6,859 matches
-
Hwon a fondat Hubaekje. Împreună cu Shilla aflată în declin, cele trei sunt cunoscute ca Cele trei regate târzii. Wang Geon, descendentul unei familii de comercianți din Songdo (Kaesong) s-a alăturat Hugoguryeo dar l-a detronat pe Gung Ye stabilind dinastia și regatul Goryeo. Goryeo a adoptat o atitudine prietenoasă față de Shilla și ostilă față de Hubaekje, dar în 927 Goryeo a fost înfrântă de Hubaekje în zona Taegu. Wang Geon și-a pierdut cei mai buni suporteri în luptă. Timp de
Dinastia Goryeo () [Corola-website/Science/322077_a_323406]
-
majore, în anii 1231, 1232, 1235, 1238, 1247 sau 1253 prin care au răvășit părți din provinciile Kyeongsang și Jeolla. Luptele au fost devastatoare pentru Goryeo, pierzându-se multe vieți omenești nevinovate și ducând la statutul de stat tributar față de dinastia Yuan. Rezistența civililor a fost puternică, iar curtea imperială aflată în insula Kanghwa a încercat să întărească fortărețele. Câteva lupte au fost câștigate de regat dar valul dușmanilor era prea mare. În 1236 regele Kojong (al 23-lea rege, în timpul
Dinastia Goryeo () [Corola-website/Science/322077_a_323406]
-
imperiul mongol și incorporate în acesta. Începând cu regele Wonjong (al 24-lea rege), Goryeo era stat tributar către imperiul Yuan. Goryeo a trimis 36 de misiuni tributare către Yuan în timpul domniei lui Kublai Khan (nepot al binecunoscutului Ginghis Khan). Dinastia Goryeo a supraviețuit sub aspra dominație până când regele Gongmin (al 31-lea rege, deja prezentat) a început să împingă înapoi garnizoanele mongole. Până în 1350, Goryeo s-a desprins de sub influența Yuan. Când regele Gongmin a fost întronat Goryeo se afla
Dinastia Goryeo () [Corola-website/Science/322077_a_323406]
-
forțat să petreacă mulți ani la curtea imperială, fiind trimis acolo în 1341 ca prizonier înainte de a deveni rege (vedeți cazul prințului Youngpo din Jumong). Acolo s-a însurat cu prințesa mongola, care devenea regina Noguk. Dar pe la mijlocul secolului 14 dinastia Yuan începea să se clatine, fiind înlocuită în 1368 de dinastia Ming. Regele Gongmin a început eforturile de a reforma guvernul regatului său și de a îndepărta influența mongolă. Primul său pas a fost să-i înlăture pe toți aristocrați
Dinastia Goryeo () [Corola-website/Science/322077_a_323406]
-
în 1341 ca prizonier înainte de a deveni rege (vedeți cazul prințului Youngpo din Jumong). Acolo s-a însurat cu prințesa mongola, care devenea regina Noguk. Dar pe la mijlocul secolului 14 dinastia Yuan începea să se clatine, fiind înlocuită în 1368 de dinastia Ming. Regele Gongmin a început eforturile de a reforma guvernul regatului său și de a îndepărta influența mongolă. Primul său pas a fost să-i înlăture pe toți aristocrați pro-mongol. Apoi armata Goryeo a recuperat provinciile furate de mongoli cu ajutorul
Dinastia Goryeo () [Corola-website/Science/322077_a_323406]
-
Seong Gye cu campania dar acesta s-a oprit la graniță și s-a revoltat. Goryeo a căzut în mâinile lui Yi Seong Gye care i-a asasinat pe ultimi trei regi ai regatului, a uzurpat tronul și a fondat dinastia Joseon în 1392.
