6,495 matches
-
proaspătului preot, care, apoi, primește Sfânta Împărtășanie și spune o rugăciune specială. Prin hirotonire, oameni care au fost aleși din rândul credincioșilor sunt deosebiți pentru slujbele bisericii. Timp îndelungat, un candidat la preoție va urma cursurile unui seminar. Candidații la episcopie sunt hirotoniți de alți cel puțin doi episcopi. Veșmintele neliturgice ale episcopului includ: camilafca și epanokameloukion (voal) (care sunt prinse împreună și formează klobuk în tradiția rusă), împreună cu mantia, toate acestea fiind specifice monahismului.
Hirotonire () [Corola-website/Science/318214_a_319543]
-
1989, noua conducere a Spitalului Clinic Județean Arad s-a gândit că pe lângă asistența medicală acordată pacienților săi, ar fi binevenită și asigurarea unei asistențe religioase care să ajute la refacerea sănătății celor internați. Astfel, s-a luat legătura cu Episcopia Ortodoxă a Aradului, Ienopolei și Hălmagiului, și cu contribuția directă a P.C. preot Roman și cu binecuvântarea P.S. episcop Timotei, odată cu sărbătorile Crăciunului 1990, s-a început săvârșirea slujbelor ortodoxe pentru bolnavi în toate duminicile și sărbătorile religioase. Pentru început
Biserica de lemn din Groșeni () [Corola-website/Science/318233_a_319562]
-
libertatea religioasă totală și sunt protejate împotriva discriminării, organizațiile în cele mai multe cazuri nu au garantat statutul de Organizație Non-Guvernamentală (ONG) și drepturile adiționale. Orice "Landeskirche" protestantă (biserică ce are o jurisdicție canonică extinsă pe unul sau mai multe landuri) sau episcopie catolică are delegat sectant de la care obțin informații despre mișcările religioase. Înainte de-al doilea război mondial; aproape 2/3 din populația Germaniei era protestantă; iar 1/3 era Romano-Catolică. În nordul și nord-estul Germaniei, în special, Protestantismul domina. În
Demografia Germaniei () [Corola-website/Science/319533_a_320862]
-
După sfârșitul primului război mondial și recunoașterea Unirii Transilvaniei cu România prin Tratatul de la Trianon, partea de est a traseului a ajuns pe teritoriul României și a fost preluată de compania feroviară română de stat CFR. Gările din Biharkeresztes și Episcopia Bihor (astăzi cartier al orașului Oradea) au ajuns stații de frontieră. Între anii 1940 și 1944, ca urmare a Dictatului de la Viena, întregul traseu s-a aflat din nou pe teritoriul Ungariei. După eliberarea nordului Transilvaniei de către Armata Română în
Calea ferată Püspökladány–Oradea () [Corola-website/Science/319550_a_320879]
-
creat de în 1970, iar în 1988 acesta a fost complet incorporat în Universitatea din Balamand. Institutul funcțioanează ca principal seminar de instruire teologică pentru clerul și laicatul Patriarhiei. Sfântul Sinod al Antiohiei îl cuprinde pe patriarh și pe toți episcopii eparhioți. Acesta se întrunește în fiecare primăvară și toamnă pentru a dezbate problemele Bisericii, pentru a alege episcopii sau pe patriarh, după caz. Patriarhul și Sfântul Sinod conduc Biserica Antiohiei pe calea dreptei credinței, a păstrării disciplinei ecleziastice și a
Patriarhia Antiohiei () [Corola-website/Science/319840_a_321169]
-
ca principal seminar de instruire teologică pentru clerul și laicatul Patriarhiei. Sfântul Sinod al Antiohiei îl cuprinde pe patriarh și pe toți episcopii eparhioți. Acesta se întrunește în fiecare primăvară și toamnă pentru a dezbate problemele Bisericii, pentru a alege episcopii sau pe patriarh, după caz. Patriarhul și Sfântul Sinod conduc Biserica Antiohiei pe calea dreptei credinței, a păstrării disciplinei ecleziastice și a urmării poruncilor lui Hristos. Pe lângă Sinodul propriu-zis, un organism sinodal general se întrunește de două ori pe an
Patriarhia Antiohiei () [Corola-website/Science/319840_a_321169]
-
