6,279 matches
-
chivotul legii și coroana lui Christos ar fi fot fabricate dintr-un astfel de lemn. În vis, salcâmul are așadar o dimensiune spirituală, mai ales pentru persoanele care îi cunosc simbolismul. Merișor, chiparos, tisă Acești copaci cu frunziș persistent simbolizează eternitatea și nemurirea. Evocă dorința de durată, de angajare și de stabilitate a celui ce visează. Însă, dat fiind că sunt adesea prezente în cimitire, aceste conifere pot indica, în mod paradoxal, teama de moarte. Cedru Pe lângă semnificația de eternitate, înălțimea
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
simbolizează eternitatea și nemurirea. Evocă dorința de durată, de angajare și de stabilitate a celui ce visează. Însă, dat fiind că sunt adesea prezente în cimitire, aceste conifere pot indica, în mod paradoxal, teama de moarte. Cedru Pe lângă semnificația de eternitate, înălțimea trunchiului și a ramurilor face din cedru întruchiparea măreției sufletului și a înălțării spirituale, în timp ce soliditatea lemnului îl asociază cu forța și cu puterea. Stejar Stejarul este copacul cel mai încărcat de simboluri și cel mai venerat în toate
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
a cerului (galben, culoare solară). În toate culturile, este expresia forțelor transcendente și cosmice. Galbenul mai evocă munca de transformare și de maturizare. Este asimilat cu recolta, secerișul, cerealele. Aurul are aceeași simbolistică, la care se adaugă inalterabilitatea. Galbenul reprezintă eternitatea. Semnifică depășirea limitelor. Inspiră emoții pozitive: bucurie, fericire, stare de bine interior. Simbolizează bogăția materială și spirituală. Kaki Kakiul reia și combină semnificațiile verdelui și brunului (vezi aceste cuvinte). În inconștient, este legat de armată și de război. Poate exprima
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
contestă mitul poporului ales cu care se maimuțăresc ivriții și unicitatea revelațiilor ce ar fi curs puhoi numai în căpățînele acestora datorate faptului că sînt tăiați împrejur, beteșug mult iubit de Iahwiță cu cornițe. El nu recunoaște preexistența sufletului sau eternitatea materiei, însă în alte privințe el a urmat în-deaproape ideile lui Filon asupra creației. Dumnezeu, din bunătatea și iubirea Sa, a creat lumea Ideilor, cerul și pămîntul, nevăzutele; și, potrivit acestui model, Cuvîn-tul a dat formă și substanță universului material
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
fie infinitatea, fie pe zero; un univers care nu se bazează pe niciunul dintre aceste concepte nu are logică. Aristotel a disprețuit într-atât ideea de neant, încât a ales varianta universului etern și infinit în defavoarea celui vid; spunea că eternitatea timpului era o „potențială“ infinitate, precum infinitele subdiviziuni ale lui Zenon. (Era o exagerare, însă mulți învățați au crezut-o; unii au optat chiar și pentru povestea creației, ca o dovadă în plus a existenței lui Dumnezeu. Filozofii și teologii
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
un evlavios creștin. Dacă se întâmplă să urmezi această cale, sunt două posibilități. Dacă ești un creștin credincios și nu există Dumnezeu, când vei muri, efectiv vei dispărea în neant. Dar dacă există Dumnezeu, mergi în rai și trăiești pentru eternitate în sânul fericirii supreme: în infinitate. Astfel, rezultatul așteptării unui creștin este de: Valoare scontată = ∞ În definitiv, o jumătate de infinitate este tot o infinitate. Deci, rezultatul așteptării unui creștin este infinit de mare. Acum, ce se întâmplă dacă ești
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
există Dumnezeu - nu te alegi cu nimic din faptul că dreptatea e de partea ta. La urma urmei, în cazul în care nu există Dumnezeu, nu există nici rai. Dar dacă te înșeli și Dumnezeu există, ajungi în iad pentru eternitate: în infinitatea negativă. Ca atare, rezultatul așteptării unui ateu este de: probabilitate de ½ de a dispărea în neant ½ × 0 = 0 probabilitate de ½ de a ajunge în iad </formula> Valoare scontată = ∞ Infinit negativ. Mai rău de atât nu se poate. Un
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
nouă limba veche și-n țeleaptă", pe care o cunoștea atît de bine și o iubea atît de mult". E de invidiat puterea de sinteză a scrisului caragealean ca și capacitatea de proiecție a poeziei eminesciene în universalitatea spațiului și eternitatea timpului: "Lucrarea ce un mare artist ca Eminescu o lasă este, cu toate calitățile și defectele ei, ceva sfînt, fiind-că în ea se întrupează pipăit, și pentru o viață mai durabilă chiar decît a neamului său întreg, gîndiri și simțiri
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
nu-l premiase pe Caragiale) și îi preferă proximitatea și dincolo de limitele vețuirii pămîntești: "Unul din puținii oameni cu care aș vrea să mă întîlnesc și pe lumea cealaltă. C-un asemenea tovarăș m-aș bizui să-nfrunt și urîtul eternității." Duiliu Zamfirescu (Duilă, Zuiliu Damphirescu în versiunea lui Caragiale) a fost foarte afectat de afronturile comediografului ("grosolănia lui Caragiale și naivitatea mea mă făceau să sufăr groaznic.") pînă cînd va remarca "infinita nestatornicie a simțirii sale"; nu l-a iertat