Dinastia Goryeo () [Corola-website/Science/322077_a_323406]
-
Primul Război Anglo-Chinez (1839-42), cunoscut sub denumirea de , s-a dat între Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei și Dinastia Qing din China, cu scopul de a obține beneficii economice în urma comerțului în China. În 1842, tratatul de la Nanking—primul din seria celor denumite de chinezi "tratatele inegale"—a acordat Regatului Unit compensații, deschiderea a cinci porturi și cedarea Insulei
Primul Război al Opiului () [Corola-website/Science/322122_a_323451]
-
a relațiilor comerciale și diplomatice, a dus la Al Doilea Război al Opiului (1856-1860) De-a lungul secolului al XIX-lea, comerțul cu mărfuri din China a fost extrem de profitabil pentru negustorii europeni și chinezi. Din cauza restricțiilor comerciale impuse de Dinastia Qing, care a permis comerțul maritim doar în Canton (Guangzhou) și l-a supus monopolului imperial, comerțul cu bunuri de larg consum de valoare mică vândute de britanici a devenit nerentabil. În schimb, comerțul sino-britanic a ajuns să fie dominat
Primul Război al Opiului () [Corola-website/Science/322122_a_323451]
-
altor posibile mărfuri care să echilibreze balanța comercială cu China și care să frâneze fluxul de argint dinspre Imperiul Britanic spre China, britanicii s-au hotărât să recurgă la opiu. Opiul ca ingredient medicinal era atestat documentar încă din vremea dinastiei Ming dar utilizarea sa ca drog recreațional era limitată și existau legi de împiedicare a abuzului. Odată cu cantitățile masive introduse de britanici în scopul echilibrării comerțului, drogul a devenit larg răspândit. Vânzările de opiu în mari cantități de către britanici începuseră
Primul Război al Opiului () [Corola-website/Science/322122_a_323451]
-
ca negustorilor britanici să li se interzică să practice comerț dacă nu semnează un act prin care se obligă, sub sancțiunea pedepsei capitale, să nu comercializeze opiu, acceptând să respecte legile chinezești, și recunoscând jurisdicția legală a sistemului juridic al dinastiei Qing. Refuzând să predea suspecții sau să accepte aceste acte, Charles Elliot a ordonat comunității britanice să se retragă din Canton și a interzis comerțul cu chinezii. Unii negustori care nu se ocupau cu vânzarea de opiu erau dispuși să
Primul Război al Opiului () [Corola-website/Science/322122_a_323451]
-
începutul secolului al XVII-lea, proprietarul moșiei Deleni a devenit marele vistiernic Toderașcu Cantacuzino-Deleanu (1635-1686), care s-a stabilit aici, fondând ramura boierilor Cantacuzino-Deleanu. El era fiul marelui spătar Iordache Cantacuzino (1581?-1663); acesta din urmă descindea dintr-o veche dinastie de împărați bizantini și era unul dintre cei mai bogați boieri moldoveni ai vremii. Iordache Cantacuzino era cumnat cu domnitorul Vasile Lupu (1634-1653), soțiile lor fiind fiicele marelui boier Costea Bucioc, proprietarul moșiei Șerbești. Nepotul acestuia, hatmanul Iordache Cantacuzino-Deleanu (1688-1759
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Deleni () [Corola-website/Science/322143_a_323472]
-
de politică și de genealogie și a scris și publicat "Exposé de la situation politique du Danemarc"; în 1822 a publicat "Supplement-Tafeln zu Joh". Ca văduvă s-a retras din viața publică și a fost respectată ca un simbol al vechii dinastii.
