6,332 matches
-
adevărat putregaiu. Rănile ce-i acoperiseră tot corpul și care au dispărut momentan sub influ ența curei suportată la Hall, s-au redeschis din nou și încă cu mai multă furie, ca mai înainte. Nenorocitul e în starea cea mai disperată, neputînd părăsi patul, de săptămîni întregi deja. Și nici un ajutor de nicăieri! Ce timpuri, ce societate, ce barbarie!"290. În legătura cu acestea, chiar în acea zi de 2 octombrie, Henrieta a trimis doamnei Emilian următoarele explicații: ,, B(ădescu) iarăși
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
lesbiene proslăveau iubirile femeilor în cărțile lor, Yourcenar nu făcea asta. Motivele sunt mult mai complexe și câteodată mai biografice decât etichete cum ar fi "travestit lesbian" sau "narator travestit". Ele includ identificarea ei timpurie cu tatăl ei și cu disperata lui nevoie de a avea un fiu care să poată reuși așa cum a reușit Marguerite; setea ei nepotolită de glorie și sentimentul însoțitor, nejustificat, că femeile fuseseră importante dar nu celebre în istorie; faptul că nu-i plăcea viața de
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
a-și restructura continuu impresiile, de a le amplifica prin prelucrare, ceea ce face să aibă un răsunet / ecou deosebit în conștiința sa. Iată unul din acele numeroase și tulburătoare monologuri interioare ale lui Șt. Gheorghidiu, prin care acesta face eforturi disperate de a se smulge de sub tirania sentimentului de îndoială, pe care-l trăiește. Acest monolog îi este prilejuit de găsirea, la un moment dat, printre lucrurile soției sale, a unei scurte scrisori, care explică absența „nemotivată”(!) de acasă a acesteia
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
partide naționale, dar este și destul de acceptabil pentru partidele naționaliste sau regionale, care sunt puternic înrădăcinate în provincii; astfel, partidele naționaliste catalane sau basce sunt bine reprezentate în parlament. Pe de altă parte, partidele mai mici al căror sprijin este disperat, precum partidele comuniste și de centru, începând cu anul 1982, nu sunt bine reprezentate. Sistemele electorale precum cel spaniol au un avantaj asupra sistemelor majoritare. Ele sunt teoretic proporționale și nu suferă astfel de oprobriul de a fi "majoritariste", care
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
cel ce călătorește printre amintiri vii ca rănile", oamenii-îngeri triști, drapați în întuneric, Ucigașul sumbru, cu "neobosit trup, neobosit trup, bun de umplut Abisul" sau Faraonul din casa înnegurată, care, Cu ochiul stins, "grăbește venirea morții") se contorsionează în eforturi disperate de a se aclimatiza cu propria agonie. Fără a da semne că ar fi însetați de marile certitudini, dar mărturisind, fără excepție, tentația de a-și exorciza proprii demoni. Energumeni sublimi, alterii lui Petru Aruștei ascultă în primul rând de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poeme de o respirație largă, în care descriptivul este subordonat meditației sociale sau istorice. De un real interes sunt poemele ce corporalizează entropia identitară specifică unui autor care nu ezită să-și mărturisească, într-un text de escortă, "încercarea-mi disperată de-a face față unui cuțit identitar cu două tăișuri". Ele înregistrează o mișcare de recul a eului, de retragere a lui într-un spațiu propice scenografierii crizei în forma altminteri consacrată a nașterii dublului. Conviețuirea celor două avataruri ale
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
se dau glas tensiunilor poetice (dar și poietice, precum în cele mai eficiente neurotonice) sunt divergente. În genere, s-ar spune totuși că scriitorul împrumută din inflexiunile vocii unui poeta vates ce anunță, uneori mimat profetic, alteori de-a dreptul disperat sau patetic, apocalipsa generalizată ca simplu reflex pentru extincția proprie, singura care îl interesează cu adevărat: "imediat vor defila prin fața mea/ clapele pianului,/ mașinii de scris, nu vor să-mi spună,/ voi vedea lumea albă, lumea neagră,/ mai bine decât
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cum se poate observa și din versurile citate mai sus, ca și din toată puzderia de secvențe de gen, lesne de selectat din oricare ciclu al volumului, lui Șerban Axinte îi repugnă nu atât accentuarea carențelor de sensibilitate, cât contabilizarea disperată a surplusurilor de afectivitate, cu iz psihanalitic într-un text intitulat semnificativ a day after black wednesday, apare sugestia unei posibile interpretări freudiene a "angoaselor din acelea care te îngheață cu totul/ și fac din tine un mort/ într-o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de melci bărboși") execută aceeași gestică stereotipă, menită a îngroșa, caricatural, certitudinea captivității și a neantificării: Noi suntem prizonierii neantului, prizonierii neantului/ și strigăm din neant în neant, în neant: de aici nu