10,570 matches
-
sec. XVII-XVIII) și din colonia britanică India (sec. XVIII-XX). În 1947, s-a proclamat independența statului Pakistan format din două provincii, ambele cu populație musulmană: Pakistanul de Vest și Pakistanul de Est (actualul Bangladesh). Cele două provincii sunt despărțite de contradicții politice, economice, etnice, culturale și religioase. În 1949, șeicul Mujibur Rahman formează Liga Awani. În martie 1971, după victoria partidului Liga Awani, în Pakistanul de Est, acesta își proclamă independența. După războiul indo-pakistanez, Pakistanul de Est devine stat independent (16
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
forțele militare, ci și de interese strategice ale Pakistanului și ale altor puteri regionale. Toate soluțiile negociate cu talibanii presupun revenirea unei influențe, mai mult sau mai puțin puternice, a Pakistanului în Afganistan. Dar o asemenea soluție va fi în contradicție cu "obiectivele luptei împotriva terorismului" a S.U.A. și nici India și Iranul nu vor accepta, fără a zice nimic, o astfel de soluție. Va trebui ținut seamă, de asemenea, de rivalitatea regională între Arabia Saudită și Iran pentru hegemonie în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
dintr-o motivație "logică", înaintea celui corespunzător principiului identității (desigur, și formulei identității, A este A, care va concentra, paradoxal, toate sensurile posibile ale identității, odată ce reglarea "logică" va funcționa judicativ). Spun "scapă din vedere", fiindcă însăși preeminența identității (alături de contradicție și terț exclus) în privința aspectului formal al cunoașterii o identitate implicând gândul diferenței, atât într-un sens ontologic, cât și în unul cognitiv este o chestiune "judicativă", dependentă, prin urmare, de principiul judicativ S este P. Astfel, așezarea identității între
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
încă Aristotel, în Fizica; dar infinitul trebuie gândit în sensul de ceva potențial, care se sporește pe sine fără nici o limită; în această perspectivă, potențialitatea lui Dumnezeu a lui Dumnezeu constituit ca subiect de judecată -, fie aceasta infinită, vine în contradicție cu "actualitatea" lui Dumnezeu, cu totul necesară (înseși ființei infinite, omnisciente, omnipotente etc.). Pe de o parte, fiecare dintre aceste atribute necesare poate fi predicat despre Dumnezeu, iar pe de altă parte, orice atribuire capătă sens numai în măsura în care "subiectul" rămâne
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
S este (nu este) P, care au primit, așadar, o "interpretare" tocmai dinspre reguli. Iar acestea nu sunt în mod absolut factori primi: țin de structura originară S P, fiindcă toate decurg, în necesitatea lor absolută sau relativă, de la principiul contradicției, el însuși dependent de formula corespondenței alethice, adică de structura judicativă originară. Așadar, linia de condiționări ar fi următoarea: a) structura judicativă originară, prin ea însăși, dar, de asemenea, ca depozitar al regulilor de corectitudine a gândirii (și rostirii și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Așadar, linia de condiționări ar fi următoarea: a) structura judicativă originară, prin ea însăși, dar, de asemenea, ca depozitar al regulilor de corectitudine a gândirii (și rostirii și făptuirii); b) formula corespondenței alethice; c) principiul identității formale și cel al contradicției ("formale" ar fi un adaos redundant); d) reguli de construcție (și de validare) a silogismelor, reguli care pot fi necesare în mod absolut sau relativ; e) judecăți interpretate, care de asemenea pot fi necesare în mod absolut sau relativ, după
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
logica aristotelică, anume corespondența. Totuși, logica aceasta din urmă, socotește Kant, nu poate stabili decât regulile pur formale ale adevărului, ceea ce înseamnă că, din perspectiva sa, adevărul rămâne neîmplinit (cunoștința veritabilă, neconstituită). Regula care susține această funcție formal-logică este principiul contradicției, care are, desigur, un sens negativ, arătând ce nu trebuie să se întâmple în cazul unei cunoștințe veritabile, care are forma logică a judecății: nu trebuie să se contrazică pe ea însăși. Principiul propriu logicii generale fiind cel al contradicției
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
contradicției, care are, desigur, un sens negativ, arătând ce nu trebuie să se întâmple în cazul unei cunoștințe veritabile, care are forma logică a judecății: nu trebuie să se contrazică pe ea însăși. Principiul propriu logicii generale fiind cel al contradicției, pentru logica în cauză nu are nici o semnificație aspectul sintetic al cunoștinței, așadar nici principiul sintezei empirice (în intuiția sensibilă, în imaginație, în aprehensiune). De acesta se ocupă, în mod exclusiv, logica transcendentală. Din aceeași cauză, logica generală nu cunoaște