au determinat ca unele documente să precizeze acest moment ca dată a edificării bisericii. Datorită stării deplorabile în care a ajuns, biserica fost demolată în primăvara anului 2002. Situația apărută după dispariția bisericii a fost una mai delicată, reprezentanți ai Episcopiei greco-catolică din Cluj afirmând că această biserică a fost demolată abuziv, scopul fiind acela de a împiedica retrocedarea bisericii. Cei care au participat la demolarea și arderea lemnelor au invocat ""stadiul avansat de degradare, ce putea duce, la un moment
Biserica de lemn din Solona, Sălaj () [Corola-website/Science/319013_a_320342]
-
Provinciei Transilvania observatorul astronomic, biblioteca și toate colecțiile personale, împreună cu clădirea și terenul aferent, ca structuri cu caracter public, oferind acces deschis la colecții oricui era interesat. După moartea episcopului, între 1799-1826, au avut loc procesele intentate capitlului diecezan și Episcopiei de Transilvania de către familia episcopului Batthyány. În 1826 Tribunalul din Debrecen a hotărât definitiv și irevocabil că dreptul de administrare a Fundației Batthyány aparține capitlului diecezan. În anul 1843 profesorii de la liceul romano-catolic din Alba Iulia au început aici, pe lângă
Biblioteca Batthyaneum () [Corola-website/Science/319019_a_320348]
-
1582) , și o parte din Codex Aureus, cu evangheliile lui Matei și Marcu din secolul al IX-lea. După Unirea Transilvaniei cu România din 1918 și până la naționalizarea din 1949 institutul astronomic, stația meteo și biblioteca au rămas în administrarea Episcopiei Romano-Catolice de Alba Iulia, fiind scutite de impozite și de alte obligații financiare de către Statul Român. Biblioteca a fost confiscată în anul 1949 fără inventar și atribuită statului prin hotărâre judecătorească, pe baza cererii consiliului popular al raionului, în ciuda faptului
Biblioteca Batthyaneum () [Corola-website/Science/319019_a_320348]
-
1921 și au fost finalizate la mijlocul lunii septembrie 1922, la 8 octombrie având loc sfințirea și primirea hramului Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, în memoria primului întregitor al românilor și patron al evenimentului. Din 1975 lăcașul servește drept catedrală a Episcopiei Ortodoxe de Alba Iulia. Catedrala Încoronării din Alba-Iulia este inclusă în "Lista monumentelor istorice din România", având codul de clasificare . În curtea acestei biserici a avut loc în data de 15 octombrie 1922 ceremonia de încoronare a Regelui Ferdinand și
Catedrala Încoronării din Alba Iulia () [Corola-website/Science/319124_a_320453]
-
i se aduce cuvinte de ocară de către toți cei care veneau în duminica respectivă la biserică. O altă piesă de mare valoare documentar-istorică este Cazania copiată de Popa Ioan în anul 1728 pentru satul Surduc, manuscris păstrat azi în Biblioteca Episcopiei Ortodoxe Române din Oradea. De aici au fost aduse în anii trecuți mai multe cărți vechi, astfel că azi la biserica din Surduc se mai păstrează doar: Apostol, Triod și un Minei, toate din secolul al XVIII-lea; Penticostarion, Blaj
Biserica de lemn din Surduc, Bihor () [Corola-website/Science/319187_a_320516]
-
și restaurată în parcul Mănăstirii Curtea de Argeș. După construirea unei noi biserici mai mari, comunitatea a uitat încetul cu încetul vechea bisericuță. Ajunsă într-o stare proastă, biserica a fost restaurată de către specialiștii Muzeului Județean Argeș, cheltuielile fiind suportate din fondurile Episcopiei. Construită în anul 1785 de către dascălul cărturar "Ilie Drăgănuleanul", biserica face parte alături de biserica de lemn din Podu Broșteni, județul Argeș și de cea din Palanga, județul Vâlcea din "Rezervația de arhitectură și artă bisericească" înființată în parcul Mănăstirii Curtea de Argeș
Biserica de lemn din Drăganu-Olteni () [Corola-website/Science/319340_a_320669]
-
