9,274 matches
-
se oferea posibilitatea unui nou Început. După o jumătate de oră, chinezul În vârstă se strecură și el afară, În grădină, și o Întrebă pe Kitty, Într-o franceză cu puternic accent chinez: — Vă plac aceste sculpturi ale lui Rodin, domnișoară? — Sunt minunate! răspunse Întorcându-se spre el și zâmbindu-i. Și imense! Originalele pe care le-am văzut În Europa erau parcă mai mici, nu? — Totul e supradimensionat aici, spuse bătrânul uitându-se În sus, la una dintre statui care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
că există anarhiști În Bel Air. Credeam că trebuie să joci după reguli ca să ajungi aici. — Nici eu nu știam că există taximetriști comuniști În Beverly Hills. Credeam că un taximetrist se ferește de culoarea roșie, glumi la rândul ei. — Domnișoară, dă-mi voie să-ți spun că-mi placi. — Carlos, nu te deranja să mă perii. Sunt lefteră. N-o să-ți crească bacșisul. Nu-ți voi da nici un ban peste ceea ce ți-a dat domnul acela, zise ea obraznic. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
voinice. Venise înainte o fată slabă, cu privirea visătoare, care mie mi-a plăcut foarte mult. Tata, însă, nici nu s-a uitat bine la ea că i-a și trântit ușa în nas, mințind: „Locul nu mai e liber, domnișoară”. Apoi s-a îndepărtat bombănind: „Asta a greșit adresa. Căuta o mânăstire”. În schimb, cum a zărit-o pe Luchi, i-au scânteiat ochii. Era cam șleampătă, dar masivă, impunătoare, cu șolduri late și cu părul lucios și negru. „Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
altfel decât idiot, deoarece eram foarte stingherit și, pe de altă parte, hotărât să trec peste orice reținere. Laura m-a fixat, curioasă, cu ochii ei oblici, apoi cu obișnuitul ton mușcător m-a întrebat dacă mă înțepase ceva. „Nu, domnișoară”. „Atunci?” Părul scurt îi dădea un aer băiețesc, ștrengăresc, care contrasta cu buzele groase, senzuale. Era, cum o văzusem pe fereastră, înaltă, subțire, ca un șarpe care dansează în aer și-și fascinează victima. Aștepta să zic ceva, să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fericit pe Aristide mulțumindu-i afectuos. Aveam datorită lui un motiv să mă duc la laborator, la Laura, a cărei lipsă o simțeam chiar în acele condiții, fiindcă puterea fără plăcere nu valorează mai mult decât o zdreanță de lux. — Domnișoară, i-am strigat din ușă Laurei a doua zi dimineață, am fost trimis la dumneata pentru analize. — Cine te-a trimis? a întrebat ea încurcată. Am vrut să-i răspund firesc: „Aristide”. Dar ceva m-a împins în ultima clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
urzelile puse la cale de Anticrist. Planul susținătorilor lui Nilus era să-l facă să fie numit preot ortodox În așa fel Încât, luînd-o În căsătorie pe Elena Alexandrovna Ozerova (o nevastă În plus sau În minus nu mai conta), domnișoară de onoare a țarinei, să devină confesorul suveranilor. „Eu sunt un om blând“, zicea Belbo, „dar Încep să bănuiesc că poate uciderea Romanovilor a fost o operație de deratizare.“ Până la urmă, la un moment dat partizanii lui Philippe Îl acuzaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
un efluviu de parfum franțuzesc, două adolescente de cincisprezece ani, amețitoare, examinează scoica lumii pe care sînt pe cale să o Înghită cu un crud nesaț. Apoi, faimosul prezentator al unui show de televiziune pătrunde În hol, cu pași mici, de domnișoară, În pantofii de tenis marcă proprie. O echipă TV Îl urmează Îndeaproape, În frunte cu un reporter ras, strălucind ca o oglindă stomatologică. Un grup de ruși avînd În mîini pahare mari de la Maxdrip, cu double mocha cappucino, dă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
femei frumoase. Nu ne-am mai văzut de mult așa că toate sporovăim, Fato, ți-ai tras un inel nou În clitoris, Iubito, ia să-ți văd și eu ținta aia nou din limbă, chestii de-astea, de-ale fetelor. Apoi domnișoarele de onoare, haha, asta e o glumă de-a noastră, aranjează echipamentul, cîrligele din tavan, frînghiile de mătase, bicele. Scuză-mă, iubitule, pot să mai beau unul? — Cu plăcere? Ce-ai de gînd să faci cu băiatul ăsta? Întreabă Wakefield
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
