7,183 matches
-
ești grec. Dar era mai în vârstă când l-am văzut eu și nu era răbdător, ca tine. Eu am avut privilegiul să urc pe corabia adepților, Me-se-ket, eram vâslaș și mă aflam foarte aproape de el când a luat cârma corăbiei sacre, Ma-ne-djet, pe care noi o împingeam. I-am văzut mâna, o mână foarte puternică, ce strângea cârma și frumoasa mână a reginei, cu degete subțiri. Îmi amintesc de parcă le-aș vedea acum, mâinile lor unite. — Ai vorbit cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
săturase de război. I-am văzut pe amândoi - așa cum vă văd acum pe tine și pe fiul tău -, pe el și pe regina lui, cu mâinile unite, mâna lui deasupra mâinii ei, cum ți-am spus, îndreptând prova aurită a corăbiei spre punctul de la orizont unde se întindea haloul alb al lunii. Priveau într-acolo într-un fel anume, părea că nimic nu le putea distrage atenția. Trupurile lor se atingeau prin veșmintele sacre de in. Noi toți ne gândeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lui Gajus: — Poate că acesta era mystagogus, cel care iniția în mysteria, așa cum s-a întâmplat cu Herodotos. Dar toate astea sunt primejdioase... Băiatul își luă însă micul codex și-l întrebă pe preot: — Te rog, repetă-mi precis numele corăbiilor sacre. Preotul le silabisi, privind capul aplecat al copilului care scria. — Și-apoi ce se întâmpla? întrebă Gajus cu calamusul în aer, în timp ce Zaleucos ținea răbdător sticluța conținând strălucitoarea cerneală egipteană. — Se cânta o rugăciune lungă, de alinare, care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
privindu-l țintă. I-au spus că a doua zi aveau să-l ducă la jocurile din amphiteatrum. Palatele de pe apă Se apropiau, străbătând canalele labirintice ale deltei, de divina Alexandria, orașul care, pe orice vânt, putea primi în siguranță corăbiile, în portul de răsărit sau în cel de apus, separate de o limbă îngustă de pământ. Însă Germanicus, împins de prudență și de neliniște, spuse că nu voia să treacă dincolo de ziduri în prima zi. Pentru întâia oară, preotul îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
azi. Din statuia enormă nu mai rămăsese decât capul acela, retezat cu lovituri de bâtă. Zăcuse probabil acolo, printre pietrele ascuțite, în toți anii aceia. Preotul îndreptă ambarcațiunea spre micul golf al vechiului port regal. În apele liniștite, chila unei corăbii care părea să fi fost zveltă și lungă putrezea, pe jumătate răsturnată; printre alge se iveau furcheți eleganți, un fragment din parapet, partea perpendiculară a corăbiei la prora. — Acum apa e tulbure, dar când curenții o limpezesc se poate vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îndreptă ambarcațiunea spre micul golf al vechiului port regal. În apele liniștite, chila unei corăbii care părea să fi fost zveltă și lungă putrezea, pe jumătate răsturnată; printre alge se iveau furcheți eleganți, un fragment din parapet, partea perpendiculară a corăbiei la prora. — Acum apa e tulbure, dar când curenții o limpezesc se poate vedea pe fund o statuie enormă a lui Isis, Marea Mamă. Crede-mă, e înaltă cât cinci oameni unul deasupra celuilalt; eu am văzut-o. La mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de nesuportat pentru Augustus: putea deveni cel mai periculos rival. Preotul continua încăpățânat: — În timp ce legiunile erau pe punctul de a cuceri Alexandria, băiatul fugise, împreună cu câțiva oameni credincioși lui și multe bogății, spre porturile din răsărit și, disperat, căuta o corabie care să-l ducă în Arabia. Dar spionii lui Augustus au fost mai iuți. Gajus îl privea pe preot; mâna lui era încleștată pe brațul neînarmat al lui Zaleucos. Se gândi revoltat că toți cei din familie se înțeleseseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lui, din bazalt negru. Gajus tăcea. Germanicus se feri de privirea lui. Se gândi că nu numai femeia, regina, trăsese după ea, unul după altul, doi bărbați ca Julius Caesar și Marcus Antonius. Mintea lor se schimbase când pășiseră pe corabia aceea, care acum putrezea acolo, pe jumătate scufundată, și se îndreptaseră în susul fluviului. Pe apele acelea, cei doi războinici, a căror violență fusese incoruptibilă până atunci, renunțaseră la impulsurile feroce care îi îndemnau spre noi cuceriri. Gândurile lor urmaseră alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
