6,333 matches
-
citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”4 mai 1974”> Dragă Costică, Am ajuns acasă cu bine și cu multe vești. Am povestit despre Ducu și Roxana. Așteptăm deci ca să vii la Iași cu Ducu (numai dacă se face foarte cuminte). În alte privințe, nimic nou, în afara celor știute sau ușor de bănuit. La catedră, perspectiva generală destul de incertă. într-o ședință fulger avută ieri, șeful a precizat că e bine ca unii din cei aflați acum la cercetare să se
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
producție. Cred că v-am obosit și mă opresc înainte de a protesta. Sînt însă prea amărît de atîtea măsuri îndreptate împotriva scriitorilor (chiar dacă la unele, temporar, s-a renunțat) ca să mă rezum la cîteva convenționale rînduri de răspuns. A sta cuminte în bancă este mai înțelept dar uneori și nebunia poate fi... înțeleaptă. Alăturat vă trimit, neschimbat, textul comunicării de la Bacău. Nu am avut timp să-l refac așa cum intenționam. O idee a rămas nevalorificată dar poate că altă dată, cîndva
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
După două-trei ore de discuții, demonstrații și câteva tratamente, rămân cu Miguel și câțiva copilași mânjiți demonstrativ cu pastă de dinți pe față, înconjurați de câteva pungi goale, aruncate pe jos. Ședința s-a terminat cu succes, copii au ascultat cuminți și chiar s-au luat la întrecere cine răspunde la mai multe întrebări. Materialul didactic a fost atât de apreciat încât a dispărut complet iar cadourile au fost desfăcute avid, nu numai de copii ci și de părinții acestora. Privesc
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
creadă că sunt complet nebună, timp în care mențin pasul alert. Mergem către Rodrigo care continua să mestece relaxat, salvatorul necunoscut rupe o nuia dintr-un tufiș și începe să-l mâne calm către intrare. Rodrigo, culmea, ascultă, se retrage cuminte, intră, eu intru după el, mulțumesc vecinului și trag toate zăvoarele pe care reușesc să le văd. Mă sprijin de poartă, extenuată de fapt, eu sunt singura care s-a stresat în toată acțiunea. Viața celorlalți în fermă a continuat
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
aveam nicio idee ce și de ce fac specialiștii și în discuții cu ei mă pierdeam rapid în informații noi care, pentru mine, nu se legau una de cealaltă. Luam de bun că-s specialiști, le ceream opinia și o urmam cuminte. Sigur, uneori am făcut lucruri complet greșite dar dacă sfatul unui specialist ar fi fost să tai capul unui pacient, bănuiesc că nu l-aș fi urmat. De ce nu ar fi la fel în lucruri spirituale?? Învățăm, facem greșeli mai
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
este echipată cu o extensie pentru bucătărie și o alta unde sunt dormitoarele câteva camere cu pături suprapuse. Toaletele sunt afară iar pentru eventualitatea în care vom vomita ni se dă câte un castron de plastic pe care îl depozităm cuminți, fiecare lângă salteaua lui. Cu ceva timp înainte de începerea ceremoniei agitația din maloca se mai liniștește și mulți încep să se relaxeze. Mă întind pe saltea încercând să fac abstracție de zumzăitul din cameră. A trecut mai mult de șase
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
dracul de soră-mea ce scrie în lege!) „știi ce zic eu? Trebuie să te ajut că doar îmi ești frate bun: ce-ar fi să închei actele pe numele lui Ghiță al meu, că este om cu judecată și cuminte și alde Ciotacu sunt cunoscuți ca oameni cinstiți? Să nu ai nicio îndoială, noi știm că este averea ta și să ne ferească Dumnezeu să nu facem cum e bine. Uite, îți spun asta de față cu mama și tata
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
pe un hoț care îi fură recolta! „Le-am spus cum ne-am înțeles în familie, dar degeaba. Hoțul de Ghiță a scos actul de vînzare unde era trecut el drept cumpărător, jandarmul l-a citit și Ghiță Ciotacu, omul cuminte și bun cum zicea soră mea Marița, a încuviințat să mă ridice jandarmii și să mă închidă la post, ca pe un hoț. Am apucat să le poruncesc copiilor mei, Mihăiță și Gheorghiță să meargă iute la bunici, să le
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ci și formativ al cuplului. Ziarul, această lentilă deformantă a cărei expresie o constituie o retorică grandilocventă repro- iectează cuplul într-o dimensiune a ficțiunilor compensatorii în care spiritul burghez se complace. Pasiunile politice ale lui Leonida nu depășesc platitudinile cuminți ale unui anumit orizont burghez care asociază evenimentul brutal al unei revoluții cu sărbătoarea. Spiritul sărbătorii este corect înregistrat ca vehicul al pierderii măsurii, înscrierii într-o dimensiune a carnavalescului. Pe firul amintirilor derulate blând, Leonida și fosta soție se