Maria Sofia de Hessa () [Corola-website/Science/322172_a_323501]
-
acest lucru pentru că a vrut să creeze propria să religie care era închinata lui Aten, soarele. Aten era reprezentat de un disc care trimite razele ce se termină cu niste mâini. Istoricii cred că [[Sneferu]] a fost primul rege al dinastiei a patra. Anul a început domniei sale a fost de aproximativ 2620 î.Hr. Sneferu pare să fi fost un rege just și echitabil, și pare să fi meritat numele ales de Stăpân al Justiției sau Stăpân al Adevărului. Sneferu, ca mulți
Muzeul Egiptean din Cairo () [Corola-website/Science/322174_a_323503]
-
decedat în 1156), al cărui fiu Otto a fost investit cu Ducatul Bavariei în 1180, după căderea lui Henric Leul. Fiul Ducelui Otto, a fost Ludovic I, Duce de Bavaria care a dobândit, la rândul său, Palatinatul Elector în 1214. Dinastia Wittelsbach a condus teritoriile Germane din Bavaria din 1180 până în 1918 și Palatinatul Elector din 1214 până în 1805; în 1815 teritoriile au fost adăugate Bavariei pe care Napoleon le-a înălțat în regat în anul 1806. La moartea Ducelui Otto
Casa de Wittelsbach () [Corola-website/Science/322163_a_323492]
-
Landshut de Succesiune, Bavaria a fost reunită în 1505. Din anul 1549 până în 1567 Casa Wittelsbach a deținut Kladsko în Boemia. Prin educația strict catolică, ducii bavarezi au devenit liderii Germaniei după Contrareformă. Din 1583 până în 1761, ramura bavareză a dinastiei a deținut Prinți Electori și Arhiepiscopi de Cologne și mulți alți Episcopi ai Sfântului Imperiu Roman. Prinții Wittelsbach au servit ca Episcopi de Regensburg, Freising, Liege, Münster, Hildesheim, Paderborn și Osnabrück, și ca Mari Maeștrii al Ordinului Cavalerilor Teutoni. În
Casa de Wittelsbach () [Corola-website/Science/322163_a_323492]
-
Electoratului s-a mutat la Düsseldorf în Berg. Fratele și succesorul său Carol al III-lea Filip, Elector Palatin a mutat rezidența înapoi la Heidelberg în 1718 iar apoi la Mannheim în 1720. Pentru a întări uniunea tuturor liniilor ale dinastiei Wittelsbach, Carol Filip a organizat o nuntă pe 17 ianuarie 1742, măritandu-și nepoatele cu Carol Theodore de Sulzbach și cu Prințul bavarez, Clement. În alegerile imperiale, câteva zile mai târziu, Carol al III-lea Filip a votat pentru vărul său
Casa de Wittelsbach () [Corola-website/Science/322163_a_323492]
-
1 august 1806). Sub urmașii lui Maximilian, Bavaria a devenit al treilea stat german cel mai puternic, pe lângă Prusia și Austria. Când Imperiul German a fost format în 1871, Bavaria a devenit al doilea cel mai puternic Imperiu după Prusia. Dinastia Wittlesbachs a domnit ca regi ai Bavariei până când Ludovic al III-lea a emis declarația Anif (în germană: Anifer Erklärung) pe 12 noiembrie 1918 la Palatul Anif, în care și-a eliberat soldații și oficialii de sub jurământul lor de loialitate
Casa de Wittelsbach () [Corola-website/Science/322163_a_323492]
-
alegerea favorabilă făcuta de Anglia și Țările de Jos pentru a succeda în calitate de conducător al Spaniei, iar tânărul Carol al II-lea al Spaniei l-a ales pe el ca moștenitor. Din cauza morții neașteptate a lui Joseph Ferdinand în 1699, dinastia Wittelsbach nu a venit la putere în Spania, lăsând succesiunea spaniolă incertă din nou. Drapelul Bavariei și culorile drapelului Grecia (alb-albastru) sunt preluate de la simbolurile heraldice ale Casei de Wittelsbach.
