6,473 matches
-
Crima devine pentru el o nevoie zilnică, un drog, o porție de frică care-l menține în viață, „o exigență igienică“. Urbain este pus la un moment dat în situația de a ucide familia unui cunoscut ministru și de a „confisca“ jurnalul intim al uneia dintre fiicele sale, numită în roman „Rândunica“. Acest jurnal, despre existența căruia aflăm chiar din titlu, constituie punctul-cheie al romanului lui Amelie Nothomb. Citirea jurnalului rândunicii îi provoacă lui Urbain o puternică senzație fizică, necunoscută până
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
că ei, jidanii, nu sînt vrednici să respire aerul de la fața locului. Altul, care auzise de cele ce se pregăteau, venise În crucea nopții să nu-l vadă nimeni, dar să-i poată propune ovreiului ca, dacă i se va confisca prăvălia, să declare că i-o lasă lui, fiindcă și el Îi va returna mai tîrziu, dacă-l va mai găsi În viață, un sfert din cîștig. În Sătmarul de atunci, cîrmuirea ungurească a ales un perimetru de case și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
S-or fi liniștit poate, con statînd că cea care a dispărut din nou a fost tot Clara. Repus În drepturi la ieșirea lui din pămînt, din iarbă verde În 1945, Weisz și-a recăpătat și prăvălia din centrul Răteștilor, confiscată de regimul Horthy după deportarea familiei. Destui oameni au sărit să-i dea o mînă de ajutor ca s-o pună din nou În rînduială, pe alții i-a plătit pentru muncile mai pretențioase. Dar el trecuse deja de cincizeci
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de Clara, ca dova dă că nu trăgea nici o nădejde s-o mai revadă pe cea dintîi. În anul venirii pe lume a Clarei celei mici, a fost rîndul regimului de democrație al clasei muncitoare din Republica Populară Română să confiște magazinul evreului, permi țîndu-i Însă acestuia, după cîțiva ani, În baza unei legi a invalidității de război, să țină un debit de tutun și de băuturi alcoolice În locuința ce-i fusese lăsată În spatele prăvăliei. Aici Îl vizitam eu pe
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
o beție de neologisme. O putem deschide la întâmplare pentru a găsi fraze de acest fel: „Cu cât mai neașteptate, mai revelatoare sunt apropierile transmutante, cu atât mai solicitat este ecoul în receptivitatea noastră. Pe de altă parte, antropocentrismul nu confiscă desigur potențialitatea infinită a metaforizărilor.“ Nu ne rămâne decât să reflectăm și noi asupra potențialității infinite a vanității unor autori... Ca in secolul XIX Militar de carieră, internat între 1985 și 1990 „în lagărele militare comuniste de muncă forțată din
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
în câte un poem, numai cuvinte care încep cu dis sau cu ghi sau cu rev ș.a.m.d. Textul care rezultă este ininteligibil. Iar comunicarea nu se realizează nici meta-semantic (prin muzica sau grafica versurilor), întrucât atenția cititorului este confiscată de performanța prozaic-rebusistică: „dar montând pe un monticul / monahala monarhie / - monobloc monumental - / ce s-a monolitizat / monocerii lui libèrus / - monadele monarhiei - / au montat monosilabe / în monturi de monograme/ monotip de monoftongi / monolitic - monolingv - / c-un tot monofonematic // și astfel au
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
locul mai din față. Cam mioritică poveste, nu? Românii e deștepți Stânga românească Radu Pavel Gheo Am tot citit în ultima vreme opinii despre starea stângii românești „autentice“. Tonul general era unul pesimist. Ba că stânga românească ar fi fost confiscată de Partidul Social-Democrat, ba că ideile stângii nu au priză în rândurile intelectualilor de marcă, ba că stânga e asimilată pe nedrept cu comunismul (sau ceaușismul, întinare a ideilor generoase de stânga). Nu mi se pare că lucrurile ar sta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
luminile incendiază bănuielile indiferente ale întunericului în calea clipelor hapsâne de patimi. Mi-am căutat totdeauna iubirea și am fost strânsă în cleștele destinului rupându-mi carnea dorințelor. Să fiu oare victima propriului meu suflet în care asediul tinereții îmi confiscă toată puterea visului, ca nimeni să nu-mi răpească nemurirea?... De parcă glasul meu s-ar opri în adâncuri să poată sprijini lumina geamătului ros de distanțe... ȚĂRÂNA DE ZILE În gustul înserărilor, te-am căutat, să-ți împart iubirea unui