cu pioșenie pragul șubrezit de ploi. În istoria monumentului, anul 1988 reprezintă momentul incontestabilei sale renașteri, prin strămutarea în parcul Mănăstirii Curtea de Argeș, operație extrem de dificilă efectuată cu trudă și dăruire de către colectivul de specialiști ai Muzeului județean Argeș, cu cheltuiala episcopiei și cu blagoslovenia ierarhului Calinic Argeșeanul. În această nouă vatră hărăzită de destin, biserica de lemn din Drăganu-Olteni dăinuie ca o impresionantă mărturie în timp despre arta remarcabilă a "crucerului Marin" și a ucenicilor săi: "„Ioan crucer sin Radu crucer
Biserica de lemn din Drăganu-Olteni () [Corola-website/Science/319340_a_320669]
-
Bărbălătești este componentă a Protopopiatului Curtea de Argeș din cadrul Eparhiei Argeșului și Muscelului. Biserica Sfântul Ioan Botezătorul a funcționat ca filială a Parohiei Valea Iașului până la 1 iulie 1997, când, cu binecuvântarea P.S. Calinic, Episcop de Argeș și Muscel, prin Decizia Sf. Episcopii nr. 1133/1997 devine biserică parohială. Pisania bisericii ne oferă informații despre istoricul acesteia: „"Cu ajutorul lui Dumnezeu s-a ridicat această biserică în anul 1800. Nu se cunoaște ctitorul. La sfîrșitul sec. XIX s-a adăogat pronaosul și tinda și
Biserica de lemn din Bărbălătești () [Corola-website/Science/319342_a_320671]
-
din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Storojineț (în ). Autoritățile habsburgice au desființat Schitul Broscăuți în baza Ordonanței Imperiale din 19 iunie 1783 a împăratului Iosif al II-lea (1780-1790), trecând toate pământurile și fondurile administrate de Episcopia Rădăuților "sub povățuirea stăpânirii împărătești și a crăieștii măriri" . Conform datelor din Arhiva de Stat a regiunii Cernăuți, în anul 1894, în districtul Cernăuți urban din cele 15 școli primare existente 12 aveau ca limbă de predare româna (o școală
Broscăuții Vechi, Storojineț () [Corola-website/Science/315523_a_316852]
-
din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Storojineț (în ). Autoritățile habsburgice au desființat Schitul Jadova în baza Ordonanței Imperiale din 19 iunie 1783 a împăratului Iosif al II-lea (1780-1790), trecând toate pământurile și fondurile administrate de Episcopia Rădăuților "sub povățuirea stăpânirii împărătești și a crăieștii măriri" . După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Jadova a făcut parte din componența României, în Plasa Flondoreni a județului Storojineț. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucrainieni
Jadova, Storojineț () [Corola-website/Science/315532_a_316861]
-
din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Vășcăuți (în ). Autoritățile habsburgice au desființat Schitul Zamostea în baza Ordonanței Imperiale din 19 iunie 1783 a împăratului Iosif al II-lea (1780-1790), trecând toate pământurile și fondurile administrate de Episcopia Rădăuților "sub povățuirea stăpânirii împărătești și a crăieștii măriri" . În anul 1811, satul Zamostea și o parte din moșia Bănila au fost vândute lui Andrei Gafencu cu 70.350 florini. După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul
Zamostea, Vijnița () [Corola-website/Science/315590_a_316919]
-
artiștilor, din școala de la Laz, lui Savu zugravul, care semnează icoana Deisis pe care consemnează: ,1808 în rândul acestor icoane au umblat Pavel Opriș, și cu muerea lui Stana”, iar în 1810, pe aceea a Arhanghelului Mihail (aflate în Colecția Episcopiei Alba Iulia), ca și lui Simion zugravul, întruniți la pictarea sfeșnicelor, bogat sculptate, pe care le semnează, în ,aprilie 1827, Sava zugrav, Simion zugrav, Laz”. Lucrările de salvare, din 1918, executate de Cosor Ion, nu au fost lipsite de grija
Biserica de lemn din Pianu de Sus () [Corola-website/Science/315641_a_316970]
-
Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Stăneștii de Jos (în ). Autoritățile habsburgice au desființat Schitul Ostra în baza Ordonanței Imperiale din 19 iunie 1783 a împăratului Iosif al II-lea (1780-1790), trecând toate pământurile și fondurile administrate de Episcopia Rădăuților "sub povățuirea stăpânirii împărătești și a crăieștii măriri" . După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Ostra a făcut parte din componența României, în Plasa Ceremușului a județului Storojineț. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni
