6,426 matches
-
persoana, care are voie să pupe fundul președintelui. Sperăm, ca graficul să se facă într-un spirit curat democratic, potrivit principiului după care nimeni nu este mai presus decât ceilalți. Drept care semnăm. (La dumneavoastră nu pupăm). Turcul plătește! Suntem grozavi dom'le! Asta e! un popor care tinde mereu spre mai mare, mai lung, mai teribil, un popor care și-a făcut în acest sens un adevărat mesaj mesianic din vechiul dicton latin „Ad astra, per aspra" . Ei nici chiar așa
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
așa? Numai polițist guatemalez să nu fii într-o asemenea situație. Dar să las ziarul deoparte, e târziu, și este seară. Copiii și cei care au dat în mintea lor, se culcă. Noapte bună copii! Sfânta păruială Mare halima, mare dom'le, ce nu s-a mai văzut demult, ba unii jură cu mâna pe crucea de la Ierusalim, că nu s-a mai întâmplat niciodată, o asemenea chestie cu protagoniștii actuali. Păruială nene, păruială la cataramă cu anateme și ruperi de
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
trupul rămânându-i pe undeva pe lângă Turda. Ion Vodă cel Cumplit nici nu mai încape în discuție fiindcă a fost nu numai demis, ci și sfâșiat cu cămilele, după de abia doi ani de domnie... Ehei, ce vremuri, ce vremuri dom'le, suspină Băsescu, dus pe gânduri. Pe atunci nu erau alegeri din patru în patru ani, și în plus nici nu existau alde Ponta și nici Antonescu. De erai chemat la vot, totul era simplu, aveai de ales una din
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
a scos fum mai ceva decât ditamai locomotiva, de ce ne-o pune nouă chiar așa în nas, ca să ne facă să ne rușinăm tocmai noi, care suntem floarea cea vestită a consumatorilor țigărilor cu sau fără filtru?". Ne pare rău dom' Mititelu de cunoștință, să ne dai tocmai nouă peste ochi cu un asemenea titlu, când iată numai ce a apărut într-un ziar extrem de serios, (nu contează cum îi spune, și vă rog să nu insistați, că nu vă zic
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
i-ați ascuns? Așa că, mai bine mă tolănesc comod în fotoliu și fac intervievarea trecătorilor, din propria sufragerie. Iată acum un domn trece în grabă. Chestiunea, se pare, că îl preocupă, pentru că se oprește și-mi răspunde serios: „In pământ dom'le, în pământ în fața casei, îngropați sub un măr îi țin...". Alt trecător, de abia merge, cam 85-86 de ani, își ține banii la. farmacie. „In casă întotdeauna mi-am oprit doar cât am nevoie. Și îi țin pe masă
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
acel decembrie de buimăceală colectivă. După revoluție s-a dansat politic numai în cuplu, doi câte doi, c-așa-i politica pe la noi, începând cu acel cuplu de acum clasicizat: Ion Iliescu și Petre Roman (arătosul nostru evreu! Ce curios dom'le, și comunismul a început tot cu un dans colectiv pe capul nostru, a evreilor: Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu, Iosif Chișinevschi, Walter Roman și mulți, mulți alții din această etnie). Desigur, că având în timpul din urmă doar cupluricupluri
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
scurtă, în care să se spună doar atât: „Țara noastră se numește România. Președintele României este, pe viață, Traian Băsescu și are puteri absolute!". Punct. O asemenea Constituție nu ar pune probleme prea mari să fie predată chiar și de dom' profesor universitar de drept constituțional, Emil Boc. Sunt sigur de asta! Agresiune la capra podului Ce liniște e pe aici, pe la noi, pe halca noastră, desprinsă mioritic din piciorul de plai! Nici tu, avioane americane, care să te bombardeze în
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
de la doi, care mi-a fost alături, ziua și mai ales noaptea, în toate luptele mele electorale. Am făcut guvernul scării, doar cu oameni pe care-i cunosc eu că nu mișcă în front, iar prim ministru a fost desemnat domul Emil Trosc, de la trei, care l-a surclasat la înălțime și număr de litere pe Emanuel Bec de la demisol. Numai că Licuriciul cel mare, SUA mi-a trimis drept cadou de învestire în funcție, una bucată criză economică majoră, cu
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
