7,769 matches
-
domestic era important încă în epoca indo-europeană. E vorba, desigur, de un obicei preistoric, amplu atestat de altfel în numeroase societăți primitive, în Veda, zeul Agni reprezintă prin excelență sacralitatea focului, dar el nu se lasă circumscris de aceste hierofanii cosmice și rituale. El este fiul lui Dyaus (RV, 1,26,10), așa cum omologul său iranian, Atar, este fiul lui Ahură Măzdă (Yasna, 2, 12 etc.). El "se naște" în Cer, de unde coboară sub formă de fulger, dar el se află
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
prietenul lui Indra. El este numit Regele Soma, fără îndoială datorită importanței sale rituale. Identificarea sa cu luna, necunoscută în Avesta, nu este limpede atestată decât în epoca postvedică. Numeroase detalii legate de tescuirea plantei sunt descrise atât în termeni cosmici cât și biologici: zgomotul surd produs de piatra inferioară a râșniței este asimilat tunetului, lâna filtrului reprezintă norii, sucul este ploaia care face să crească vegetația etc. Zdrobitul plantei este identificat cu împreunarea sexuală. Dar toate aceste simboluri ale fertilității
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Majoritatea își vor pierde treptat importanța și vor sfârși prin a fi uitate, în timp ce unele vor câștiga ulterior o poziție neîntrecută. Printre primele vom aminti zeița aurorii, Ușas, fiica Cerului (Dyaus), Văyu, zeul Vântului și omologii lui, "adierea" și "sufletul cosmic"; Parjanya, zeul furtunii și al anotimpului ploios; Surya și Savițr, divinități solare; Pușan, vechi zeu pastoral dar pe cale de dispariție (aproape nu are cult), păzitor al drumurilor și călăuzitorul morților, care a fost comparat cu Hermes; gemenii Acvini (sau Năsatya
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
imitând ritualic cei trei pași ai săi, este asimilat cu zeul și atinge Cerul (I, 9, 3, 9 sq.). Vișnu pare să simbolizeze simultan întinderea spațială nesfârșită (care face posibilă organizarea Cosmosului), energia benefică și atotputernică proslăvind viața, și axa cosmică sprijinind lumea. Rig Veda (VII, 99,2) precizează că el sprijină partea superioară a Universului 44. Textele Brahmana insistă asupra relațiilor sale cu Prăjâpati, atestate încă din epoca vedică. Dar abia mai târziu, în Upanișadele din a doua categorie (contemporane
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ori populară. E vorba de o creație căreia îi vom judeca originalitatea analizând dialectica religioasă indiană, așa cum apare ea în reinterpretarea și revalorizarea continuă a miturilor, a riturilor și a formelor divine. Capitolul IX INDIA ÎNAINTE DE GAUTAMA BUDDHA: DE LA SACRIFICIUL COSMIC LA SUPREMA IDENTITATE ĂTMAN-BRAHMAN 72. Morfologia ritualurilor vedice Cultul vedic nu cunoștea sanctuarul; riturile se efectuau fie în casa sacrificantului, fie într-un teren învecinat acoperit cu iarbă, pe care se instalau trei focuri. Ofrande erau laptele, untul, cerealele și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Ar fi zadarnic să încercăm a rezuma toate sacrificiile srauta. Cel mai simplu, agnihotra ("ofranda pentru foc"), are loc în zori și în amurg și constă dintr-o ofrandă de lapte dată lui Agni. Mai există și rituri în legătură cu ritmurile cosmice: sacrificiile zise "de ploaie și de lună nouă", ceremonii legate de anotimpuri (căturmăsya) și rituri ale primelor produse din recoltă (agrayana). Dar sacrificiile esențiale specifice cultului vedic sunt cele legate de soma. Agnistoma ("lauda lui Agni") care se îndeplinește o dată