Ostra, Cozmeni () [Corola-website/Science/315720_a_317049]
-
din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Zastavna (în ). Autoritățile habsburgice au desființat Schitul Babin în baza Ordonanței Imperiale din 19 iunie 1783 a împăratului Iosif al II-lea (1780-1790), trecând toate pământurile și fondurile administrate de Episcopia Rădăuților "sub povățuirea stăpânirii împărătești și a crăieștii măriri" . La începutul secolului al XIX-lea, a fost înființată în sat o fabrică de zahăr . După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Babin a făcut parte din componența
Babin, Zastavna () [Corola-website/Science/315774_a_317103]
-
însemnând -În Woerden totul aparține de Saint Martin, adică biserică din Utrecht-. Episcopul de Utrecht a primit terenuri, în primul rând de la regii franci, si mai târziu de la împărații Sfîntului Imperiu Român, în special de la Otto I. În anul 1024 episcopii au fost făcuți Prinți ai Sfanțului Imperiu Român și nouă episcopiei princiara din Utrecht a fost formată. În jurul anului 1000 AD așezarea se limitată la albia râului, restul fiind mlaștini. Episcopii au folosit nouă lor autoritate pentru a stimula folosirea
Woerden () [Corola-website/Science/315821_a_317150]
-
Utrecht-. Episcopul de Utrecht a primit terenuri, în primul rând de la regii franci, si mai târziu de la împărații Sfîntului Imperiu Român, în special de la Otto I. În anul 1024 episcopii au fost făcuți Prinți ai Sfanțului Imperiu Român și nouă episcopiei princiara din Utrecht a fost formată. În jurul anului 1000 AD așezarea se limitată la albia râului, restul fiind mlaștini. Episcopii au folosit nouă lor autoritate pentru a stimula folosirea terenurilor neutilizate. Concesii au fost acordate pentru coloniști, care au desecat
Woerden () [Corola-website/Science/315821_a_317150]
-
în Suceava, întrucât trebuiau să țină servicii religioase și în alte localități: Gura Humorului, Vatra Dornei, Borșa, Sighet, Colomeea, Sniatin, Cernăuți și Siret. Prin Decretul Sfântului Scaun din 11 aprilie 1796, parohiile romano-catolice din Bucovina au fost scoase de sub jurisdicția Episcopiei de Bacău și încorporată în Arhiepiscopia de rit latin din Lemberg. La cererea credincioșilor din Bucovina, prin decretul imperial nr. 16866 din 11 noiembrie 1811, emis la Viena de împăratul Francisc I (1792-1835), au fost înființate cinci parohii: Siret, Suceava
Biserica Sfântul Ioan Nepomuk din Suceava () [Corola-website/Science/316633_a_317962]
-
fost construită o capelă cu hramul Sf. Maximilian Maria Kolbe în cimitirul din Bulai. Slujba de sfințire a capelei a fost celebrată la 7 august 1984 de către Mons. Petru Gherghel, "ordinarius ad nutum Sanctae Sedis cum munere administratoris apostolicis" al Episcopiei Romano-Catolice de Iași și viitor episcop de Iași. În anul 1994, Parohia Suceava avea în grija sa spirituală un număr de 996 de familii cu 2.512 de suflete: români, poloni, nemți, armeni, ucraineni. Parohia Suceava avea în acel timp
Biserica Sfântul Ioan Nepomuk din Suceava () [Corola-website/Science/316633_a_317962]
-
decan de Bucovina, luându-se în considerație disponibilitatea, prudența și experiența sa, așa cum este menționat în document. Exercitarea acestui oficiu de către pr. Iosif Doboș a început cu ziua de 1 mai 2010. În prezența pr. Isidor Mocanu, poenitentiarius magnus al Episcopiei Romano-Catolice de Iași, duminică, 2 mai 2010, în cadrul sfintei Liturghii comunitare, a avut loc luarea în posesie a mandatului încredințat “usque ad beneplacitum”, așa cum se stipulează în document, adică până la noi dispoziții. În duminica de 16 mai 2010, de sărbătoarea
Biserica Sfântul Ioan Nepomuk din Suceava () [Corola-website/Science/316633_a_317962]