foame. Adăpostiți în colțurile umbroase, fără glas, fără să aibă puterea de a întinde mâna, agonizau în tăcere. Noaptea, grupuri de vigiles adunau cadavrele și le aruncau în care. Soldații supravegheau străzile, iar în portul de apus o flotă de corăbii de transport, încărcate cu grâu, ridica ancora, îndreptându-se spre Puteoli, marele port al Romei. Prețul grâului egiptean Deodată, Germanicus renunță să mai fie prudent și, dintr-un impuls ce sfida orice logică, își spuse numele și gradul. Își jucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care nu avea să-i dea pace. — Cine are în mână grânarele din Aegyptus are în mână Roma. Cei mai puternici dintre optimates îi dădură dreptate. — Nu-i nevoie de multe arme ca să ataci imperiul dinspre Aegyptus. Pentru a opri corăbiile de transport în portul din Alexandria sunt de-ajuns două sute de soldați. Lipsită de grâul egiptean, Italia ar fi capitulat fără război. Cineva căruia o asemenea amintire îi convenea spuse că în venele lui Germanicus curgea sângele lui Marcus Antonius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ianuarie, pe vânt, sub un cer plin de nori. La puțin timp după aceea apăru Brundusium, Brindisi de azi, cel mai mare port al imperiului pentru rutele din Mediterana orientală. Pe măsură ce digul și intrarea portului se vedeau tot mai aproape, corăbiile își strânseră pânzele și își continuară trista întoarcere cu ajutorul vâslelor. Convoiul fusese văzut de departe, fiindcă era o zi senină de iarnă, și toată populația se îngrămădise în port. Cei de pe corabie descoperiră că în port, pe plajă, pe dig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și intrarea portului se vedeau tot mai aproape, corăbiile își strânseră pânzele și își continuară trista întoarcere cu ajutorul vâslelor. Convoiul fusese văzut de departe, fiindcă era o zi senină de iarnă, și toată populația se îngrămădise în port. Cei de pe corabie descoperiră că în port, pe plajă, pe dig, pe mal, pe ziduri, pe case și pe acoperișuri se afla o mulțime compactă care aștepta tăcută, nemișcată. — L-au iubit, șopti mama lui Gajus, fără lacrimi. Corabia pe care se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în port. Cei de pe corabie descoperiră că în port, pe plajă, pe dig, pe mal, pe ziduri, pe case și pe acoperișuri se afla o mulțime compactă care aștepta tăcută, nemișcată. — L-au iubit, șopti mama lui Gajus, fără lacrimi. Corabia pe care se afla familia celui mort intră cea dintâi în port, cu o mișcare din ce în ce mai ușoară a vâslelor care abia atingeau apa. În liniștea aceea înghețată terminară manevrele, ancorele alunecară în apă, marinarii aruncară frânghiile și alți marinari le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
familia celui mort intră cea dintâi în port, cu o mișcare din ce în ce mai ușoară a vâslelor care abia atingeau apa. În liniștea aceea înghețată terminară manevrele, ancorele alunecară în apă, marinarii aruncară frânghiile și alți marinari le ridicară de jos; tăcută, corabia se opri cu o legănare scurtă și acostă la chei; puntea fu coborâtă în liniște. — Vino, îi spuse Agrippina lui Gajus. Cei doi frați mai mari, cei care, în nesăbuința tinereții lor, nu crezuseră în primejdie, fuseseră trimiși, din precauție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acostă la chei; puntea fu coborâtă în liniște. — Vino, îi spuse Agrippina lui Gajus. Cei doi frați mai mari, cei care, în nesăbuința tinereții lor, nu crezuseră în primejdie, fuseseră trimiși, din precauție, în altă zi și cu o altă corabie, în alt port. Agrippina și fiul ei mai mic se iviră pe punte; cu amândouă brațele, într-un gest în care se ghiceau disperarea și dragostea, ea strângea la piept ceva - și toți înțeleseră că era urna cu cenușa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe mare, Rhodos, insulele Cyclades, Sporades, Pontus Euxinus... Dacă aș putea ști că o voi face... — Dar le cunoști, îi replică bătrânul, iritat. Ai fost acolo împreună cu tatăl tău. — Tocmai, îi explică Gajus. Aș vrea să fiu la comanda unei corăbii, să merg din port în port... Zâmbea. Bătrânul se îndepărtă scârbit, căci tânărul de șaptesprezece ani, nepot de împărați, era prins de un vis mărunt, care părea să fie cea mai mare speranță a sa. Manuscrisele autografe În zilele mohorâte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
numele orașului sacru de pe Nilus. Puse pergamentul pe masă, îl despături și citi cum, cu cinci veacuri înaintea lui, bărbatul acela fusese în Aegyptus, fusese primit în templul din Sais și, pe lacul umplut de revărsarea Nilus-ului, asistase la ritul corăbiilor sacre: rugăciunea către Marea Mamă Isis, zeița cu numele asemenea unei adieri de vânt. Herodotus numise acel rit „Noaptea Făcliilor aprinse“, și spunea în încheiere: „Egiptenii definesc toate acestea drept «mistere». Și, cu toate că am învățat multe despre aceste ceremonii, voința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