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
durat doi ani..." Trufia însă, acea fără margini trufie a lui Mateiu pe care, ca poet, o proclamă și în versuri (" Că margini nu cunoaște păgâna-mi semeție / Afară de trufie nimic n-avut-am sfânt.") a produs și o victimă care, din eternitate, va reprezenta o veșnică acuză; redau faptele așa cum le-a reconstituit Șerban Cioculescu, reprimîndu-mi orice comentariu: "Mai acum 50 de ani și mai bine funcționa în locuința Margaretei Miller-Verghi din actuala stradă Gabriel Peri, cercul artistic Maison d'Art, frecventat
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
în care pare a nu-l fi așezat nici autorul său) este un concept ale cărui sensuri se apropie de imaginea mitologică a nostalgiei începuturilor. Gustave Thibon sugerează că "eterna reîntoarcere" asigură omului ceea ce-i lipsea după ce "Dumnezeu a murit": eternitatea. Doar în clipa refacerii ființei sale, viața este viață ca atare; în rest, ea este coruptă. Degradarea vieții omului își află temeiul în actul desăvârșitor al umanului: evaluarea. Ceea ce dă măreție omului îi și tocește măreția. De altminteri, reevaluarea este
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
apropie de final, spațiul „celulei” lui Victor invadează exteriorul, astfel încât ultimele imagini au un desen geometrizat, de tragedie supratemporală, în care killerul „orb” cu ochelari negri al Siguranței e o întru chipare a destinului, moira, fatum, ananké, care proiectează în eternitate sacrificiul lui Victor. Puținii spectatori ai Zidului nu ieșeau de la film mai comuniști decât intraseră, dar puteau trăi un moment de emoție artistică autentică. Filip cel bun (1975) sau Mistica metalurgiei În 1975, programul de industrializare forțată al lui Ceaușescu
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Proza criticilor, București, 1983; Ion Creangă. Spațiul memoriei, Iași, 1984; Hortensia Papadat-Bengescu, București, 1985; ed. 2, Iași, 2002; Profiluri epice contemporane, București, 1987; Literatura subiectivă, vol. I: Jurnalul intim. Autobiografia literară, București, 1989; Albumul Iași, Iași, 1994 (în colaborare); Cimitirul Eternitatea, Iași, 1995 (în colaborare); Prin Iașii de odinioară, Iași, 1995 (în colaborare); Salonul refuzaților, Iași, 1993; Poarta lumii. Jurnal în China, Iași, 1999; Istoria literaturii române. Portrete contemporane, I, Iași, 2003. Repere bibliografice: Al. Călinescu, Istorie literară, CL, 1983, 8
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287442_a_288771]
-
o expresie adecvată. Filozoful francez stabilește, totodată, "Adevărul" operei, drept criteriu de măsurare a exemplarității și universalității ei: Ceea ce artistul a văzut, vom revedea și noi, fără îndoială, dar nu în același mod; dar dacă el a văzut ceva pentru eternitate, efortul pe care l-a facut pentru a îndepărta voalul, se impune imitației noastre. Opera lui este un exemplu care ne servește drept lecție. Iar eficacitatea lecției se măsoară exact prin adevărul operei [s.n.]. Adevărul poartă în el o putere
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
ajung la o astfel de înțelegere, superioară, a iubirii, doar traversând "Valea întunecată și Umbră"79, i.e., încercarea morții, care apare, astfel, drept o condiție a renașterii spirituale, a descoperii unui "al șaselea simt" (estetic), ce îi poartă spre pragul eternității. Poe însuși, atrăgea atenția, în altă parte, asupra acestei distincții 80, a cărei origine o găsim în "Symposium"-ul platonician: Scopul meu a fost să sugerez că, în timp ce principiul semnifică, pur și simplu, Aspirația Umană spre Frumusețea Celesta, acest Principiu
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Inspirat de un extaz vizionar generat de frumusețea de dincolo de mormânt, el se străduiește să anticipeze, prin noutatea multiforma a combinației dintre lucrurile și gândurile ce există în Timp, o parte a acelei frumuseți ale cărei elemente, probabil, aparțin doar Eternității; iar rezultatul unui astfel de efort, din partea unor suflete înzestrate corespunzător, reprezintă ceea ce oamenii a căzut de acord să numească Poezie 35. Poe știe că transpunerea estetică nu poate fi niciodată un echivalent riguros al experienței senzoriale. Adevărul descrierii este
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
post-mortem, înainte de regăsi în Aidenn regatul cunoașterii, sensul mousike...". Atunci are loc renașterea să (co-naisance)46 care conduce la cunoaștere adevărată, prin operațiunile unui al "saselea simt" (gustul, în sensul de percepție a frumuseții absolute), prin care omul atinge pragul eternității. Tot aici este exprimată și ideea conform căreia, poetului, singurul capabil de a înțelege armonia și frumusețea divină a universului, îi revine sarcina de a arăta semenilor săi cum să depășească condiția lor temporală, existența lor pământeasca, ce a devenit