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și o dată cu el Natura, și întreaga societate, erau blagosloviți și regenerați. Am văzut ce rezultate se dobândeau ca urmare a sacrificiului asvamedha (cf., mai sus, nota 5). Probabil că și în Uppsala păgână scopul sacrificiilor umane îl constituia tot regenerarea cosmică și întărirea puterii regale. Dar aceasta se obținea prin rituri care, vizând o repetiție a Creației, comportau, în același timp, "moartea", "gestația embrionică" și renașterea sacrifiantului. Consacrarea regelui indian, ritualul râjasuya, presupune un scenariu analog. Ceremoniile centrale aveau loc în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
incarna Cosmosul și se instaura totodată ca un Cosmocrator. Când Suveranul ridică brațul, acest gest are o semnificație cosmogonică: el simbolizează înălțarea unui axis muncii. Când primește oncțiunea, regele rămâne în picioare, pe tron, cu brațele ridicate: el încarnează axa cosmică fixată în ombilicul Terrei - adică tronul, Centru al Lumii - și atingând Cerul. Stropirea întruchipează Apele care coboară din Cer, de-a lungul lui axis muncii reprezentat de rege - ca să fertilizeze Pământul. Apoi regele face câte un pas în toate cele
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Veda* X, 121, zeul înfățișat ca Hiranyagarbha ("Embrionul de Aur") plutește deasupra Apelor; cufundându-se în ele, el fecundează Apele care îl zămislesc pe zeul focului, Agni (str. 7). Atharva Veda (X, 7,28) identifică Embrionul de Aur cu Stâlpul Cosmic, skambha. Rig Veda, X, 82, 5 pune în relație primul germene, pe care 1-au primit Apele, cu "Meșterul Universal", Visvakarman, dar imaginea embrionului nu se acordă cu a acestui personaj divin, artizan prin excelență, în aceste exemple, avem de-
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Aur drept sămânța zeului creator zburând deasupra Apelor primordiale 12. A doua temă cosmogonică, reinterpretată radical dintr-o perspectivă ritualistă, se află într-un imn, tot atât de celebru, Purusasdkta (RV, X, 90). Uriașul primordial Purușa ("Omul") este figurat și ca totalitate cosmică (str. 1-4) și ca Ființă androgină, într-adevăr (str. 5), Purușa zămislește Energia creatoare feminină, Viraj, și apoi este născut de ea13. Creația propriu-zisă este rezultatul unui sacrificiu cosmic. Zeii sacrifică "Omul"; din corpul său tăiat în bucăți se nasc
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
X, 90). Uriașul primordial Purușa ("Omul") este figurat și ca totalitate cosmică (str. 1-4) și ca Ființă androgină, într-adevăr (str. 5), Purușa zămislește Energia creatoare feminină, Viraj, și apoi este născut de ea13. Creația propriu-zisă este rezultatul unui sacrificiu cosmic. Zeii sacrifică "Omul"; din corpul său tăiat în bucăți se nasc animalele, elementele liturgice, clasele sociale, pământul, cerul, zeii: "Gura sa a devenit Brahman, din brațele lui s-a născut Luptătorul, coapsele sale au dat naștere Meșteșugarului, din picioarele lui
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
exista, nici Ființa" (str. 1,1). Nu exista în timpul acela nici moarte, nici ne-moarte" (adică| nici oamenii, nici zeii). Nu era decât principiul nediferențiat "Unu" (neutru). "Unul respirai 12 Imaginea Embrionului de Aur va deveni, în India clasică, Oul cosmic născut din Ape (deja în Upanișade: Katha] t/p., IV, 6; ăvetâsvatara, III, 4,12). 13 Viraj este un fel de ăakti. În Brhădaranyaka Up., IV, 2,3, ea se căsătorește cu Purușa. 14 Vezi referințele la texte în J.
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lăsat jertfit ca să creeze Universul. După opera cosmogonică, Prăjâpati va cunoaște "epuizarea" letală. Așa cum îl prezintă Brahmanele, Prăjăpati pare să fie o creație a speculației savante, dar structura sa e arhaică. Acest "Domn al Făpturilor" se aseamănă cu Marii Zei cosmici. El seamănă întrucâtva "Unu"-lui din Rig Veda, X, 129, și lui Visvakarman, dar, mai ales, el îl prelungește pe Purușa. De altfel, identitatea Purușa-Prâjăpati este atestată în texte: "Purușa este Prăjăpati; Purușa este Anul" (Jaim. Br., II, 56; cf.