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Cetatea Neamțului. Fără ariergardă, mișelul ne lovește și pe noi, bravii mei căpitani. Așa că mai întâi va trebui să pălim acolo, la cuibul de vulturi de la cetate... Să-i nimicim pe toți, până la ultimul mișel! Și bogățiile toate să le confiscăm. Ordon strângerea corturilor! De îndată ridicăm întreaga tabără. Oștenii să nu rămână în urma convoiului, că-i paște pericolul să fie capturați de către cetele de urmăritori ale călăreților moldoveni care răsar de pretutindeni și tot așa dispar în necunoscut. Se interzice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pretutindeni și tot așa dispar în necunoscut. Se interzice consumul mustului și al vinului cu desăvârșire. La fel și apa de foc fie ea chiar și de caise sau de pere pergamate, toate animalele și grânele întâlnite în cale se confiscă pentru hrana armiei noastre pospolite. Dar, Măria Ta, să ai în vedere că în fața noastră totul este numai un pârjol, a îndrăznit să-i atragă atenția generalul Potoțki. Călăreții trimiși în față spun că fânurile și paiele au dispărut mistuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
locul lor nu mai e strălucitoare, ci tocită și înnegrită. Traversele si butucii fuseseră luate de cei ai căror familii aveau nevoie de lemne de foc. Dar chiar marile adăposturi sînt aproape goale. Cele mai bune vagoane și garnituri fuseseră confiscate și duse în est pentru a fi folosite în orașele bombardate. Totuși, cred că tatăl meu încă iese pe ușă în fiecare dimineață și parcurge cele cîteva sute de metri pînă la remiză pentru ca să supravegheze și să întrețină jalnicul rest
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
o slăbiciune de moment... pe care acum o regret. Poate altă dată... Nu te zoresc. Am timp destul. Știu că tu ai. Eu sunt cel presat, că altfel n-ai să ai parte de prea multe lefuri de la fiică-mea. Confiscă-mi cuțitul, briciul, lentilele ochelarilor, bretelele, șireturile și orice alte obiecte aducătoare de izbăvire și dă mi o chitanță în locul lor. Tocește-mi dantura cu pila sau pune-mi o botniță, să nu-mi sfâșii venele cu dinții. Matlasează pereții
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
din capcană, o pune În sac și se duce, pe căi ocolite, acasă. Anunță, de Îndată, filiala. Șeful acesteia, Împreună cu unul din polițiștii de la arme și muniții, veni la Codobatură, cu mașina poliției. Victor tocmai așeza carnea În frigider. O confiscară. Găsiră și pielea. O confiscară. Îl invitară, și pe Victor, să vină cu ei, și telefonară, la filială, rugând să fie așteptați, de către toți cei de acolo, că, În câteva zeci de minute, sosesc. Bine. Vă așteptăm. Zarva produsă a
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
sac și se duce, pe căi ocolite, acasă. Anunță, de Îndată, filiala. Șeful acesteia, Împreună cu unul din polițiștii de la arme și muniții, veni la Codobatură, cu mașina poliției. Victor tocmai așeza carnea În frigider. O confiscară. Găsiră și pielea. O confiscară. Îl invitară, și pe Victor, să vină cu ei, și telefonară, la filială, rugând să fie așteptați, de către toți cei de acolo, că, În câteva zeci de minute, sosesc. Bine. Vă așteptăm. Zarva produsă a fost enormă. Cățeii din grupă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
intrat Zuca. Tu?, a Întrebat-o, el, din capul oaselor. Da. Eu. Îți explic Îndată. Peste zi, după ce, pe Ciocio, l-au dus, unde l-or fi dus, polițiștii aceia, au venit alții, cu mașini și cu Încărcători, și au confiscat tot porumbul furat, de el și de tine, o Întreagă toamnă. I-am Întrebat, de ce nu te-au luat și pe tine. Și? Miau zis că tu ești nevinovat. Că, doar, el e vinovat. Că, tu, ești, și așa, un
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
până să sosească ceilalți profesori, nu știu! Într-o zi, pe la sfârșitul iernii, când vremea dulce ne îngăduia să deschidem ferestrele clasei noastre, care da în Cișmigiu, tot la ora Tânărului s-a întîmplat una boacănă de tot! Tată-meu confiscase de la elevii lui de curs primar niște broscuțe de tablă, din acelea pe care le păcăni în degete și imită orăcăitul broaștelor. El le pusese pe birou, iar eu le trecusem în buzunarul meu, cu gândul de a le folosi
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