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Kant după formula judecăților aflate în raport de contrarietate (care nu pot fi împreună adevărate, dar pot fi împreună false). Aparența rezultă, în acest caz, din faptul că ambele poziții teza și antiteza, aflate, cum arătam, nu în raport de contradicție, ci de contrarietate pretind existența obiectului lor ca atare, ca lucru în sine, s-ar putea spune; și, mai departe, fiecare pretinde că este adevărată. Judecata (ca formă logică) susține și în acest caz tehnica scoaterii la iveală a aparenței
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fapte semnificative ale gândirii "pure" (mai bine zis, autonome), din logică. Dialetheismul (dintre reprezentanți, Graham Priest), care are în spate o întreagă tradiție, așa numita logică paraconsistentă (un reprezentant recunoscut fiind Newton da Costa), "logica dinamică a contradictoriului" (Ștefan Lupașcu), "contradicția unilaterală" (ca parte a synalethismului, o structură logică asemănătoare raționamentului, la Constantin Noica), unele sisteme axiomatice ale matematicii și logicii intuiționiste (Brouwer, Heyting) etc. sunt exemple de fapte logice care nu corespund întrutotul convențiilor judicativului constitutiv, trecând drept fapte de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Organon II; pp. 5 6. A se vedea și Topica, I, 1, 100 a 101 a; în Organon IV; p. 3 7, unde Aristotel distinge între "filosofemă" (raționament demonstrativ), "epicheremă" (raționament dialectic), "sofism" (raționament eristic) și "aporemă" (raționament dialectic prin contradicție). 51 Alcătuirea cunoscută a Organon-ului, cu cele șase tratate, nu îi aparține lui Aristotel, ci lui Andronikos din Rhodos (sec. I î.Cr.). Cf. I. M. Bochenski, A History of formal Logic, Part I, II: "Aristotle", § 9. 52 A se
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
noi nu am aprobat conținutul lui48". La 8 septembrie 1981, Mitterrand se întâlnește cu prințul Fahd la Paris și profită de această întâlnire ca să-i prezinte oaspetelui teoria sa despre conflictul din Orientul Mijlociu. Aceasta descrie conflictul ca o serie de contradicții a căror rezolvare va conduce la soluționarea conflictului însuși. El a spus: "Conflictul din Orientul Mijlociu generează riscuri de război și, de aceea, cele două supraputeri sunt stimulate să intervină și se amestecă într-un mod care corespunde cu bazele politicii
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
cu bazele politicii lor. Franța nu nutrește aspirații speciale față de această regiune, dar, din motive legate de istorie, manifestă față de ea un interes major. Ea se străduiește să păstreze numeroasele relații de prietenie de care se bucură". După ce a menționat contradicția inerentă în abținerea Franței de a se amesteca în situația din Liban, și aceasta în pofida legăturilor istorice cu Țara Cedrilor, Mitterrand a precizat existența unei contradicții și în ce privește drepturile Statului Israel pe care Franța, țară moștenitoare a civilizației iudeo-creștine, laolaltă
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
străduiește să păstreze numeroasele relații de prietenie de care se bucură". După ce a menționat contradicția inerentă în abținerea Franței de a se amesteca în situația din Liban, și aceasta în pofida legăturilor istorice cu Țara Cedrilor, Mitterrand a precizat existența unei contradicții și în ce privește drepturile Statului Israel pe care Franța, țară moștenitoare a civilizației iudeo-creștine, laolaltă cu țara evreilor, dorește să le vadă concretizate fără ca scopurile și aspirațiile acesteia să provoace daune drepturilor altora. Mitterrand va folosi în continuare aceeași formulă lingvistică
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
ei au nevoie de pământurile desemnate de istorie și de realitatea actuală. Numai că noi nu suntem în stare să ne lăsăm târâți orbește de către palestinieni și să-i însoțim unde și când o doresc ei. Iată deci încă o contradicție ce trebuie depășită 49". Deși această teorie structurată dialectic își aroga aluri de literă de lege privind majoritatea componentelor conflictului dintre Israel și vecinii săi, ea nu se va impune ca directivă permanentă a politicii externe franceze pentru un timp
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
prim-ministru" și că "a nutrit față de el considerație 53". Și totuși, în relațiile dintre cele două țări nu s-au format curente de înțelegere armonioasă, dimpotrivă, la puțin timp după alegerea lui Mitterrand ca președinte, au ieșit la iveală contradicții și tensiuni generate nu atât de diferențele temperamentale ale personalităților active pe tărâmul relațiilor dintre cele două țări, cât și cu atât mai mult de pe pozițiile politice ale lui Mitterrand și aspirațiile acestuia privind soluționarea problemei palestiniene. Așa cum am lăsat
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
