistice și politice în Republica Moldova. 28 iulie - Coaliția majoritară din parlament votează Constituția. În aceeași zi, FPCD lansează un Memorand prin care inițiază campania de colectare a semnăturilor pentru revizuirea Constituției. 2 septembrie - Procuratura Republicii Moldova cere Ministerului de Justiție suspendarea pe un termen de șase luni a activității
Cronologia Republicii Moldova () [Corola-website/Science/298563_a_299892]
-
parlamentar al Alianței FPCD. 1 decembrie - FPCD organizează în muncipiul Chișinău și în alte localități ale Basarabiei manifestații prilejuite de cea de-a 76-a aniversare de la înfăptuirea Unirii tuturor Românilor într-un singur stat național unitar - România. 23 decembrie - Coaliția majoritară din Parlament adoptă, cu doar 68 de voturi „pro”, legea despre statutul juridic al Gagauz-Yeri. În semn de protest, deputații grupului parlamentar al Alianței FPCD părăsesc sala de ședințe a Parlamentului. În aceeași zi, Executivul FPCD adoptă o declarație
Cronologia Republicii Moldova () [Corola-website/Science/298563_a_299892]
-
68 de voturi „pro”, legea despre statutul juridic al Gagauz-Yeri. În semn de protest, deputații grupului parlamentar al Alianței FPCD părăsesc sala de ședințe a Parlamentului. În aceeași zi, Executivul FPCD adoptă o declarație prin care condamnă actul iresponsbil al coaliției agro-interfrontiste, calificându-l drept un atentat la unitatea statului, o premisă reală pentru federalizarea Republicii Moldova. 8 ianuarie - Având în vedere cadrul legislativ antidemocratic, Sfatul FPCD hotărăște neparticiparea Frontului Popular Creștin Democrat cu liste de candidați în campania electorală pentru alegerile
Cronologia Republicii Moldova () [Corola-website/Science/298563_a_299892]
-
Mircea Snegur acumulează 45,93%. Mediile de informare occidentale schițează portretul-robot al noului președinte, prezentându-l drept om al Moscovei, rămas orientat spre trecutul sovietic. 7 decembrie - Sfatul FPCD face un bilanț al campaniei electorale și subliniază necesitatea creării unei coaliții a formațiunilor democratice în scopul asigurării succesului la viitoarele alegeri parlamentare. În aceeași zi, partidele și formatiunile social-politice din componenta Mișcării pro Snegur decid crearea unei largi Alianțe. 19 decembrie - Mitropolia Basarabiei marchează patru ani de la reactivarea sa canonică și
Cronologia Republicii Moldova () [Corola-website/Science/298563_a_299892]
-
micșorarera uriașului decalaj dintre câștigurile oamenilor simpli și cele ale demnitarilor de stat. Majoritatea parlamentară agraro-socialistă refuză să discute această propunere. 5 aprilie - Sfatul FPCD reconfirmă poziția partidului în relațiile sale cu Puterea, dezavuând politica antinațională, colonială și antioccidentală a coaliției de guvernământ PDAM - Unitatea „Edinstvo”. Sfatul accentuează necesitatea creării și consolidării unei alianțe electorale a forțelor de dreapta pentru participarea la viitoarele alegeri parlamentare. 10 aprilie - Printr-o scrisoare deschisă, Grupul Parlamentar al FPCD își reînoiește demersurile sale anterioare privind
Cronologia Republicii Moldova () [Corola-website/Science/298563_a_299892]
-
fotolii în guvern. La alegerile parlamentare din martie 1998, PCRM a obținut 30,1% din voturi și 40 de mandate în parlament, devenind partidul cu cei mai mulți membri în parlament. Cu toate acestea, PCRM a rămas în opoziție datorită formării unei coaliții de guvernare de centru-dreapta, Alianța pentru Democrație și Reforme. Deși, mai târziu, în 1999, Lucinschi l-a nominalizat pe Voronin la funcția de Prim-ministru al Republicii Moldova, reușita acestuia a eșuat întrucât nu a avut suficient sprijin în parlament. La
Partidul Comuniștilor din Republica Moldova () [Corola-website/Science/298580_a_299909]
-
formarea unei republici sovietice internaționale, ca un stadiu de tranziție către abolirea definitivă a statului." ul a reprezentat o sciziune a elementelor de stânga din Internaționala a II-a, ca răspuns la incapacitatea acesteia din urmă de a forma o coaliție solidă împotriva Primului Război Mondial, război pe care "Internaționala a III-a" l-a considerat un război imperialist. Cominternul a ținut șapte Congrese Mondiale, primul în martie 1919 și ultimul în 1935. Grupurile care țin de tradiția comunismului de stânga recunosc azi
Comintern () [Corola-website/Science/298582_a_299911]
-
al Poloniei renăscute. Diverse organizații militare și guverne provizorii poloneze (Consiliul de Regență de la Varșovia; guvernul lui de la Lublin; și de la Cracovia) l-au recunoscut ca șef de stat pe Piłsudski, care a pornit să formeze un nou guvern de coaliție. Acesta era predominant socialist și a introdus multe reforme considerate de mult timp necesare de Partidul Socialist Polonez, cum ar fi , educația gratuită, și . Era nevoie de toate acestea pentru a evita tulburări majore. Piłsudski credea însă că, în calitate de șef