vom putea evada niciodată!". Treptat, acestui strigăt disperat îi ia locul un început de oboseală, de sfârșire tradusă într-o diminuare a energiei vitale a personajelor care mai reușesc să strecoare o lumină stranie în interstițiile "realului" poetic: "O singură femeie/ fierbe duminica într-un cazan de aramă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mistuire totală a sinelui, tematica erotică se potrivește ca o mănușă. Puține dintre aceste fragmente nu sunt prin urmare erotice. În fapt, majoritatea poemelor Liviei Iacob sunt declarații de dragoste (întotdeauna pătimașe, indiferent de sonul lor dominant: exuberant, dulce-amărui, scrâșnit, disperat), proiectate, unele dintre ele, pe fundalul unui tablou urban în care se duce lupta de-a supraviețuirea. De fapt, de-a agonia. În orașul "sterp, nedăruit" al Liviei Iacob (un fel de monstru apocaliptic, adesea căzut într-o periculoasă letargie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dintre cele mai recente cărți ale lui Doru Maximovici, pentru a reliefa o certitudine mai veche a autorului: aceea că trăiește într-un univers al inconsistenței și al nonvalorii, în care "nebunii se adună/ și pânze de vorbe ei țes disperați/ o lume prostită/ de gânduri ascunse/ se scaldă în vorbe/ și lacrimi ce dor". Spectator, fără voie, "într-o lume neputincioasă/ dar repetabilă", măcinată de preocupări meschine și condusă, egal, de iluzii lipsite de grandoare, artistului nu-i rămâne decât
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de emisiuni TV la posturile Europa Nova și Tele M (1992-1997). Conferențiar în cadrul Departamentului de Jurnalistică și Științele Comunicării, Facultatea de Litere, Universitatea "Al.I. Cuza". Debutează cu versuri în revista "Convorbiri literare" (1973) și editorial cu Utopia posesiunii: transcrieri disperate (1990). Publică versuri, eseuri și cronici în mai multe reviste de cultură din țară. Cărți de poezie: Utopia posesiunii: transcrieri disperate, Editura Junimea, Iași, 1990; Fără întoarcere, Institutul European, Iași, 1992; Tentativă de spovedanie, Editura DAB, Iași, 1994; Ce mai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Litere, Universitatea "Al.I. Cuza". Debutează cu versuri în revista "Convorbiri literare" (1973) și editorial cu Utopia posesiunii: transcrieri disperate (1990). Publică versuri, eseuri și cronici în mai multe reviste de cultură din țară. Cărți de poezie: Utopia posesiunii: transcrieri disperate, Editura Junimea, Iași, 1990; Fără întoarcere, Institutul European, Iași, 1992; Tentativă de spovedanie, Editura DAB, Iași, 1994; Ce mai aștept, Editura Helicon, Timișoara, 1996; Moartea mea viața mea (cu o prefață de Liviu Leonte), Editura Apollonia, Iași, 1997; Ce ți-
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
altul, anunță el, decît cel așteptat. Cel căruia providența i-a încredințat misiunea glorioasă de a face să izbucnească "incendiu salvator" care trebuie să lumineze lumea. Flacăra trebuie purtată în Franța, explică el: Un rege bătrîn, amenințat, corupt, mai puțin disperat decît monarhia pe care o reprezintă stă pe tronul Franței. I-au mai rămas doar cîțiva ani să trăiască. În ceea ce privește ziua morții sale, viitorul trebuie să ne fie nouă prielnic. Franța este cheia de boltă a edificiului, fie ca cele
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
spre activismul clandestin. În volumul al Vl-lea al imensei fresce care este Oameni de bunăvoință a lui Jules Romains în care tema complotului revine cu deosebită insistență unul dintre personaje, Clanricard, evocă "singurătatea ciudată a omului în societatea modernă", "dorința disperată de a se agăța de un grup, de o colectivitate strîns unită și condusă de un ideal, sau de o Biserică". Între această nevoie, această "căutare a unei Biserici" ceea ce, într-adevăr constituie unul din evenimentele majore ale istoriei intelectuale
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
pământeni, la care lucrează trei ani. Nu vrea să vorbească despre tema lui. Întrebat de prieteni, dă răspunsuri vagi. Trece, în acest timp, printr-o dramă familială, este preocupat de soarta copiilor săi și de destinul creației sale, uneori chiar disperat; scrisul îl acaparează și îl epuizează. Are presentimentul morții și este îngrijorat în privința soartei manuscrisului său. Trăiește la Mogoșoaia de mulți ani. Camera lui este plină de cărți, așezate peste tot. Jumătate din pat este acoperit de un maldăr de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
iar scepticii nu trebuie să uite că pagina a doua a romanului se încheie cu acest răspuns al lui Charles, dat profesorului la întrebarea cum îl cheamă, răspuns care plasează fonia în centrul textului: Noul venit, luînd atunci o hotărîre disperată, deschise o gură neînchipuit de mare și răcni din toate puterile, ca și cum ar fi vrut să strige pe cineva: Charbovari! Izbucni deodată un tărăboi... Gustave Flaubert, Doamna Bovary, p. 24 P3 apare ca o suită de trei sub-fraze marcate prin
