6,588 matches
-
Peter de Oldenburg și a soției acestuia, Prințesa Therese de Nassau-Weilburg. Cunoscut la curtea Țarului Nicolae al II-lea ca Ducele , el a fost tatăl conților și conteselor von Zarnekau. A fost al șaptelea copil și al treilea fiu al Ducelui Peter de Oldenburg și a soției acestuia, Prințesa Therese de Nassau-Weilburg. Familia Oldenburg era o ramură mai tânără a Casei de Holstein-Gottorp, era o casă ducală mică aflată la granița Germaniei cu Danemarca. În timpul secolului al XVIII-lea, Ducii de
Constantin Petrovici de Oldenburg () [Corola-website/Science/335393_a_336722]
-
I al Rusiei între 1801 și 1825, perioada Războaielor Napoleoniene. În 1808, când Oldenburg a fost invadată de trupele franceze și olandeze, Petru I, Marele Duce de Oldenburg și prinț-episcop de Lübeck și-a trimis cel de-al doile fiu, Ducele George de Oldenburg, să stea în Rusia la rudele sale, familia imperială rusă. La 3 august 1809, Ducele George de Oldenburg, bunicul lui Constantin Petrovici, s-a căsătorit cu Marea Ducesă Ecaterina Pavlovna a Rusiei, fiica Țarului Pavel I. Căsătoria
Constantin Petrovici de Oldenburg () [Corola-website/Science/335393_a_336722]
-
trupele franceze și olandeze, Petru I, Marele Duce de Oldenburg și prinț-episcop de Lübeck și-a trimis cel de-al doile fiu, Ducele George de Oldenburg, să stea în Rusia la rudele sale, familia imperială rusă. La 3 august 1809, Ducele George de Oldenburg, bunicul lui Constantin Petrovici, s-a căsătorit cu Marea Ducesă Ecaterina Pavlovna a Rusiei, fiica Țarului Pavel I. Căsătoria a fost aranjată în grabă, ca un mijloc de a evita o nuntă forțată cu Napoleon Bonaparte, iar
Constantin Petrovici de Oldenburg () [Corola-website/Science/335393_a_336722]
-
fiica Țarului Pavel I. Căsătoria a fost aranjată în grabă, ca un mijloc de a evita o nuntă forțată cu Napoleon Bonaparte, iar mariajul s-a dovedit unul fericit. Ecaterina Pavlovna a fost sora favorită a Țarului Alexandru I iar Ducele George de Oldenburg a devenit favorit la curte. Ei au avut doi copii. Cel de-al doilea fiu al lor, Ducele Petru Georgievici de Oldenburg, tatăl lui Constantin Petrovici, s-a născut în 1812. Constantin Petrovici a avut șapte frați
Constantin Petrovici de Oldenburg () [Corola-website/Science/335393_a_336722]
-
Bonaparte, iar mariajul s-a dovedit unul fericit. Ecaterina Pavlovna a fost sora favorită a Țarului Alexandru I iar Ducele George de Oldenburg a devenit favorit la curte. Ei au avut doi copii. Cel de-al doilea fiu al lor, Ducele Petru Georgievici de Oldenburg, tatăl lui Constantin Petrovici, s-a născut în 1812. Constantin Petrovici a avut șapte frați și surori. Sora lui Alexandra s-a măritat cu un Romanov în timp ce alți doi frați s-au căsătorit cu membri ai
Constantin Petrovici de Oldenburg () [Corola-website/Science/335393_a_336722]
-
să vândă fructe, pepeni, legume și produse agricole în străinătate. În noiembrie 1894, Țarul Alexandru al III-lea s-a îmbolnăvit de befrită și a murit. Când Țarul Nicolae al II-lea a urcat pe tron, el i-a permis Ducelui Constantin Petrovici și familiei sale să se întoarcă la Sankt Petersburg.