la Guvernul Trosc numărul 482 și ne era din ce în ce mai greu să ținem numărătoarea, cu toate că ne ajuta specialista în numărătoare doamna Aftanase de la Camera Parlamentului de Scară. Nu am avut încotro, am modificat Constituția Scării și l-am numit premier pe domul Trosc, nu pe viață, ci doar până la moarte. Cu el la conducerea executivului scării și cu Leanța, Ministru Absolut, al Tuturor Ministerelor, sunt absolut sigur, că o să-mi fie mult mai ușor să conduc Scara, fiindcă după câte-i știu
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
bine stabilit, aruncă doar cu buzduganul în poartă, cu o oră înainte, să știe aia, de-acasă, ca să pună masa și să-și facă un duș. Și unde mai pui, că zmeul nici nu are nevoie de cal. Ce cal dom'le, în epoca zmeilor se zboară, ce numai Elena, ministra cea focoasă, să zboare cu elicopterul? Doar Făt Frumos e anacronic, are ca prieten bun ceva nechezător care zboară și vorbește și e magic, dar e prăpădit de cal, un
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Era trei bani mari și doi mai mici. Cocoșei dă aur. Când a murit haia, bătrâna, am făcut socoteala. A stat 5 zile pă laviță, nu vroia niminea s-o-ngroape. Am dat 100 dă milioane păntru înmormântare. Reclamantul: Haidi, dom'le, nu mai spuni minciuni, că știm cine era moarta, era mama lu' regili Cioabă... Hopaaa! Defecțiune! Se pare că asta nu era în program. Încep să vorbească precipitat în țigănește ca să nu înțeleagă musafirii. Lumea râde. Procesul se oprește
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
fi afișat Principesa Margareta cu vreo poșetă mai scumpă sau mai Vuiton, decât a Elenei Udrea? Doamne, câte întrebări mi se ciocnesc în capul acesta al meu, prea puțin cuprinzător al văzutelor și mai ales nevăzutelor prezidențiale. Care-i motivul dom'le, că la televiziunea pupincuristă B1TV, însuși primul chel al țării, care încă se mai numește președintele țării, l-a numit pe Regele Mihai I "trădător" și "fostă slugă la ruși"? Aud? Oare i s-au terminat dușmanii politici? Unii
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
9. In jur de 10 a venit și șeful de comisie, un profesor universitar din Craiova, grăsuț, cu cioc roșcat și păr alb, chimist altminteri. Elevii fumau pe la colțurile clădirii. La picioare, fiecare grup avea o sticlă de votcă Cristal. - Dom profesor, poate nu ne lăsați să copiem!. - De ce să vă las, mă Gămane? - Pentru că nu vreți să dăm cu mașina peste dumneavoastră! Sau vreți să vă așteptăm seara, când plecați acasă? - Băi, eu n-am nimic împotrivă! Da’ vedeți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
alimentarei pleacă și ies păsările fixe ale vânzătorilor cu bucata de patrie; din adâncuri grahamul sfințește vitrina. - Domnule polițist fără mustață mandolină și gheare mă predau, am pierdut spitalul, nu mai pot! - Carevasăzică și dumneata cauți Grahaalul!? - Nu, Spi-ta-lul! - Ascultă dom’le, e cel cu Haralambie Gheorghe ce le te...? - Da, da! - Păi ăsta-i Grahaalul! - Gra-, Graalul! după două mii de noiembrie! și l-am pierdut iarăși! - Nenorocitule, ia stai tu să-ți tragem proces-verbal! Numele! - Parșival. - Pronumele....” L XLI Până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ridică pe labele dinapoi și necheză înspăimântător sub globul focos al lunii. În capătul străzii Smârdan coșmarul luă sfârșit. Profesorul redeveni biped și-și aranjă jenat cravata elegantă. Din spate mai adia doar refrenul suav: „dar boierii nu-s acasă/dom, dom să-nălțăm” și mirosul înțepător al pocnitorilor. Pe măsura urcușului, chioșcul de ziare de pe dealul Spirii își dezvelea silueta. Răsări în sfârșit și figura sud-americanului Fanes, tronând impasibilă la taraba lui în așteptarea Clientului. Mai flămând, Chilot o zbughi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe labele dinapoi și necheză înspăimântător sub globul focos al lunii. În capătul străzii Smârdan coșmarul luă sfârșit. Profesorul redeveni biped și-și aranjă jenat cravata elegantă. Din spate mai adia doar refrenul suav: „dar boierii nu-s acasă/dom, dom să-nălțăm” și mirosul înțepător al pocnitorilor. Pe măsura urcușului, chioșcul de ziare de pe dealul Spirii își dezvelea silueta. Răsări în sfârșit și figura sud-americanului Fanes, tronând impasibilă la taraba lui în așteptarea Clientului. Mai flămând, Chilot o zbughi înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