În față, cam la un metru distanță, privindu-se În ochi. Acum vine partea nostimă. Okay, avem și coloană sonoră, bucata asta minunată cîntată de Cele Trei Grații S&M - tocmai au scos un CD. Rostim cu toatele un toast, apoi domnișoarele de onoare se așează În spatele fiecărei doamne cu o pisică-cu-nouă-cozi, biciuindu-le ușor pe fesele goale și trimițîndu-le pe iubițele una către alta. Ajung doar atît de aproape cît să li se atingă țîțele, apoi se despart, și iar una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
despart, și iar una către alta și nu se pierd din ochi. Au loc doar cît să li se pupe țîțele și nimc altceva, cu excepția faptului că se tot privesc În ochi. Muzica intră În crescendo la momentul ăsta și domnișoarele de onoare le biciuiesc de-a binelea acum și În ochi le apar lacrimi, am niște prim-planuri grozave, dar nu se pierd din ochi. Se re-dedică, Înțelegi. Pot Îndura durerea pentru cealaltă, e ca o ofrandă, suferă pentru că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Se re-dedică, Înțelegi. Pot Îndura durerea pentru cealaltă, e ca o ofrandă, suferă pentru că se iubesc. Am o imagine grozavă cu dîrele de pe fundurile și spatele lor, le poți vedea cum transpiră, nu răni, nu sînge, nimic de genul ăsta. Domnișoarele de onoare sînt profesioniste, dacă se rupe pielea, sîngele care curge ostoiește durerea și durerea e tot șpilul. Și exact cînd par gata să leșine, fetele le coboară și le așează pe un pat acoperit cu flori și toată adunarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
o înfuria la culme pe ziarista din Fran era, în fond, faptul că fotografia apăruse pe prima pagină. Or fi fost nunțile un subiect constant în ziarele locale, dar, de obicei, nu ajungeau pe prima pagină decât dacă una din domnișoarele de onoare era un tigru sau dacă fericitul cuplu își făcea intrarea ca la helischi. Francesca avea o bănuială că era mâna lui Jack Allen, redactorul-șef de la Express și coșmarul vieții lui Fran. Jack își făcuse ucenicia la ziarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
după ce-l ochise pe domnul doctor Laurence Westcott. — Luați astea. Sunt croasanți. Băiatul se chiora nedumerit la ce era în pungă în timp ce Henrietta demara în trombă. — Ei, Shane! zbieră la celălalt puști. Ce naiba e ăla „coasand“? Stau de vorbă cu domnișoara Francesca Tyler? Sau ar trebui să spun doamna Francesca Tyler? Tonul plin de sarcasm o făcu pe Fran să se îndrepte în scaun și să se oprească din scris. Probabil că era vreun localnic furios care suna să se plângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
că arată de parcă ar fi descins din Tineri stagiari îndrăgostiți. — Pentru numele lui Dumnezeu, Stevie, se oțărî Fran, simțindu-se vinovată. Mă întrebam pur și simplu dacă n-am putea face un reportaj despre secția lui, atâta tot. — Iar încântătoarea domnișoară redactor-șef de la Woodbury Citizen ar putea să scrie articolul ea însăși în loc să trimită vreun tânăr reporter necioplit? Apropo de tinerii reporteri neciopliți, tonul lui Stevie deveni deodată serios, cred că e momentul să ridici moralul trupelor. Ține-le un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
fi fost o insultă pe față. El o făcu însă, chiar și așa, luând comanda cuiva de la capătul barului, care stătea cu spatele la ea. Fran se pregătea să protesteze zgomotos, dar o voce i-o luă înainte. — Cred că, de fapt, domnișoara Tyler era înainte. Se întoarse spre ea și zâmbi. Era Jack Allen. — Dă-mi voie să iau eu asta, insistă el când barmanul îi întinse o tavă încărcată cu o duzină de pahare. — N-am vrea să le verși pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
mame a întrebat dacă poate să-i pună bebelușului numele Laurence, efectiv a început să plângă. Această imagine aproape că o copleși pe Fran. În spatele lor ușa se deschise înainte să apuce să răspundă. Sper că nu i-ai făcut domnișoarei Tyler capul calendar vorbindu-i despre bunătatea și altruismul meu, Moira, o dojeni Laurence. Moira crede c-aș fi bun de Papă. Zău c-ai face o treabă mult mai bună decât celălalt individ. Ăla n-a fost în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Așa am făcut întotdeauna de-atunci. — Chiar și când ieși cu tata în oraș? întrebă Sophie rânjind. Mi-l și închipui luându-și nasul la purtare, iar pe tine luând autobuzul 29 spre casă. — Nu-ți bate joc de mine, domnișoară. La