Constantin Petrovici de Oldenburg () [Corola-website/Science/335393_a_336722]
-
mari după moartea lui Sigismund. Dreptul ereditar al Elisabetei era de fapt destul de subțire, tatăl ei dobândindu-l prin căsătoria cu prima sa soție, regina Maria, Elisabeta nefiind descendenta ei. În același an, Sigismund a logodit-o pe Elisabeta cu Ducele [[Albert al II-lea al Germaniei|Albert al V-lea de Austria]], pe atunci în vârstă de 14 ani și membru al [[Casa de Habsburg|Casei de Habsburg]]. Regina Barbara era foarte nepopulară în rândul nobilimii, care era ofensată de
Elisabeta de Luxemburg () [Corola-website/Science/335470_a_336799]
-
să-i dividă pe conducătorii revoltei și să-i facă să se predea. Datorită rezultatului pozitiv al revoltei, care îi provocase multe dureri de cap lui Ludovic al XIV-lea, este numit Cavaler al Ordinului Saint-Esprit și primește titlul de duce. După numeroasele înfrângeri suferite de francezi în perioada 1704-1708, primește comanda armatei franceze din Țările de Jos. Aici, pe 11 septembrie 1709, (bătălia de la Malplaquet) se confruntă cu trupele imperiale, sub comanda Prințului Eugen de Savoia, dispuse pe flancul drept
Claude Louis Hector de Villars () [Corola-website/Science/331909_a_333238]
-
comanda armatei franceze din Țările de Jos. Aici, pe 11 septembrie 1709, (bătălia de la Malplaquet) se confruntă cu trupele imperiale, sub comanda Prințului Eugen de Savoia, dispuse pe flancul drept și trupele engleze, olandeze, prusiene și de Hanovra, sub comanda Ducelui de Marlborough, pe flancul stâng. A fost una din cele mai crunte bătălii ale secolului și s-a sfârșit cu o victorie formală a trupelor imperiale care i-au constrâns pe francezi să se retragă în Valenciennes, dar cu un
Claude Louis Hector de Villars () [Corola-website/Science/331909_a_333238]
-
33 de ani, ambițios și arogant nu ascultă sfaturile lui Vauban și folosește o tactică de asediu diversă. După 117 zile de asediu, pe 7 septembrie, armata franceză este decimată de armatele unite ale Prințului Eugen de Savoia și ale Ducelui de Savoia. După eșecul asediului de la Torino, La Feuillade este demis și în 1708 își vinde regimentul de infanterie. În 1716 devine "Pair al Franței", iar în 1719 renunță la postul de guvernator al Dauphiné. Dat uitării în timpul domniei lui
Louis d'Aubusson de la Feuillade () [Corola-website/Science/331913_a_333242]
-
ca fiind una certă și, pornind de aici, deduce că presupusul tată al acestui pretendent, Barbu Neagoe sau Barbu Basarab a domnit la un moment dat în Țara Românească: "„E greu de crezut că atâtea personalități europene: papa, împăratul romano-german, ducele Bavariei, conducerea Veneției, regele Spaniei și alții s-ar fi lăsat înșelați dacă Barbu, tatăl pretendentului de la 1565-1566 nu ar fi domnit efectiv. De vreme ce a domnit trebuie să fi fost principe al Țării Românești”." Trebuie spus că emiterea de astfel
Barbu Craiovescu al III-lea () [Corola-website/Science/332020_a_333349]
-
al X-lea, Beatrice de Castilia, terenul avea să fie returnat moștenitorilor lor. În 1263 Alfonso al X-lea a returnat Algarve regelui Portugaliei. În 1254 Alfonso al X-lea a semnat un tratat de alianță cu regele Angliei și Ducele de Aquitainia, Henric al III-lea, sprijinind-l în războiul împotriva lui Ludovic al IX-lea al Franței. În același an, sora vitregă a lui Alfonso a renunțat pentru totdeauna la pretențiile sale asupra Ducatului de Gasconia. Ascensiunea lui Sancho
Casa de Ivrea () [Corola-website/Science/331419_a_332748]
-