Casa de Wittelsbach () [Corola-website/Science/322163_a_323492]
-
cerc divizat la mijloc iar în jur opt trigrame (Taijitu Bagua) și franjuri negre, dar el nu îndeplinea încă funcția de drapel al țării. Chestiunea absenței unui steag național a fost ridicată prima dată în anul 1876, în anii monarhiei dinastiei Choson (Joseon), cu ocazia negocierilor pentru tratatul cu Japonia. În timp ce delegatul japonez era înzestrat cu un drapel național, Coreea nu avea încă ceva similar. Au fost emise propuneri pentru crearea unui astfel de drapel, dar guvernul a considerat că subiectul
Drapelul Coreei de Sud () [Corola-website/Science/322237_a_323566]
-
poetul și diplomatul chinez Huang Zunxian, care era atunci consilier al trimisului Chinei în Japonia,He Ru-zhang, a scris articolul „Strategia coreeană” (“Chao-xian Ce-lue”) a recomandat adoptarea de către armata și flota coreeană a unor elemente din drapelul cu dragon al Dinastiei chineze Qing.(un dragon cu cinci ghiare pe fond albastru) În anii 1856 și 1871, într-o perioadă in care Coreea era în mod formal vasală Chinei, în documente japoneze steagul chinez galben cu dragon negru, nori albaștri și franjuri
Drapelul Coreei de Sud () [Corola-website/Science/322237_a_323566]
-
cinci ghiare pe fond albastru) În anii 1856 și 1871, într-o perioadă in care Coreea era în mod formal vasală Chinei, în documente japoneze steagul chinez galben cu dragon negru, nori albaștri și franjuri roșii era indicat ca stindardul dinastiei coreene. În 1876 un alt document japonez înfățișa ca stindard regal coreean un drapel cu fundal albastru, dragon galben și franjuri roșii Opțiunea steagului chinezesc nu a fost acceptată. A fost propusă la un moment dat și opțiunea unui steag
Drapelul Coreei de Sud () [Corola-website/Science/322237_a_323566]
-
loc în 1772 și a fost prima dintre cele trei divizări care au pus capăt existenței Uniunii Polono-Lituaniene în 1795. Creșterea puterii Imperiului Rus, care amenința Regatul Prusiei și Arhiducatul Austriei (monarhie dominată, ca și Sfântul Imperiu Roman, de puternica dinastie Habsburgică), a fost principalul motiv care a stat la baza acestei prime divizări. Frederick cel Mare a pus la cale împărțirea pentru a împiedica Austria, invidioasă pe succesele Rusiei împotriva Imperiului Otoman, să declanșeze un război. Teritoriul Uniunii slăbite, inclusiv
Prima împărțire a Poloniei () [Corola-website/Science/322287_a_323616]
-
Löwenstein-Wertheim-Rosenberg. În momentul nașterii sale, tatăl ei era în exil și familia trăia ca oaspeți ai imperiului austro-ungar. În ciuda situației lor grele, fiicele lui Miguel I au făcut căsătorii bune, unele cu monarhi în exercițiu sau cu foțti capi ai dinastiilor europene. Infanta Maria Ana s-a căsătorit la 21 iunie 1893 la Schloss Fischhorn, Zell am See, cu William, Prinț Ereditar al Marelui Ducat de Luxemburg (1852-1912), fiul cel mare al lui Adolphe, Mare Duce de Luxemburg, care era șeful
Marie Anne a Portugaliei () [Corola-website/Science/322324_a_323653]
-
Sultanatul Mameluc (turcă:"Memlük Sultanlığı") a fost un stat islamic, medieval, independent, din Egipt, cu capitala la Cairo, care a existat de la răsturnarea dinastiei Ayyubide până la cucerirea otomană a Egiptului în 1517. Casta de guvernământ a sultanatului a fost compusă de mameluci, soldați predominanți cumani. Mamelucii au fost sclavi convertiți la islam, de origine cerchezi, bulgari sau alte popoare balcanice și caucaziene, care au
Sultanatul Mameluc (Cairo) () [Corola-website/Science/329524_a_330853]
-
în detrimentul intereselor Bahri. Patru săptămâni după capturarea lui Ludovic, la 2 mai 1250, un grup de Bahris l-au asasinat pe Turanshah. Astfel, mamelucii conduși de Baybars I, stârnesc o revoltă și îi înlătură de la domnie pe ayyubizi și întemeiază Dinastia Mamelucă. În perioada de zece ani de la moartea lui Turanshah, Egiptul și Siria era într-o instabilitate politică, datorită concurenței dintre facțiuni pentru control. În 1254, atunci când o facțiune rivală sub conducerea lui Qutuz a devenit puternică, mulți Bahris au
Sultanatul Mameluc (Cairo) () [Corola-website/Science/329524_a_330853]