cum te îmbraci, nu ți-ar strica o bancnotă de cinci lire în cizmă cât de curând. — Dar de ce aș avea nevoie de o bancnotă de cinci lire? Tata mi-a făcut cadou un telefon mobil și un credit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Fran începură să i se închidă ochii, capul îi alunecă pe bancheta moale și, după un minut sau două, adormi buștean. Jack, care o privise amuzat, se aplecă spre Stevie. — Cred că ar trebui să o ducă cineva acasă pe domnișoara redactor-șef. Stevie oftă și se întinse să-și ia haina. Din bucătărie veneau cele mai îmbietoare arome. — Ai dreptate. I-a dat târcoale o răceală toată săptămâna și a lăsat-o fără vlagă, mititica. Ăsta e cel mai frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
fi avut nevoie de cine știe ce scuză, de fapt. Se întoarse cu două pocale care l-ar fi mulțumit și pe un senior medieval revenit acasă după ce împroșcase cu săgeți la Crecy. Când e nunta? Soph și Lottie pot să fie domnișoare de onoare? — Da, te rog! se entuziasmă Lottie. Pot să port o rochie albă cu fundițe roz, ciorapi de dantelă, balerini roz și flori naturale în păr ca Samantha? Lottie se afla la vârsta la care cel mai important lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și flori naturale în păr ca Samantha? Lottie se afla la vârsta la care cel mai important lucru în viață era să ții pasul cu de-alde Samantha. — Sam spune că nu e o nuntă adevărată dacă nu ai șase domnișoare de onoare și un moment de karaoke la petrecere. Fran chicoti. Nu reușea să și-l închipuie pe Laurence ținând isonul la Staying Alive. — Maa-mă, zău așa! Sophie cea de șaisprezece ani era stânjenită la culme de tupeul maică-sii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să și-l închipuie pe Laurence ținând isonul la Staying Alive. — Maa-mă, zău așa! Sophie cea de șaisprezece ani era stânjenită la culme de tupeul maică-sii. — Las-o pe mătușica Fran să hotărască dacă vrea să ne aibă ca domnișoare de onoare sau nu. Poate că vrea să facă doar cununia civilă. — Sigur că nu, dragă. Asta o lași pentru data viitoare, nu-i așa, Fran? Pentru când îți dai seama că ai făcut o greșeală teribilă cu primul soț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
vrei să atragi atenția asupra celui de-al doilea, ca nu cumva să fie la fel de dezastruos. Nu c-ar fi cazul, desigur, adăugă ea grăbită, nu cu minunatul domn doctor Westcott. — Bineînțeles că mi-ar plăcea la nebunie să fiți domnișoare de onoare. M-am gândit că ar putea fi ceva pe tema Zânele Florilor. Lottie ar putea să fie Zâna Cerceluș în roz și violet și, Soph, aș zice, poate, Zâna Năsturel pentru tine, în verde și portocaliu, sau ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
la asta. Știa că lucrul ăsta avea să-i enerveze pe amândoi, dar, cu toate astea, îl spuse. Mama are dreptate, ar trebui să alegem o dată, să știi. E nevoie de timp pentru toate, Francesca, plusă Camilla. Lista invitaților, rochiile domnișoarelor de onoare. La ce fel de invitații te-ai gândit? Ai putea să mi le arăți și mie? E genul de persoană care verifică invitațiile ca să se asigure că sunt scrise cu litere îngroșate, își zise Fran enervată. Și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
trebui într-adevăr să-mi iau viața în mâini și să ajung la o decizie. Oripilând-o pe vânzătoare, Lottie intră țopăind, cu o gogoașă mare cu ciocolată în mână. — Putem să mergem acum să ne uităm la rochiile pentru domnișoarele de onoare? Te rooog! — Asta ar trebui să fie un deliciu, promise Henrietta. Sophie visează la o bluză deasupra buricului de velur alb și Lottie înclină mai degrabă spre o combinație între Fragonard și Pocahontas. Ce-ar fi să faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
fața îi era suptă și răutăcioasă. — Pentru că e un boșorog pervers, de-aia. Fran o antipatiză instantaneu. Domnule polițist, ce s-a întâmplat mai exact? Polițistul, tânăr, crud și stânjenit la culme, șovăi. Phyllis se ivi gâfâind, în spatele lui Fran. — Domnișoara spune că domnul s-a expus în mod indecent în fața ei. — Era în tufișurile de acolo, insistă duduia cea dotată. Arătă înspre un pâlc de copaci care coborau spre lac. — Oh, Doamne, Ralph, se isteriză Phyllis. Cum a putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]