a venit nici un ajutor din partea Spaniei, Francesco s-a aliat cu Franța, prin mijlocirea Cardinalului Mazarin. Cand însă el nu a reușit să cucerească Cremona, si cum situația din Războiul de Treizeci de Ani părea să fie favorabilă pentru Spania, Ducele a solicitat un acord cu Mazarin. El a returnat serviciul Franței prin căsătoria fiului și moștenitorului sau Alfonso cu Lăură Martinozzi, nepoata lui Mazarin. După succesul rezistenței față de invazia spaniolă de pe teritoriile lor din Milano, el a luptat alături de Franța
Francesco I d'Este, Duce de Modena () [Corola-website/Science/331435_a_332764]
-
a avut probleme cu nobilii săi, care credeau că el va fi docil și ușor de condus pentru dorințele lor, însă au descoperit că este inflexibil. În scopul de a produce un moștenitor, el s-a căsătorit cu Agnes, fiica Ducelui Willaim al IX-lea, Duce de Aquitania. După ce s-a căsătorit, soția sa a născut o fiică, Petronilla, care a fost logodită cu Ramon Berenguer al IV-lea, Conte de Barcelona, la vârsta de un an. Contractul de căsătorie, semnat
Dinastia Jimenez () [Corola-website/Science/331477_a_332806]
-
Elisabeta Eleonore de Brunswick-Wolfenbüttel (30 septembrie 1658 - 15 martie 1729) a fost fiica cea mare a Ducelui Anthon Ulrich de Brunswick-Wolfenbüttel și a soției acestuia, Juliane de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Norburg. Elisabeta Eleanor s-a căsătorit de două ori. La 2 februarie 1675 la Wolfenbüttel, ea s-a căsătorit cu prințul Johann Georg de Mecklenburg, însă mirele a murit cinci
Elisabeta Eleonore de Brünswick-Wolfenbüttel () [Corola-website/Science/336957_a_338286]
-
a căsătorit de două ori. La 2 februarie 1675 la Wolfenbüttel, ea s-a căsătorit cu prințul Johann Georg de Mecklenburg, însă mirele a murit cinci luni mai tărziu. La 25 ianuarie 1681 la Schöningen, ea s-a recăsătorit cu Ducele Bernhard I de Saxa-Meiningen. Mariajul lor a fost descris ca fiind unul fericit deși ea nu a împărtășit interesul lui pentru alchimie și în domeniul militar. Eșisabeta Eleonore iubea muzica. Ea i-a insuflat și soțului ei interes asupra muzicii
Elisabeta Eleonore de Brünswick-Wolfenbüttel () [Corola-website/Science/336957_a_338286]
-
al VII-lea de Baden-Durlach (1647-1709) și a soției acestuia, Augusta Marie de Holstein-Gottorp (1649-1728). În momentul nașterii sale, era al treilea copil în viață a cuplului. În 1697, ea s-a căsătorit la Baden-Wurttemberg într-o dublă ceremonie cu Ducele Eberhard Ludwig de Württemberg (1676-1733). Părinții lui erau Wilhelm Ludwig de Württemberg și Magdalena Sibylla de Hesse-Darmstadt. Cuplul a legat cele două dinastii luterane care conduceau sudul Germaniei. Căsătoria Joannei a fost sărbătorită în Elveția, unde curtea din Baden a
Joanna Elisabeth de Baden-Durlach () [Corola-website/Science/336963_a_338292]
-
În 1704, el a luat pate la Bătălia de la Blenheim și mai târziu a fost numit comandant al armatei de pe Rin. În 1707 a devenit mareșal al trupelor swabe în Războiul Succesiunii Spaniole. Eberhard Ludwig de Württemberg a fost primul Duce, care a trăit în mod deschis cu o metresă, Wilhelmine von Grävenitz (1686-1744). Căsătoria lui morganatică din 1707 cu ea a fost considerată un scandal. Prin intervenția împăratului Carol al VI-lea, căsătoria bigamă a trebuit să fie anulată și
Joanna Elisabeth de Baden-Durlach () [Corola-website/Science/336963_a_338292]
-
la Ludwigsburg. Între timp, Johanna Elisabeth, a continuat să locuiască la vechiul castel din Stuttgart. Totuși, ea a refuzat să accepte divorțul. Decesul timpuriu al fiului ei, în 1731, a amenințat să treacă Württemberg liniei catolice secundare. Din cauza acestui pericol, Ducele Eberhard Ludwig a rupt legătura cu Wilhelmine de Grävenitz și a sperat să conceapă un moștenitor legitim cu soția sa, Johanna Elisabeth. Vârsta înaintată a cuplului și decesul iminent al Ducelui la 31 octombrie 1733 au zădărnicit acest plan. Johanna