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
structurată pe multiple niveluri, fundament al speranței și al verticalității noastre. "Ce este realitatea?" se întreabă Charles Sanders Peirce 32. El ne spune că, poate, nu e nimic din ce ar corespunde noțiunii noastre de "realitate". Poate că tentativa noastră disperată de a cunoaște generează această ipoteză nejustificată. Dar, ne spune în același timp Peirce, dacă există cu adevărat o realitate, atunci ea consistă în aceea că lumea trăiește, se mișcă și are în ea însăși o logică a evenimentelor care
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
ternarului. I-am spus că nu înțelegeam de ce, chiar și în plan simbolic, un număr oarecare ar fi mai important decît un altul, de o manieră absolută și definitivă. În fața argumentelor mele, scepticismul lui Abellio era politicos, dar limpede. Aproape disperat, am recurs atunci la unele rezultate matematice care permit înțelegerea comportamentului particulelor elementare și i-am expus pe îndelete, în acest context, teorema lui Peirce. Am văzut atunci în privirea lui Abellio aprinzîndu-se deodată acea lumină intensă și de nedescris
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
ne asuma comunitatea de destin. La fel, principalul dușman al cetăților grecești în lupta lor cu Alexandru Macedon a fost incapacitatea lor de a înțelege și de a se uni. Am putea fi tentați să ne agățăm de două soluții disperate, care nu ar face de fapt decît să desăvîrșească deposedarea. Este vorba pe de o parte de salvarea atlantică prin transformarea statelor europene în sateliți ai Statelor Unite și renunțarea la orice eventualitate de apărare propriu-zis europeană, ceea ce ar lăsa grija
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
al termenului: salvgardarea. Ea suferă în sine prezența Neantului. Recurgerea la o gîndire care să înfrunte Neantul cu curaj, iată mesajul viu al nihilismului, produs ultim al aventurii spiritului european, iată consecința ultimă a pierderii fundamentelor, punct final al încercării disperate de a afla o Certitudine primordială. Aici, însă numai cu condiția să se alăture raționalității critice, nihilismul european ne învață să înfruntăm Incertitudinea și Angoasa Destinului. Problematizarea generalizată ne invită să reîncepem aventura europeană, însă cu o nouă deschidere asupra
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
în clipa aceasta mare, fierbinte, plină de speranțe, decât ca lumea noastră să afle ea însăși un bun raport între ipostazele evocate de Poet? Nu i-am defini însă destul de bine gândul dacă n-am spune că în căutările lui disperate Eminescu punea accentul, firesc, pe renovația morală, preconizată astfel în Geniu pustiu: "Schimbați opiniunea publică, dați-i o altă direcțiune, răscoliți, răscoliți geniul național, spiritul propriu și caracteristic al poporului, din adâncurile în care doarme; faceți o uriașă reacțiune morală
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
regenerative. Istoria devenea o sursă de curaj civic, un garant al existenței unor virtuți încă obnubilate. Reconsiderând-o cu fervoare, la 1840, Kogălniceanu evoca "ura, interesul, pisma, toate patimile" ce dezbinau o societate în curs de schimbare. Situația se arăta disperată ("Doamne, clama G. Lazăr, până când anii blestemului?"), însă istoricul a știut să vadă, dincolo de clipă, efectul regenerator al suferinței. "Ba nu, vremea pieirii nu ne-a venit, citim în Arhiva românească, sângele nostru este tânăr, pentru că este înnoit prin nenorociri
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ABM?” l-a întrebat președintele băncii pe vicepreședintele nostru. Vicepreședintele s-a arătat vizibil tulburat. în ciuda deselor mele întrebări, uitase complet de proiect. „în cazul ei, avem nevoie de puțin mai mult timp decît am estimat”, a spus el, fixînd disperat cu privirea paharul din fața sa. A mai mormăit ceva despre niște „considerații strategice” și s-a întors către mine, ca să-l ajut. „Shaun, în ce stadiu se află proiectul?” „Nu știu foarte exact”, am răspuns eu. Vicepreședintele era pe punctul
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
Qualisemnul desemnează deci calitatea pură abstrasă din lumea fenomenală. Sinsemnul postulează existentul individual. Prin intermediul său pot fi figurate însă și entități ficționale (licorne, centauri, marțieni, personaje romanești). Sinsemnul indicial rematic nu face decît să indice o prezență (plînsul sau strigătul disperat al cuiva, o nenorocire; doliul, un deces în familia celui care îl arborează, iar pronumele personale, persoanele care îl folosesc în context). Sinsemnul dicent ține locul unui referent care îl afectează direct (girueta mișcată de vînt, urma pașilor imprimată pe
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]