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
să mergeți până la ultima stație, dar deocamdată haideți să ne adresăm unii altora cu «»!” El a refuzat să sprijine vreun partid și nu și-a format nicio organizație politică proprie; în schimb, el a pledat pentru crearea unui guvern de coaliție. De asemenea, el a organizat o armată poloneză din veteranii polonezi ai armatelor germană, rusă și austriacă. În zilele de imediat după Primul Război Mondial, Piłsudski a încercat să construiască un guvern într-o țară răvășită. Mare parte din fosta
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
de stânga. În 1925, după ce mai multe guverne au demisionat la intervale scurte, și scena politică a devenit din ce în ce mai haotică, Piłsudski a devenit din ce în ce mai critic la adresa guvernului, în cele din urmă dând declarații prin care cerea demisia cabinetului Witos. Când coaliția , criticată puternic de Piłsudski, a format un nou guvern, la 12-14 mai 1926, Piłsudski a revenit la putere într-o lovitură de stat (Lovitura de stat din mai), susținută de Partidul Socialist Polonez, de ”, de , și chiar de. Piłsudski a
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
Vilnius și 1,2 milioane de oameni. Deoarece Polonia nu mai exista ca o entitate națională în urma revoltei Kościuszko, puterile de cucerire nu au fost nevoite să forțeze aprobarea din partea vreunui reprezentant polonez așa cum se procedase în primele două împărțiri. Coaliția de partiție l-a forțat pe regele Stanislau să abdice și s-a retras la Sankt Petersburg ca un prizonier-trofeu a Ecaterinei a II-lea, unde a murit în 1798. Austria, Rusia și Prusia au încercat să șteargă definitiv existenta
Împărțirile Poloniei () [Corola-website/Science/298630_a_299959]
-
retras la Sankt Petersburg ca un prizonier-trofeu a Ecaterinei a II-lea, unde a murit în 1798. Austria, Rusia și Prusia au încercat să șteargă definitiv existenta Poloniei, chiar și numele țării, așa cum a demonstat un articol secret semnat de către coaliția de împărțire: Ca urmare a împărțirilor, polonezii au fost nevoiți să caute o schimbare a statusului-quo în Europa. Poeții polonezi, politicienii, nobilii, scriitorii și artiștii, dintre care mulți au fost nevoiți să emigreze, au devenit revoluționarii din secolul al XIX
Împărțirile Poloniei () [Corola-website/Science/298630_a_299959]
-
sa pro-otomană. Într-un document din 28 mai 1396 (Hurmuzaki, I/2, p. 374-375), Vlad Voievod dă diferite privilegii Regatului Polon afirmând, în mod laudativ că își datora tronul regelui polon. Pe plan extern, domnitorul încearcă scoaterea Țării Românești din coaliția anti-otomană și orientarea spre noua putere europeană, ce odată cu anihilarea statelor sârbești în marea bătălie de la Kosovo din toamna lui 1389 și anexarea totală a Bulgariei în 1393, se prefigura ca principala mare putere a zonei. Totuși nu se rupe
Vlad I Uzurpatorul () [Corola-website/Science/298642_a_299971]
-
care au făcut ca forțele militare americane să fie cele mai puternice din lume. La sfârșitul războiului, o bună parte a Europei a fost ocupată de Uniunea Sovietică care era condusă de Iosif Vissarionovici Stalin. În ciuda încercărilor de a crea coaliții multinaționale sau organisme legislative internaționale (precum ONU), devenea din ce in ce mai clar că cele două mari țări învingătoare, având vederi diferite asupra organizării lumii postbelice, SUA și URSS, deveneau puterile economice și politice dominante în nou izbucnitul război rece. Termenul de superputere
Superputere () [Corola-website/Science/298690_a_300019]
-
european de profesie cadru militar. După două săptămâni de la preluarea puterii, s-a întâlnit cu liderul sindicatului Solidaritatea, Lech Wałęsa și cu arhiepiscopul catolic Józef Glemp, pentru a discuta despre aducerea Bisericii Catolice și a sindicatului într-o așa-zisă coaliție de guvernare. Pe 13 decembrie 1981, impune Legea Marțială și începe operațiunile de represiune militară împotriva protestatarilor. A reușit să împiedice, astfel, intervenția trupelor sovietice. Pentru aceasta, a format un "Consiliu Militar al Salvării Naționale", al cărui președinte a fost
Wojciech Jaruzelski () [Corola-website/Science/299615_a_300944]
-
compromisul dintre partid și societatea civilă : negocieri, dezbateri, participare la guvernare, libertate de expresie precum și limitarea efectivelor birocraților. Prin astfel de "mese rotunde" liderul polonez eliberează premisele pentru o viitoare economie de piață. Încearcă, de altfel, și crearea unei mari coaliții între Partidul Comunist și Solidaritatea, însă Lech Wałęsa refuză. În 1990 demisionează, Lech Wałęsa luându-i locul în funcția de șef al statului. Din 1999, este membru al Alianței Stângii Democrate din Polonia. În 2010 este acuzat de "crimă comunistă
Wojciech Jaruzelski () [Corola-website/Science/299615_a_300944]