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Dar o viață atât de neobișnuită posedă totuși, ascunsă sub o comoară, permanentă fundamentală a unei conștiințe care nu se sprijină pe nimic [...] eul pur, element unic și monoton al ființei înseși, regăsit, pierdut datorită lui însuși, ce locuiește, în eternitate, în intuiția noastră [s.n.]; această notă profundă a existenței controlează, când o ascultăm, complexitatea condițiilor și formelor de existență [...] Nu propria persoană ridică geniul la un înalt grad, pentru că a renunțat să se mai gândească la ea și pentru că pus
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
este și va fi pașnic/eroic/harnic și talentat etc. -, Partidul, națiunea, ș.a.m.d.; verbul putea aparține sferei semantice a existenței, a edificării, a rezistenței, a creației: orice atribut al excelenței asociat uneia dintre ipostazele Sinelui avea acces la eternitate. Îndărătul acestei pompoase triade, al obsesiei imperative a continuității multimilenare, regăsim o voință faustică de încremenire a timpului. Istoriografia oficială îmbălsăma astfel poporul român abstractizat într-un regim de istoricitate al eternei reîntoarceri, cu o logică de taxidermist care confunda
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
2002. TĂNASE Stelian, Miracolul Revoluției: o istorie politică a căderii regimului comunist, Humanitas, București, 1999. TISMĂNEANU Vladimir, Communism and Post-Communism in Romania: challenges to democratic transition, National Council for Eurasian and East European Research, Washington, 1998. TISMĂNEANU Vladimir, Stalinism pentru eternitate, Polirom, Iași, 2005. TURCESCU Robert, în dialog cu Valeriu STOICA, Istorie recentă 100%, Humanitas, București, 2009. UNGUREANU Mihai Răzvan, Întodeauna loial. Note diplomatice pentru o Românie modernă, 2005-2007, Polirom, București, 2008. VASILE Radu, Cursă pe contrasens. Amintirile unui prim-ministru
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Paris, Colin, 2005. 18 Zoe Petre, în L. Boia (ed.), Mitologiile comunismului românesc, Humanitas, București 1994; Gail Kligman, The Politics of Duplicity: Controlling Reproduction in Ceausescu's Romania, University of California Press, Los Angeles 1998. 19 Vl. Tismăneanu, Stalinism pentru eternitate, Iași, Polirom, 2005. 20 Secolul XX, România literară, Viața românească, chiar și Contemporanul, cândva o redută a marxismului, cărora li se adăugau revistele studențești Echinox la Cluj și Opinia studențească la Iași. 21 K. Verdery, Compromis și rezistență. Cultura română
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
stângăciile. Femeia cibernetică este o palidă reluare în context de tehno-ficțiune a temei clasice despre intimitatea dintre creator și opera sa: un profesor inventator creează simulacrul robotizat al femeii iubite, iar aceasta se arată nedemnă de o asemenea proiecție în eternitate. Seria Potirul Sfântului Pancrațiu și Damen-vals abundă în naivități, degringoladă cu alură de aventură, momente de tip „banc cu extratereștri”. Respectând rețeta genului, M. își definește recurențele la nivel de personaje (arheologul investigator Nicolae Ionescu, omul de știință Raminagrobis și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288123_a_289452]
-
-se la a-l naționaliza pe Adam (însămânțând în el și Eva germenii tuturor națiunilor ce aveau să se actualizeze odată cu căderea în istorie). Pentru a include națiunea în planul divin original și pentru a împăca în același timp ideea eternității națiunii cu datele istoriei biblice și sociale care arată fără dubiu că națiunile nu au făcut parte din creația divină, Stăniloae introduce concepția de creaționism germinativ. Să îl lăsăm pe Stăniloae însuși să dea glas acestei bizare acrobații argumentative prin
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ibidem, p. 40). Neîndoielnic, la baza tipului național românesc stă modelul dumnezeesc etern al ortodoxiei - aceasta este teza axială a întregului volum. "Națiunile sunt [...] eterne în Dumnezeu" (ibidem, p. 44), premisă majoră din care se desprinde cu necesitate logică concluzia eternității românești. Această sarcină conclusivă a fost preluată de M. Eliade (1990, II) [1935], în paginile articolului cu titlu sugestiv, "România în eternitate" (pp. 127-129). Mai puțin dogmatic decât Stăniloae, dar compensând prin credința în posibilitatea de eternizare a României prin
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Națiunile sunt [...] eterne în Dumnezeu" (ibidem, p. 44), premisă majoră din care se desprinde cu necesitate logică concluzia eternității românești. Această sarcină conclusivă a fost preluată de M. Eliade (1990, II) [1935], în paginile articolului cu titlu sugestiv, "România în eternitate" (pp. 127-129). Mai puțin dogmatic decât Stăniloae, dar compensând prin credința în posibilitatea de eternizare a României prin creație culturală, Eliade definește naționalismul autohton nu doar prin "marea iubire pentru morții și pămîntul nostru", ci mai ales prin "setea de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]