6,503 matches
-
a căzut de ziua mea o să-i adun pe toți la răsăritul soarelui le voi turna vin roșu de casă ca să-mi găsesc viața după moarte într-o carte uitată pe malul unui poem te voi înmuia ca pe un covrig în ceaiul verde să ședem. să-ți torn povești. te voi înmuia ca pe un covrig în ceaiul verde nu căuta pulsul. nu se ascunde sub piele să-ți torn și să stăm turcește să privim prin telescop, vom verifica
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
vin roșu de casă ca să-mi găsesc viața după moarte într-o carte uitată pe malul unui poem te voi înmuia ca pe un covrig în ceaiul verde să ședem. să-ți torn povești. te voi înmuia ca pe un covrig în ceaiul verde nu căuta pulsul. nu se ascunde sub piele să-ți torn și să stăm turcește să privim prin telescop, vom verifica termenul nostru de ședere pe pământ numărul îngerilor care păzesc tranșee să-ți povestesc despre timp
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Da’ ce pot să fac? Ce pot să zic? Mă gândesc și eu că nu pot face nimic, nici nu pot zice nimic. Mai bine tac... Băieșu privea înainte-i, în lungul câmpiei. Te-am văzut că le-ai cumpărat covrigi, vorbi iar Dumitrache Hazu. Așa le cumpăram și eu, când mă duceam la târg... Tăcură; și caru-i duse așa o vreme prin singurătatea locurilor. Moldova sticlea orbitor acuma, printre zăvoaiele ei, parcă fierbea în lumina și în căldura verii, departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
umbra pădurii... Acuma adieri răcoroase treceau. Ne dădurăm jos. Băiețelul în durligi vorbea cu boii. Noi pășeam în urma ambulanței, apoi rămaserăm mai în urmă. Moșneagul sta neclintit în car. Soldatul negricios îndată își duse mânile în deșerturi și se făcu covrig. Ceilalți cinci-șase oameni umblau domol, cu mânile atârnate, cu capelele pe ceafă. În pădurea de stejari era liniște. Soarele după-amiezii tremura prin rețeaua crengilor. Pe lângă desișuri bogate, printre gropi și printre cioate, ținând poala pădurii, drumeagul urca și cobora, ocolea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Hanul Aniței. Acuma cade în risipă pe muncelul lui, la margine de drum părăsit; înainte-vreme însă, în fiecare sară era împresurat de focuri de popas. Iar noaptea, după ce cărăușii se linișteau, după ce tăciunii mureau în spuză și cânii se făceau covrig sub chilne, cele trei ferestre zăbrelite luceau încă până târziu în straja a treia a nopții. Luminile lor parcă întindeau fire vii pe toate drumurile văii - spre drumeții întârziați. Într-un rând, sara, Petrișor Damian de la Cornul Caprei era cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
la crâșmă, flăcăi frumos îmbrăcați și voinici, și petreceau. Ei îi era frică de dânșii și stătea într-un ungher privindu-i. Câte unul o apuca de șuvița de păr de pe frunte, îi zâmbea, și-i dădea o bucățică de covrig. Atunci îi trecea un fior prin vine și rămânea cu ochii ațintiți la chimirul sclipitor, plin de alămuri, care se mișca înaintea ei. Din când în când intra în casa lui Meer. Se uita la lucrurile curate, la alămurile sclipitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în mine. Totul avea gust de otravă, de cucută. Așa că am adormit cu un pumn de Serafim. Nu știu ce m-aș fi făcut fără bătrânul amic în frac. Cred că aș fi murit fără atingerea aceea omenească... În timp ce mestecam gânditor un covrig, mi-am lovit măseaua cariată. Și, cum adevărul doare, am avut certitudinea, dincolo de orice îndoială, că în agenda de lucru a Selinei mai erau înscrise și alte sule. Ei, hai, doar e clar că am dreptate. E deșteaptă. E practică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
joi seara, la orele 18.30. De obicei Lawrence refuza să fie remunerat În bani pentru prestația depusă, de aceea studenții Îi recompensau servicile În natură, dăruindu-i care un măr, care o pară, o bucată de cârnat sau un covrig. Cum Lawrence nu putu, În ciuda tuturor Încercărilor, să renunțe la fumatul pipei, practicanții Îi aduceau, punând banii mână de la mînă, câte o punguță de tutun. Tot ei Îi dădeau bonuri de masă și haine groase pentru sezonul cald, când Lawrence
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