dădea a lehamite din mâini: tovarășii aveau să ajungă și aici. Bruma de agoniseală pe care reușise s-o strângă avea să se risipească precum pleava-n vânt. Nu-i părea atât rău după pământul ce avea să-i fie confiscat, cât de batoza veche, de căruțele, de sania și caii ce aveau să Încapă pe mâini străine. Pământ mai pierduse atunci când s-a Închis granița. Câteva hectare. Toată zestrea Fevroniei și câteva loturi primite de la părinții săi. Poate totuși tovarășii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-i masca ironia. „Dar s-ar putea, adăuga el, ca și aceasta să intre În proprietatea statului.“ „Și atunci ce o să se Întâmple cu noi? Cum vom putea trăi fără conștiință?“, murmura consoarta. „Statul va avea grijă ca din conștiințele confiscate de la particulari și adunate grămadă să ne repartizeze și nouă, pe bază de tichet, o bucățică din conștiința sa de clasă, asta ca să nu trăim În necunoștință de cauză, ci să punem și noi umărul la construirea noii societăți...“ „Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
camioane și tractoare. Îi Întâmpinau bătrânii, copiii și femeile. Aproape toți bărbații plecaseră din sat. Unii se ascunseseră-n pădure. Alții Își căutară adăpost la rudele de la oraș. Spuneau că fără semnătura lor pământul nu va avea cum să fie confiscat de stat.. Nicanor Înhămă caii la sanie și plecă din sat În toiul nopții. Înainte de-a ieși pe poartă, trecu pe la fântână scuipându-și propria imagine răsfrântă În adâncuri. Îi era necaz, pesemne, că trebuia să părăsească satul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
oamenii se răreau Încetul cu Încetul. Dintre cei pe care-i cunoscuse În copilărie mai trăiau câțiva. Vremurile se schimbaseră și ele. Mai Întâi veniseră invazia de ciori și colectivizarea, apoi locul ciorilor Îl luară berzele. Pământul le-a fost confiscat și din nou restituit. Dar cine mai avea acum nevoie de pământ!? Satul Îmbătrânise. Livezile se acoperiseră de omizi, curțile de bălării. Bisericile căzuseră și ele În ruină. În locul ciorilor, pe câmp umblau acum fâlfâind din aripi și din poale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
caniculară. Pentru că el nu s-a drogat niciodată, îngerul de femeie fură niște iarbă din ascunzătoarea fiului ei, și-l învață pe domnul Whittier cum să folosească un bong. Vorbesc. Mănâncă chipsuri. Îngerița îi spune că soțul ei a fost confiscat de propria-i carieră. Copiii se îndepărtează de ea pe măsură ce cresc. Familia lor se duce de râpă. Domnul W. Spune că ai lui n-au putut face față. Mai au patru copii de crescut. Doar încredințându-l autorităților și-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Împreună le‑am distrus.“ Apoi l‑am văzut o dată la o tribună unde citea o proclamație. Părea deja un om Înfrânt, care Își presimțea sfârșitul. Ce‑a urmat vă e cunoscut. Într‑o noapte indivizi fără chip l‑au ridicat confiscând‑i și ultimul manuscris. Astfel că din opusul lui M.O. lipsește volumul cinci, iar corespondența se reduce la acele douăzeci de scrisori trimise editorilor și prietenilor. Ceea ce n‑a fost ras de „sabia necruțătoare a revoluției“ a fost aneantizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
saboții din picioare, fețele plumburii încetară să mai rânjească și cu toții simțiră, cum, din făgăduința unei împăcări între categorii sociale, izvora furibund cruzimea și galopa prohodul implacabil. Exact! Păun cel de treabă dispăru, chiar în noaptea următoare, casa îi fu confiscată și în urma sa nu se mai păstră decât renumele. Rând pe rând, goldăneștenii, anatemizați de noua orânduire comunistă, se cocoșară tot mai mult sub povara colectărilor de produse agricole cote introduse obligatoriu, pentru a pleca spre Răsărit, ca datorii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
momentul când veți primi o altă carte...“. Că atunci nu era corespondența cu plicuri, ci cărți poștale. În schimb, nu duceai lipsă de nimic. Aveam un sac de hârtie - așa -, ăla era tot timpul plin cu țigări. Tot ce se confisca, de la jocuri de noroc... toate se aduceau acolo, la noi: pastă de dinți, săpunuri - atunci nu se dădeau, de-acasă se-aduceau. Plus de asta, mâncare - nu puteai să mănânci. Erau străinii lângă noi; erau două camere de străini. Puțini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
i-am zis lui nevasta că mă duc la Huedin, să iau pâine. Băut, găsit 135 000 de lei. Omorât. M-am dus la băiatul ăla, am băut, apoi în altă crâșmă și, când mi s-a terminat banii, am confiscat și noi o sticlă de alcool rafinat. Pe urmă ne-am îndreptat la casa omului ăstuia de care spuneam. N-a fost premeditat să-l omorâm. De fapt, nici n-am intrat în odaia unde dormea. Am căutat peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]