Joanna Elisabeth de Baden-Durlach () [Corola-website/Science/336963_a_338292]
-
să treacă Württemberg liniei catolice secundare. Din cauza acestui pericol, Ducele Eberhard Ludwig a rupt legătura cu Wilhelmine de Grävenitz și a sperat să conceapă un moștenitor legitim cu soția sa, Johanna Elisabeth. Vârsta înaintată a cuplului și decesul iminent al Ducelui la 31 octombrie 1733 au zădărnicit acest plan. Johanna Elizabeth a supraviețuit soțului ei mai mult de 20 de ani. Ea a trăit ca văduvă la Castelul Kirchheim și a murit la Schloss Stetten. A fost înmormântată la biserica castelului
Joanna Elisabeth de Baden-Durlach () [Corola-website/Science/336963_a_338292]
-
Ducele Eberhard Ludwig (18 septembrie 1676 - 31 octombrie 1733) a fost al 10-lea duce de Württemberg, din 1692 pâînă în 1733. Eberhard Ludwig s-a născut la Stuttgart și a fost al treilea copil al Ducelui Wilhelm Ludwig de Württemberg
Eberhard Ludwig, Duce de Württemberg () [Corola-website/Science/337011_a_338340]
-
Ducele Eberhard Ludwig (18 septembrie 1676 - 31 octombrie 1733) a fost al 10-lea duce de Württemberg, din 1692 pâînă în 1733. Eberhard Ludwig s-a născut la Stuttgart și a fost al treilea copil al Ducelui Wilhelm Ludwig de Württemberg și a soției acestuia, Magdalena Sibylla de Hesse-Darmstadt. După moartea timpurie și neașteptată a tatălui său în 1677, curtea regală a decis să acorde regența unchiului său, Frederic Karl, Duce de Württemberg-Winnental. În 1693, împăratul Leopold
Eberhard Ludwig, Duce de Württemberg () [Corola-website/Science/337011_a_338340]
-
neașteptată a tatălui său în 1677, curtea regală a decis să acorde regența unchiului său, Frederic Karl, Duce de Württemberg-Winnental. În 1693, împăratul Leopold I l-a numit Duce de Württemberg pe tânărul de aproape 17 ani Eberhard Ludwig. Proaspătul duce nu arăta interes pentru treburile guvernamentale. El a fost desctis de contemporanii săi drept superficial și influențabil. Cel mai important, comportamentul său a condus la soarta politică a țării sale, aceasta fiind decisă în mare măsură de către consiliul său. Ducele
Eberhard Ludwig, Duce de Württemberg () [Corola-website/Science/337011_a_338340]
-
duce nu arăta interes pentru treburile guvernamentale. El a fost desctis de contemporanii săi drept superficial și influențabil. Cel mai important, comportamentul său a condus la soarta politică a țării sale, aceasta fiind decisă în mare măsură de către consiliul său. Ducele a preferat vânătoarea și a lăsat administrația țării sale în mâinile consilierilor săi. În 1697, s-a căsătorit cu Joanna Elisabeth de Baden-Durlach. Cu puțin timp înainte de 1700, el l-a vizitat pe regele Ludovic al XIV-lea al Franței
Eberhard Ludwig, Duce de Württemberg () [Corola-website/Science/337011_a_338340]
-
Eberhard Ludwig, a mutat capitala ducatului de la Stuttgart la Ludwigsburg. Ducesa Joanna Elisabeta de Baden-Durlach a rămas în palatul regal din Stuttgart. Decesul timpuriu al fiului lui, în 1731, a amenințat să treacă Württemberg liniei catolice secundare. Din cauza acestui pericol, Ducele Eberhard Ludwig a rupt legătura cu Wilhelmine de Grävenitz și a sperat să conceapă un moștenitor legitim cu soția sa, Johanna Elisabeth. Vârsta înaintată a cuplului și decesul iminent al Ducelui la 31 octombrie 1733 au zădărnicit acest plan.
Eberhard Ludwig, Duce de Württemberg () [Corola-website/Science/337011_a_338340]