din toate părțile. Piciorul scădea În dimensiuni văzând cu ochii. Deodată, făcu fâs și se prăbuși pe dușumea. Noimann se apropie de el și Îl atinse cu vârful papucului. Grămada umedă de piele ce se afla la podea se făcu covrig, Încercând, probabil, să-și apere presupusul abdomen și fața de eventualele lovituri pe care le-ar fi putut Încasa. Privindu-l, medicul Își aminti de conversația pe care o avuse aievea sau În vis cu ciungul privind inconsistența materiei În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
toate năzdrăvăniile fîcute "Chimistului", cum îl porecliserăm noi! Aproape că nu fusese oră să nu facă câte una boacănă. Odată ne explica la Fizică despre Inelul lui Gramm. ― Ca să pricepeți mai bine înfățișarea acestui inel, spuse el, luați dumneavoastră un covrig și înfășurați-l cu sfoară. Veți avea astfel imaginea... Ce dorești, domnule Băjenuaru? Ridicasem mîna: m-am sculat foarte cuminte în picioare și l-am întrebat cu cea mai mare seriozitate: ― Domnule profesor, vă rog, covrigul trebuie să fie simplu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
el, luați dumneavoastră un covrig și înfășurați-l cu sfoară. Veți avea astfel imaginea... Ce dorești, domnule Băjenuaru? Ridicasem mîna: m-am sculat foarte cuminte în picioare și l-am întrebat cu cea mai mare seriozitate: ― Domnule profesor, vă rog, covrigul trebuie să fie simplu sau cu susan? O erupție de râs îi acoperi cuvintele pline de observații pe care mi le adresă, în afară de respectiva notare în condica clasei. Cu acel prilej m-a luat la ochi. Chimistul căuta cu lumânarea
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
crezul c-ar fi Stăpână-ntr-o țară de vis, Cu râuri de lapte și aur pe drum, Frumos și etern paradis. Pământuri întinse cu pomi încărcați, Ce-așteapt’a culege din roadă, Pe drumuri aleargă frumoase mașini ...și câini cu covrigii în coadă. în gură-și îndeasă batista strigând, Ca urletul stins să n-audă, Falangele-s frânte de dorul cuprins Și perna de lacrimi e udă. Tristețea își pune amprenta pe ochi, Pe zâmbet, odată deschis, Pe patul de scânduri
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
la ei În cabină unde, la Început, Îmi plăcea să mă holbez la luminițele colorate ale bordului. După ce plecam de la școală, mă opream Într-o piață vestită a orașului, stăteam cam trei sferturi de oră la coadă și-mi cumpăram covrigi calzi. După asta coboram pe bulevard, unde se Înșirau cinci săli de cinematograf murdare, cu scaunele prăpădite, cu tapițeria sfâșiată, Învăluite În miasme de umblători nespălate cu zilele și fum de tutun din cel mai prost. Șobolanii se simțeau nespus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
treceau peste Încălțări, Îi lăsam În pace, nu mă speriam, nu țopăiam. Ba chiar, când vedeam a patra sau a cincea oară un film pe care ajunsesem să-l știu pe dinafară, mă distram hrănind guzganii. Le puneam bucățele de covrig sau de biscuit din ce În ce mai aproape. Păreau să șovăie când Îmi Întâlneau privirile, mă țintuiau bănuitor cu ochișorii ăia mici și scormonitori, Își mișcau mustățile țepoase. Dacă mă uitam În altă parte, furau firimitura fără să se teamă. Cum mă Întorceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mâncare. Pe când eu, ca un mare boier, aveam frigiderul plin de oalele și ulcelele cu mâncare gătită de mama (ai mei nu au aflat niciodată că deșertam acele oale la gunoi și că mă hrăneam În oraș cu biscuiți, rahat, covrigi ori prăjiturele grețoase cumpărate de prin holurile cinematografelor). Nu trebuia decât să-mi așez curul pe scaun, coatele pe birou, stiloul În mână și cărțile sub ochi. Cum adică nu puteam? Ce era aia că nu puteam? Învățătura era tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În gară când se dezlănțuise iadul și Îi povestise nepotului Ectoraș grozăvia acelor minute În care Dumnezeu Îl lăsase pe Dracu să-și facă de cap cu pământenii. Ectoraș ținuse minte, de parcă fusese el Însuși de față, cum vânzătorul de covrigi și bragă care se plimbase cu un coș de nuiele În mâini și cu bidonul de metal În spinare și care strigase de se auzea până unde se sfârșeau peroanele „Luați covrigii, luați de-un pol, calzi și dubli, domnilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fusese el Însuși de față, cum vânzătorul de covrigi și bragă care se plimbase cu un coș de nuiele În mâini și cu bidonul de metal În spinare și care strigase de se auzea până unde se sfârșeau peroanele „Luați covrigii, luați de-un pol, calzi și dubli, domnilor!” zăcea după bombardament pe spate, cu ochii deschiși