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
se zice: "Prăjăpati este Anul" (ibid., XI, 6,13). Dându-și șinele (ătman) zeilor, el a creat un alt egal cu sine însuși, adică sacrificiul, de aceea oamenii spun: "Sacrificiul este Prăjâpati". Se precizează în plus că părțile (parvam) corpului cosmic al lui Prăjăpati sunt cele cinci anotimpuri ale anului și cele cinci rânduri de cărămizi din altarul focului (Sat. Br., VI, 1,2). Această triplă identificare a lui Prăjăpati cu Universul, Timpul ciclic (Anul) și altarul focului constituie marea noutate
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
luna nouă, precum și începuturile anotimpurilor. El nu putea sta în picioare cu încheieturile desfăcute; de aceea zeii 1-au vindecat prin (ritualul) agnihotra, întărindu-i încheieturile mădularelor" (Sat. Br., I, 6,3,35-36). Cu alte cuvinte, reconstituirea și rearticularea corpului cosmic al lui Prăjâpati se săvârșesc prin sacrificiu, adică înălțând un altar sacrificial pentru a celebra agnicayana (§ 72). Același text (X, 4,2, 2) precizează că "Acest Prăjăpati, Anul, este alcătuit din 720 de zile și nopți; de aceea altarul e
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
aplică același principiu: "concentrarea" și "unificarea" pozițiilor corporale, a suflurilor, a activității psihomentale. Descoperirea identității Sinelui (ătman) cu brahman va fi neistovit exploatată și divers valorizată în Upanișade (§ 80). Pentru moment, să adăugăm că în Brahmana, brahman desemnează procesul sacrificiului cosmic și, prin extensie, puterea misterioasă care ține Universul. Dar deja din Vede, brahman a fost gândit și numit, în mod expres, nepieritorul, imuabilul, temelia, principiul oricărei existențe. E semnificativ că în mai multe imnuri din Atharva Veda (X, 7, 8
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
expres, nepieritorul, imuabilul, temelia, principiul oricărei existențe. E semnificativ că în mai multe imnuri din Atharva Veda (X, 7, 8 etc.), brahman e identificat cu skambha (literal, sprijin, stâlp, proptea); altfel spus, brahman este Grund-ul care susține Lumea, axă cosmică și temei ontologic totodată, "în skambha stă tot ce respiră, tot ce e posedat de spirit (atmanvai)" (Atharva Veda, VII, 8,2). "Cel ce îl cunoaște pe brahman înăuntrul omului, cunoaște ființa supremă (parameșthin, Domnul) și cel ce cunoaște ființa
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Silburn, op. Cit., pp. 104 sq. 23 Vezi M. Hiade, L" Yoga, pp. 125 sq. Cf. alte texte în J. Gonda, Notes on Brahman, p. 52. India înainte de Gautama Buddha corelația macrocosm-microcosm, bază a speculației vedice, dezvăluie acum omologia dintre divinitățile cosmice și cele din corpul omenesc (cf. Aitareya Aranyaka, 1,3,8; H, l, 2; III, l, l etc.). Prin urmare, "interiorizarea sacrificiului (cf. § 78) permite adresarea ofrandelor atât zeilor "interiori" cât și zeilor "exteriori". Țelul ultim este unirea (samhită) între
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
-și părăsească prin aceasta identitatea lor socială de "stăpâni ai casei"28. Pe scurt, tapas-ul este integrat într-o serie de omologări efectuate pe diferite planuri. Pe de o parte - și conform unei tendințe specifice spiritului indian - structurile și fenomenele cosmice sunt asimilate organelor și funcțiilor corpului uman și, în plus, elementelor sacrificiilor (altarul, focul, oblațiunile, instrumentele rituale, formulele liturgice etc.). Pe de altă parte, asceza - care implica (încă din timpurile preistorice) un întreg sistem de corespondențe micro-ma-crocosmice (suflurile asimilate vânturilor