din Sais? Bătrânul spuse: Când am fost luat sclav, m-am întors să-l privesc. Aveam zece ani. Tot ce știu mi-a spus tata. Cine era tatăl tău? Bătrânul răspunse că tatăl său oficia riturile secrete ale zeiței; când corăbiile sacre fuseseră scufundate, fusese ucis pentru că încercase să salveze instrumentele pentru cântecele rituale, nebi, seistrum-ul de aur. Era impresionant să audă un bărbat vârstnic vorbind despre tatăl său, mort de mulți ani, cu duioșia unui copil. Gajus își aminti prova
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pentru că încercase să salveze instrumentele pentru cântecele rituale, nebi, seistrum-ul de aur. Era impresionant să audă un bărbat vârstnic vorbind despre tatăl său, mort de mulți ani, cu duioșia unui copil. Gajus își aminti prova putredă, pe jumătate scufundată a corăbiei care zăcea în dreptul insuliței Antirrhodos, în portul din Alexandria. Îl întrebă ce știa despre acele rituri. Ceea ce știu trebuie să păstrez în memorie, pentru că aici nu am scrieri pe care să le consult și nici temple unde să citesc rugăciunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în legătură cu ce avea să-i aducă viitorul, i-a rugat pe preoți să-l lase să coboare în subteran, iar lor li s-a făcut milă și i-au îngăduit... Acolo, bărbatul a căzut într-un somn magic: a văzut corabia sacră a zeiței străbătând bolta cerească, iar glasul ei i-a spus să-și alunge spaima din suflet, fiindcă împotriva dușmanilor mare e puterea lui Isis, Stăpâna cu nenumărate nume... Gajus vru să-l întrebe dacă tatăl lui, care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
coloane. Preotul mi-a spus că Marcus Antonius și Cleopatra voiau să picteze pe tavan ciclurile magice ale constelațiilor. Îi arătă altă foaie, unde era desenat fluviul, însă în centru se înălța o insulă ce părea să aibă forma unei corăbii. — O recunoști? E Philae. Și acolo templul era neterminat; cei doi voiau să ridice un portic enorm, cu mai bine de treizeci de coloane pe fiecare latură... Zâmbi și închise codexul. Păstrează-l tu; nimeni nu trebuie să vadă desenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fabricarea frânghiilor, locuințele... El s-a gândit să unească cele două porturi deschizând canalul acela. A săpat în stâncă o cisternă care adună toată apa din Serinum. Așa flota nu va duce niciodată lipsă de apă de băut, chiar dacă toate corăbiile ar pleca într-o singură zi. Avea să se numească Piscina Mirabilis; era mare cât o catedrală, lungă de șaptezeci de metri, cu pilaștri solizi săpați în stâncă. — Mulțumită străbunului tău, acum nimeni, în nici un colț din mările acestea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
păreau că înăbușă un strigăt colectiv. Din instinct, el îi salută așa cum făcea tatăl său. Era prima oară când brațul lui se ridica, liber, într-un asemenea gest. Iar ei răspunseră într-un glas, cum făceau înaintea unui atac împotriva corăbiilor dușmane. — Să mergem, spuse el, și ieși din vilă împreună cu ei. Toate interdicțiile erau încălcate. Nimeni nu spuse nimic. Ceilalți îl salutau cu o complicitate plină de orgoliu și îl priveau trecând. „Totul se schimbă“, se gândi el. „Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
marea Tyrrhenum dinspre apus. Însă plecă fără întârziere, împins de vâslitul continuu sau de pânze, după cum îi îngăduia vântul, cu flotila de escortă; ținta lui, neașteptată, care îi înspăimântă pe mulți, era insula Pandataria. Marea agitată de caurus lovea coasta corăbiei, și ei se îndreptară spre țărmul dinspre răsărit, unde găsiră apele liniștite din fața elegantului port privat pe care Agrippa, priceput în ale mării, îl construise pentru soția sa, Julia. Tânărul Împărat debarca aici pentru prima oară, și era singurul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fie la poalele colinei Vaticanus, în grădinile mamei mele. Știi, Manlius, mama călărea foarte bine. În zilele fericite petrecute pe malul Rhenus-ului, ea râdea mândră văzându-și băiețelul sărind în șa „asemenea barbarilor sciți“. — Voi aduce de la Heliopolis, cu o corabie imensă, un obeliskos de o înălțime nemaivăzută. Îl vei pune pe post de spina în circus: în jurul lui se vor învârti cvadrigile. Apoi vei construi peste fluviu un pod nou, cu patru arce, care din inima Romei va ajunge la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]