larg, cu o bucată de fier căzută din acoperiș Înfiptă-n piept, cu mâna dreaptă odihnind În coșul cu covrigi și capul sprijinit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se sfârșeau peroanele „Luați covrigii, luați de-un pol, calzi și dubli, domnilor!” zăcea după bombardament pe spate, cu ochii deschiși larg, cu o bucată de fier căzută din acoperiș Înfiptă-n piept, cu mâna dreaptă odihnind În coșul cu covrigi și capul sprijinit pe teancul de ziare căzut la pământ cu tot cu brațul, smuls din umăr, al copilului de doisprezece-treisprezece ani care urlase și el, mai devreme, despre marile victorii ale Armatei În lupta cu nemilosul dușman bolșevic. Ectoraș chiar avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sălășluia monstrul, odaie botezată birou de lucru, trudă, chin. Primul obiect de care dăduse cu ochii după ce Împinsese cu umărul ușa fusese vârful de pin proptit Într-un colț. În ramurile lui atârnau, legate cu firicele de sfoară de cânepă, covrigi rotunzi și uscați, mere, gutui, nuci Învelite În poleială păstrată de la ambalajele de ciocolată și un fel de mici icoane pictate În acuarelă și Înfățișând nu neapărat sfinți, ci ființe și lucruri blânde și naive, care pe Director Îl mișcaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
în alt nor, mai acătării... GLASUL LOR ÎNCĂ AICI‐I. Cum privesc la mine stele! Ai cui ochi sunt după ele?... Ai bunicului, bunicii? Glasul lor încă aici‐ i. Mâna caldă, tremurândă, tot mai stă‐ n amurg, la pândă, cu covrigi și acadele pentru‐obraji în acuarele. Dacă irisul‐ lumină panʹ la nalba din grădină și, cu fulgi, văzduh ocupu‐l, ce le‐ o fi, acuma, trupul?... Auroră boreală, sau a zorilor beteală?... Printre nori a ploii buclă, sau a soarelui
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
moravurile politice actuale. Duminică, 24 decembrie 2006. Stau în casă liniștit și mă gândesc la Crăciunul copilăriei mele, când nu-mi mai ajungeau picioarele colindând prin sat pe la rude, pe la prieteni ai familiei și gospodari așezați, întorcându-mă cu nuci, covrigi, colaci și de la unele case și cu bani. Cum s-au mai scurs anii pe firul timpului... Acum liniștit și într-o bună stare de confort psihic privesc la emisiunile T.V.R. și ascult colinde din toate provinciile țării. Apoi m-
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
preot în Curte, la Beserica Doamnei; iară de-acii Mărica Covrigoaie, cumnata popei lui Țigănaș, s-au apucat de acele două dughene cum sintu a ei și le-au ținut până s-au aflat zapisul Măricuței... Deci, Marica, fămeia lui Vasile Covrig și feciorii ei, nepoții popei... Ionașco Țigănaș au rămas dinaintea Divanului domnu nostru și din toată legea țărăi... Iară carii vor mai scorni pâră să hie de gloabă 50 de lei și să hie de mare certare”. --Nu te bucura
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Precup nu-i decât un pas. Vorba ceea „Tu nu-l lași să moară, iar el nu te lasă să trăiești”. Așa se face că Măricuța, fata lui Precup, este nevoită să pârască lui vodă „pre femeia lui Vasilie łigănaș Covrig cu feciorii ei...nepoții lui Ionașco łigănaș ce-au fost popă...dzicînd fata lui Precup...că au avut loc de casă cu cinci dughene și sint ei dzestre de la tată-său”. Iliaș Alexandru însă împreună cu divanul, hotărăște la 6 septembrie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
au fost popă...dzicînd fata lui Precup...că au avut loc de casă cu cinci dughene și sint ei dzestre de la tată-său”. Iliaș Alexandru însă împreună cu divanul, hotărăște la 6 septembrie 1666 (7175): „Deci, Marica femeia lui Vasilie łigănaș Covrig și cu feciorii ei...nepoții popei Ionașco łigănaș, au rămas denaintea Divanului domniei mele și de toată legea țării. Iar Măricuța, fata lui Precup hotnogul...s-au îndreptat. De acmu înainte să-și ție acela loc tot cu cele cinci
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
are să-mi spună ceva. Și nu m-am înșelat, pentru că îndată am și auzit întrebarea: Ia spune-mi, nu-ți amiroase a ceva mai deosebit decât pe celelalte uliți? Chiar voiam să întreb a ce mai miroase pe lângă aroma de covrigi proaspeți? A dospeală, fiule. Doar ne aflăm pe Ulița Brăhăriei, nu altundeva. Și pentru că m-a pălit o sete de zile mari, hai să bem o bragă. Numai că n-om intra te miri unde, ci la jupân Alî turcul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]