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
populații nonariene. În Atharva Veda (XV) le este consacrată o carte întreagă, dar textul este obscur. Reiese totuși că acești vrătya practicau asceza (stau în picioare un an întreg etc.), cunoșteau o disciplină a suflurilor respirației (identificate cu diversele regiuni cosmice: Ath. Veda, XV, 14, 15 sq.), își omologau trupul cu macrocosmosul (18, l sq.). Această confrerie era totuși importantă, căci un sacrificiu special, vrătyastoma, fusese stabilit pentru a reintegra pe membrii săi în societatea brahmanică 29. În timpul sacrificiului vrătyastoma, erau
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
măgadha, care avea rol de cantor și o prostituată (Ath. Veda, XV, 2). Cu prilejul unui rjt solstițial (mahăvrată) ea se împreuna ritualic cu măgadha sau cu un brahmacarin 30. Brahmacarin-ul era, și el, conceput ca un personaj la scară cosmică. Inițiat, înveșmântat într-o piele de antilopă neagră, cu barbă lungă, brahmacarin-ul străbate din. Oceanul răsăritean în Oceanul septentrional și "creează lumile"; el este elogiat ca "un embrion în matricea nemuririi"; înveșmântat în haină roșie, el practică tapas-ul (Ath. Veda
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lumea, viața și destinul omului, începând cu Rig Veda ea fusese identificată în tad ekam - "Unul" (neutru) - al celebrului imn X, 129. Brahmanele o numesc Prăjăpati sau Brahman. Dar în aceste tratate scolastice, Ființa Primordială era în relație cu sacrificiul cosmic și cu sacralitatea rituală. Rsi-i s-au străduit să o surprindă prin meditația călăuzită de gnosă 35. Ființa Primordială este, evident, incogitabilă, nelimitată, eternă; ea este totodată Unu și Tot, "creator" și "Domn" al lumii; unii îl identificau chiar cu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
identifică cu "ăâman, supraveghetorul dinăuntru, fără de moarte" (Brhadăranyaka Up., III, 7, 3). Ca și Purușa din Rig Veda, X, 90, Brahman se revelă ca imanent ("această lume") și transcendent în același timp; distinct de Cosmos și totuși omniprezent în realitățile cosmice, în plus, ca ăâman, el locuiește în inima omului, ceea ce implică identitatea dintre " Șinele" adevărat și Ființa universală, într-adevăr, la moarte, ătman-ui "celui ce știe" se unește cu Brahman; sufletele altora, ale neiluminaților, vor urma legea transmigrației (samsărd). Există
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
știe" se unește cu Brahman; sufletele altora, ale neiluminaților, vor urma legea transmigrației (samsărd). Există mai multe teorii cu privire la postexistență fără reîntoarcere pe pământ. După unii, cei care au înțeles simbolismul ezoteric al celor "cinci focuri"37, traversează diversele regiuni cosmice până în "lumea Fulgerului". Acolo ei întâlnesc o "persoană spirituală" (purusa mănasah, adică "născută din spirit"), și aceasta îi conduce până la lumile lui Brahman, unde vor trăi îndelung și nu se vor mai reîntoarce. Modificată, această teorie va fi reluată de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
nu se teme. Este Brahman" (Chandogya Up., VIII, 3, 4)40. -% într-un alt pasaj din aceeași Upaniyadă (VI, 1-15), un maestru îi explică fiului său, Svetaketu, crearea Universului și a omului de către Ființa Primordială: după Creație, Ființa impregnează regiunile cosmice și corpul uman ca un grăunte de sare dizolvat în apă. Ătman reprezintă esența divină din om. Și cuvântarea se încheie cu celebra formulă: "Aceasta ești tu (tai tvam a. si), Svetaketu!" 37 Este vorba de omologarea locurilor sacriiiciale cu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]