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în grija bunicilor care mi-au dat o educație aleasă. Am făcut pian, canto, am luat lecții de balet și am crescut destul de izolată de lumea nebună și modificată de ororile războiului. În 1960 aveam 18 ani, eram o fată cuminte și visul tuturor era să-mi găsească un soț pe măsură care să continue afcerile tatălui meu. Dar! Dar! Un accident teribil i-a ucis pe bunicii mei (avion sau mașină). Eram extrem de legată de ei și comunicarea cu părinții
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
secrete a mamei, ceea ce pe moment îmi declanșase niște semne de întrebare privitoare la Moș Crăciun cel real... Au trecut ani și ani, dar și acum, în preajma Crăciunului, trăiesc bucuria împodobirii bradului, a goanei după cadouri și a minunilor așteptând cuminți sub pom în învelișurile lor sclipitoare, ca și atunci. Întoarcerea fiului risipitor Sărut mâna mamă, sărut mâna tată! Închinăciune preaplecată cu fruntea până la pământ Ce-ți fi făcând bătrânii mei acolo sus lângă Maria și Isus? V-ați aflat tihna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cunoaște ceva despre comportamentul ei la facultate. Respectivul tată era un om la locul lui și odrasla zburda deoarece nimeni dintre cadrele didactice nu-i pusese căpăstru. Mi-a făcut plăcere s-o văd la următorul seminar în prima bancă, cuminte, atentă și dornică de a participa la discuții .La întoarcerea de la București tovarășul conferențiar a aflat de cele întâmplate, felicitându-mă pentru "curajul" de a o pune la punct pe "fata primului", care-i făcea peri albi la cursuri și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
avizierul" cu anunțuri "de sus" o "directivă" care m-a lăsat și ne-a lăsat perplecși: "Jocul și joaca copiilor sunt interzise în ambasadă!" Trecând peste cacofonie, decizia mi se părea incalificabilă. Erau câțiva copii în ambasadă, trei sau patru, cuminți, bine educați și bine ținuți în frâu de către părinți, care-i speriau mereu cu... bau-bau. Mergeau la grădiniță sau la școală și după-amiază se întâlneau în curtea din spate, fiindcă pe Avenida Alfonso XIII n-aveau cum să-și petreacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
suită de prelegeri consacrate lui Mihai Eminescu. "Prelegerile Eminescu" nu erau unicul meu obiectiv în discuția cu venerabilul interlocutor. Mai aveam un scop "anume" Eugen Coșeriu. Când i-am pronunțat numele, fața i s-a luminat și, ca un elev cuminte, am ascultat timp de mai bine de o oră amintirile sale despre alt român trăitor la Montevideo, care făcuse atâta cinste țării. Știam că Eugen Coșeriu se născuse în 1921 în comuna Mihăileni, județul Bălți, studiase filologia la Iași și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ambulatorie tipică pentru epoca lui, la fel de ușor cum Îl pot vizualiza pe neînfricatul locotenent sfidând despotismul În mohorâta Piață a Senatului față de camarazi și de trupele nedumerite; dar denumirea acelei lungi promenade „pentru oameni mari“, atât de căutată de copiii cuminți, n-a fost asociată niciodată În mințile noastre de adolescenți cu soarta nefericitului stăpân al moșiei Batovo; vărul meu, Serghei Nabokov, care s-a născut la Batovo În La Chambre du Revenant Își imagina o stafie convențională, iar eu Îi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
un magazin din St. Petersburg cu un sortiment de bric-à-brac-uri burgheze destul de penibile. Nedorind să se observe care era obiectul pe care și-l dorea, Lenski a spus că ne duce să vizităm magazinul numai dacă promitem că vom fi cuminți și nu vom atrage În mod inutil atenția asupra noastră, printr-o admirație ostentativă. Luându-și tot felul de măsuri de precauție, ne-a dus sub o oribilă caracatiță de bronz și singura indicație că acela era obiectul râvnit a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
se lansa În primele versuri: Timpul - nu-i mult de atunci; Locul - un punct În care se Întâlnesc și curg Într-o frățească-mbrățișare, frumoasele Agrava și Kurah; acolo chiar Se Înălța un schit. Schitul cu cele două râuri apărea cuminte și rămânea acolo, Într-o sumbră transă (de-ar fi trecut peste el un torent să-l măture de acolo!) preț de vreo două sute de versuri, după care era Înlocuit cu o fecioară din Georgia sau cam așa ceva, ducând un