noi, de mâine se scumpește cozonacul la dublu. - Shshsh! să n-audă Chilot. Buldogul însă era cu burta pe un articol despre fotbaliști și balerine. Uitase de restul lumii și limba îi atârna de un cot - semn de plăcere insuportabilă. - Dom’ profesor, da’ cel mai tare mă sperie cutremurul asta apolicaptic...ăă...apo...pocaliptic, vai de noi! - Mofturi, nene! - Da de ciorditori ce-o să mai ziceți, ei? - Canci, dacă nu mi l-au ciordit pe Chilot până acum înseamnă că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
banii pe care-i câștig aici, s-o văd o dată e lună. Dar despre rapiditatea comunicării În acest secol În care obiectele arată altfel, sunt În schimbare de rol, voce și funcție, vom mai vorbi noi, nu-i așa? Sănătate, dom’ profesor, o să vă mai scriu eu! Zare (ALTE DRUMURI) Zare, my nr. 1, cred că ceva la mijloc. Dacă am priceput bine ce se Întâmplă - de fapt te rog lasă-mă - adică fă cumva să știu și eu ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și Gelu va continua să povestească. „Când am ajuns noi se Încărcau răniții pe un fel de camion deschis, lipsit de oblonul din spate. Un băiat, de care am aflat pe urmă că era din Breaz, plângea și striga: — Mor, dom’ sergent, mor, nu mai scap! Sergentul Îl ținea de mâini și Încerca să-l Încurajeze: — Nu mori, mă, vezi-ți de treabă, cum o să mori? — Ba da, ba da! Și sergentu’ iar: Nu mori, mă, Gheorghiță, nici nu ești rănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
clipele următoare când mi-a spus că dacă se sfârșește războiul și dacă Dumnezeu Îi ajută lui să trăiască până atunci, el jură să vină să trăiască aici, În satul ăsta cu mănăstirea sau În cel de dincolo de cota 505. „Dom’le sublocotenent, mi-a zis, dumneavoastră nu știți, da’ ce urăsc io cel mai mult pe lumea asta nici nu e războiul, e balta. Balta Împuțită În timpul verii și bătută de viscol iarna, locul În care nu poți decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
moș Gheorghe Buldulea, dar cei tineri nu prea. apoi am cârpit cămașa, era aproape distrusă și strigam cu grai tare: unde ești nevastă să mă vezi ce fac io acuma! când să ne ducem la masă ne trezim că ia dom’ Căpitan Soroagă comanda companiei și ne „culcă“ de câteva ori. drepți, culcat, drepți, culcat! - mă, ce l-o fi apucat p-ăsta? când colo, ce să vezi, era din cauza la doi grăjdari că i-a prins că jucau rișca. Dom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
dom’ Căpitan Soroagă comanda companiei și ne „culcă“ de câteva ori. drepți, culcat, drepți, culcat! - mă, ce l-o fi apucat p-ăsta? când colo, ce să vezi, era din cauza la doi grăjdari că i-a prins că jucau rișca. Dom’ căpitan i-a prins. Carnet de regie: Spandau - penitenciar din Berlin cu o capacitate de 600 de locuri plasat În responsabilitatea Aliaților. Zid Înconjurător de mai mulți kilometri, cinci turnuri de control, gard electric cuplat la tensiunea de 4000 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
omu’ În vedere, cum ar veni. Am venit ieri dimineață cu trenul și era să plătesc și amendă. Era un controlor mai al dracu’ și unu’ mai cumsecade. Încă la urmă ne-am Înțeles, da’ vezi că doamna nevasta lu’ dom director când a văzut capra a zis că nu-i trebuie și că să plec cu ea de unde am venit. Dom’ director că nu, ea că pleacă d’aici! Până la urmă m-am dus la uzină și l-am schimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mai al dracu’ și unu’ mai cumsecade. Încă la urmă ne-am Înțeles, da’ vezi că doamna nevasta lu’ dom director când a văzut capra a zis că nu-i trebuie și că să plec cu ea de unde am venit. Dom’ director că nu, ea că pleacă d’aici! Până la urmă m-am dus la uzină și l-am schimbat pe paznicu’ dă zi și i-am zis că stau eu de serviciu până la patru dimineața și pă urmă să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
să-l văd. Abia peste o săptămână, Împreună cu Zare Popescu, merg să-l vizitez pe bătrân. E acasă acum și spunea că s-a Însănătoșit, de a doua zi ar vrea să se ducă la muncă. Spune: „Mai credeam eu, dom’le profesor, să ajung să văd cu ochii ziua de azi? Să mă mai salvez atunci cu inundațiile? Să apuc să trăiesc și după un cutremur ca ăla de acum două luni?“ Apoi Îmi povestește că a fost bolnav „dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]