și de aceste locuri, pe unde au bîntuit pirații, pe unde și-au plîns negrii durerea despărțirii de copii, neveste și de părinți. Doar că aceștia n-au avut ca mine și speranța întoarcerii. Sufletul îmi este greu, încărcat de contradicții, încărcat de oscilațiile mele, repet, în timp și spațiu. Nemaipomenit de ușor se adaptează omul. Să lăsăm deoparte adaptarea la un nou loc de muncă. Ciudată este posibilitatea omului de a se adapta în alt loc, atît de diferit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
noi biserici care să respecte datinile prevăzute în vechiul calendar. Această hotărâre avea să se lovească de o serie de greutăți din partea forurilor tutelare ale bisericii și organelor administrative, cu toate consecințele ce decurgeau de aci. Asemenea aprobare venea în contradicție cu hotărârea luată anterior, iar anumite derogări nu erau posibile. În acele timpuri legile erau foarte severe și erau respectate cu mare strictețe de către cei care răspundeau de aplicarea lor, chiar dacă unele veneau în contradicție cu părerile și interesele lor
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
aci. Asemenea aprobare venea în contradicție cu hotărârea luată anterior, iar anumite derogări nu erau posibile. În acele timpuri legile erau foarte severe și erau respectate cu mare strictețe de către cei care răspundeau de aplicarea lor, chiar dacă unele veneau în contradicție cu părerile și interesele lor personale, oricare ar fi fost ele. În asemenea condiții, cei care doreau să-și pună în aplicare planul de construire a unei biserici, au hotărât să treacă la executarea ei fără aprobările legale, construcția urmând
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Mai toți visează la ele și mai toți îi detestă pe cei care le au. „Îmbogățiți vă!“ - proclamă, fără prejudecăți, liberalismul „burghez“. „Fiți săraci și cinstiți!“ - sună replica de paradă a justiției sociale. Democrația pare să eșueze într-o insolubilă contradicție: pe de o parte, ea vrea să asigure tuturor șanse egale de îmbogățire, pe de alta, aspiră la distribuția egală a bogăției. Nimănui nu i se pot impune limite în fructificarea înzestrărilor proprii, dar tuturor li se cere să ia
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
victoriei proprii, a „ima ginii“ proprii, a rolului lui istoric. Unul care să nu vrea decât să-și facă bine treaba și să plece. Mi se va spune că între „a fi tu însuți“ și „uitarea de sine“ e o contradicție. Nu e. A fi tu însuți e a nu-ți falsifica natura. A uita de sine e a nu ți-o idolatriza. Ceea ce ți se cere, de fapt, e să nu minți în felul tău de a fi și să
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
promitea să fie începutul unei aventuri palpitante. Dar e citatul acesta cu adevărat memorabil? Este el „formativ“? Evident, se poate specula. Adeziunea mea la fragmentul cu pricina anunța, să zicem, un anumit gust pentru tensiune epică, pentru dialectica „sus-jos“, pentru contradicție riscantă și realism necomplezent. Nu cred, totuși, că așa stau, cu adevărat, lucrurile. Hazardul memoriei mele juvenile e o explicație mai plauzibilă. Întâlnirea cu o carte nu e întotdeauna ceva programabil, iar efectul lecturii nu se poate anticipa după calcule
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
e drept, „a sta de vorbă“, sau „a sta pe gânduri“. Dar în ambele cazuri e vorba de condiția preliminară a unui act. A sta de vorbă e a intra în mișcarea dialogului, a schimbului de idei și, eventual, a contradicției. A sta pe gânduri e a bloca orice agitație exterioară, pentru a da frâu liber dinamismului, plin de tensiune și de neprevăzut, al reflexivității. A sta, însă, la televizor e, pur și simplu, a sta, a-ți diminua maximal prezența
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
trebuie decît să-i oferim daruri și chiar jucării, adică simboluri. Însă această slăbire a relației dintre morți și vii nu se face în detrimentul personajului ce o incarnează : s-ar spune, dimpotrivă, că el se dezvoltă cu atît mai bine ; contradicția aceasta ar fi insolubilă dacă nu am admite că o altă atitudine față de moarte continuă să se impună printre contemporanii noștri : făcută poate nu din teama tradițională de duhuri și de fantome, ci din tot ceea ce moartea reprezintă, prin ea
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
este probabil aceea de a acorda încredere logicii interne a instituțiilor fiecărei societăți și a sistemului său de valori pentru a crea structurile familiale care se vor dovedi viabile și a le elimina pe cele ce vor da naștere la contradicții. Numai uzul poate demonstra ce va accepta sau va respinge, cu timpul, conștiința colectivă. Etnologii aud adesea spunîndu-se că disciplina lor este condamnată de dispariția rapidă a culturilor tradiționale care formau cîmpul său de studiu. Într-o lume uniformizată în
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]