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
la pieptul lui, se agață de gâtul lui, își mușcă buzele să n-o podidească plânsul -Ște... Ștefane , Măria ta!... Ai grijă!... Ai grijă! N-ai teamă, o mângâie Ștefan. Am "Îngerul" cu mine. O să fie bine. Tu să fii cuminte. Ai grijă de tine, îi spune cu blândețe, își îngroapă fața în părul ei și o sărută în creștet. Să ne vedem sănătoși, Voichițo! Și pleacă. Voichița, singură, încremenită în mijlocul încăperii, cade în genunchi, sughite. Zăgazul lacrimilor se rupe: Sfântă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
puiul de năpârcă". Am sărit de pe cerdac în șaua primului cal... M-au fugărit o noapte întreagă, dar mi-au pierdut urma. Taica făcuse din mine un călăreț neîntrecut. Când se crăpa de ziuă, calul a poticnit, s-a culcat cuminte în frunzele ruginite era toamnă târzie și l-a podidit sângele și pe gură și pe nări. Mă privea blând și ochii i se abureau încet... I-am încolăcit grumazul, mi-am ascuns fața în coama lui și am izbucnit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Sublimului Sultan, de l-a supărat cu ceva, el, Craiul, ca stăpân ce se află acelui supus, este gata să-l judece și să-l pedepsească." Ștefan izbucnește în hohote mari, batjocoritoare: Mă bate la fund că n-am fost cuminte. Unde dă taica, crește! Sultanul s-a ridicat de pe pernă dând de înțeles că întrevederea s-a terminat. Și, trimițând salutări și urări de sănătate Cazimirului, i-a spus: "Voi trimite și eu ambasadorii mei pentru ca prietenia frățească statornicită între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de aiurea de mai sus. Și cu cât se vede această icoană mai limpede , cu cât se înțelege mai desăvârșit și se iubește mai mult, cu atât și viitorul se vestește mai bun, căci atunci neamul merge pe drumul strămoșului cuminte." N. Iorga, Istoria lui Ștefan cel Mare, 1904 * "Ștefan al V-lea zis cel Mare... a fost un voievod vrednic de toată lauda și un viteaz apărător al țării sale împotriva tuturor biruitorilor ei, de oriunde ar fi venit..." Dimitrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
biruitorilor ei, de oriunde ar fi venit..." Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei * "...Vom ști... să dăm glas iubirii nemărginite cu care, de patru veacuri, miile de mii ale poporului au înconjurat și mai departe decât hotarele Moldovei, chipul de viteaz bun, cuminte și sfânt al celui mai mare om ce s-a ridicat dintre români? Se vor înfrăți ei înaintea acestui altar, măcar pentru clipa în care se înalță liturghia recunoștinței?" Nicolae Iorga, Istoria lui Ștefan cel Mare * "Toată floarea nobilimii polone
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu s-a răcit de tot, mai păstrând rezerve din marea energie termică acumulată în timpul verii. I-am mai văzut și altădată, pe ei sau pe alți semeni de-ai lor, sunt o întreagă haită pașnică, statornicită în jurul marilor clădiri. Cuminți, stau culcați pe labe suverane, cu boturile lor inteligente, exprimând un fel de înțeleaptă cumsecădenie, urmărind cu privirea rarii trecători. În ziua aceea însă, nu știu cum, față în față cu imensa „Casa Scânteii” adăpostind mii și mii de oameni - uriaș stup
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
bufnind de podea spre desfătarea noastră, a privitorilor înveseliți, de fapt, fericiți, fericiți... cu toții! Eram atât de fericiți în acele clipe...”. „Și ei sunt aici”. „Cel mai bine te țin minte, dragă Țiți, cum stăteai la picioarele mele, pe plapumă, cuminte, când eram mic și răceam (răceam mereu pe atunci) și eram obligat să rămân toată ziua în pat... Stăteai cu mine, nu vroiai să mă lași singur... Țiți, Țiți, ce bine îmi pare că te-am regăsit... De-acum vom
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
importanță! Spune-mi, ce s-a întâmplat cu dumneata după aceea? Ai ajuns până la Berlin sau ai murit înainte?” „ - Am murit înainte”. * „ - Oamenii aceia, un bărbat și o femeie, pe care i-ai văzut odată în mașina de Snagov, stând cuminți, ca într-o fotografie, pe banca din fund, de lângă motor, și văzându-i ți-ai spus: ce-ar fi ca ei să fie părinții Doinei - eram chiar noi, răposații ei părinți. Te gândeai pe atunci cu atâta intensitate la noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]