6,379 matches
-
în rezervoare, la ora actuală, gaze pentru zece-douăsprezece ore de lucru normal, sau pentru patruzeci de ore de funcționare cu debit minim, să nu fim obligați să oprim vreo secție... "Zece-douăsprezece ore de lucru normal!", rețin eu, străpuns de un fior plăcut, senzație ce-o am de obicei cînd îmi încolțește în minte rezolvarea artistică a vreunui personaj dintr-o lucrare literară. Bărbatul blond s-a uitat o clipă spre Brîndușa, apoi și-a mutat din nou privirea asupra mea. Luați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
morală cum dracu o fi arătînd ăla!?... Eu vreau să fiu OM... Tac și aștept începutul ciclului. Vocea lui Vlad devine gravă și hotărîtă. Încerc să mă gîndesc la ce mi-a spus el, dar nu pot: simt cum un fior neplăcut mă scutură. De ce?! Vlad a vrut și a reușit să rămînă un om de rînd. (Nu cred că "om mic" e bine spus. Poate că-i un om slab, mai slab decît îl credeam eu.) Un capăt din cartonul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cînd cu mîna de perete, ca un om beat. La scări, mă odihnesc un timp, îmi tamponez nasul, apoi încep să urc treptele cîte una, sprijinindu-mă la fiecare pas de balustradă. Scrîșnesc din cînd în cînd la cîte un fior de durere, care mă face să mă poticnesc, dar nu vreau să mă opresc; trebuie să ajung în cameră și să mă întind pe pat. În întunericul de pe scări, imediat ce trec de etajul trei, observ o femeie îmbrăcată într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tine, Gaby cu humour și afecție, Pauline cu sagacitate, cu maturitate și ușoară melancolie. [...] 1 ianuarie 1948 [...] N’am plâns, Monica, n’am plâns. Și nici nu am blestemat; am strâns pumnii de singurătatea și tristețea ce mă zguduie ca fiorii de friguri. Eri după masă, în fața lui Neș, am depus jurământul de credință RPR (Rep. Pop. Rom.); acolo ni s’a comunicat lucruri ce vor apare (sic) și în jurnale, dealtminteri: că liceul unde profesez se va numi de acum
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
într-o puzderie de cioburi. Când am răspuns: „Da, [pe] fiica mea“, mi s-a frânt vocea ca într-un hohot (atunci, draga mea, cei care se aflau în sală mi-au zis că toată lumea a simțit un fel de fior de omenie) [...] și am spus: „Scuzați-mă, am să-mi revin imediat; n-aș fi vrut să mă prezint așa“. Iar președintele, un muncitor de treabă, un mare psiholog, sever și aspru, mi-a spus, evident ca să-mi facă un
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ei. Dar e legal. Au verificat.) Nunta o să aibă loc la casa părinților ei din Hampshire și o să fie valuri de șampanie, un cal cu trăsură... și, cel mai important, eu am să fiu domnișoara de onoare! Gândul îmi dă fiori de nerăbdare. Abia aștept. Nu doar să fiu domnișoară de onoare, ci și s-o văd pe Suze, să-mi văd părinții și casa. Ieri mi-am dat seama că n-am mai fost în Anglia de peste șase luni, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
întorc prin piață. În principiu, îmi place la nebunie totul, la New York. Poate cu excepția mamei lui Luke. Dar, totuși. Acasă e acasă. În clipa în care ajung la etajul doi, se aude muzică venind dinspre apartamentul nostru și simt un fior de anticipație. Ăsta trebuie să fie Danny, care îi dă bice cu treaba. Te pomenești c-o fi și terminat deja! Rochia mea e gata! Danny Kovitz stă deasupra noastră, în apartamentul fratelului lui, și el a devenit unul dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Nu-i așa? Fac o piruetă. E o rochie superbă, nu? Și îmi vine atât de bine... — Eu nu vorbeam de rochie, spune Luke. Ochii lui îi întâlnesc pe ai mei cu o strălucire cu subînțeles, și mă trece un fior de încântare. Suze e îmbrăcată? adaugă el. Voiam să-i urez toate cele bune. A, da, zic. Intră. Hei, Luke, n-o să ghicești niciodată. De două zile mor să-i spun lui Luke despre copilul lui Suze, iar acum cuvintele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mireasa își jură credință unul altuia. Mă opresc cu crema hidratantă în mână și îmi privesc reflexia în oglinda veche din dormitor. — Eu, Becky, murmur solemn. Eu, Rebecca, te iau pe tine, Luke. Cuvintele astea arhicunoscute parcă te iau cu fiori pe șira spinării, nu-i așa? — Să-ți fiu... să-mi fii... soț legiuit. La bine, în bogăție... Mă opresc și mă încrunt, confuză. Parcă nu sună bine. Oricum, o să învăț cuvintele atunci, când se apropie momentul. Ideea e că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Sheldon a lucrat pentru multe staruri de la Hollywood, spune Robyn, coborând și mai mult glasul. Când ne vedem cu el, poți să te uiți puțin prin portofoliul lui. Îți spun, omul e super talentat. — Pe bune? Simt că mă cuprind fiori de încântare. Sună extraordinar! — Bine! Se uită la ceas. Acum, trebuie să fug, scumpo. Dar ținem legătura. Îmi strânge mâna, dă șampania pe gât și se grăbește spre ușă - iar eu rămân uitându-mă în urma ei, încă transportată de imaginile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
eu: începeți cu lucrurile de bază. Gândiți-vă la necesitățile dumneavoastră zilnice - și porniți de aici. Dacă aveți nevoie de mine, strigați-mă! — Super! Mulțumesc foarte mult! Bud se îndepărtează și eu mă uit în jur prin magazin, cu un fior de nerăbdare. N-am mai fost atât de încântată de când eram mică și-i scriam lui Moș Crăciun. Și, chiar și atunci, mami se uita peste umărul meu și zicea chestii de genul: „Nu cred că Moș Crăciun poate să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de acord. Așa că vreau doar să-ți dau ăsta... Îmi aruncă un zâmbet scurt, în timpul căruia îi zăresc dinții strălucitori și îmi înmânează un plic alb consistent, după care îi dă unul identic și lui Luke. Îl iau, cu un fior de nerăbdare. Vedeți? Elinor a devenit deja mult mai prietenoasă. E ca în Dallas. Probabil vrea să mă ia asociată la cine știe ce companie de familie sau ceva de genul ăsta, pentru a-mi ura bun venit în dinastie. Dumnezeule, da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
rudă? — Un prieten. Dumneavoastră? — Soțul meu Ken, spune femeia. A făcut un bypass. — O, Doamne! Îmi... pare foarte rău. Încerc să-mi închipui cum m-aș simți dacă Luke ar fi pe patul ăla de spital și mă ia cu fiori pe șira spinării. Ar trebui să fie OK, dacă are și el puțină grijă de el. Eh, bărbații ăștia! Cred că lor nu li se poate întâmpla nimic. Clatină din cap. Dar, când ajungi aici... începi să-ți dai seama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Când vine momentul să comandăm, eu cer o ciocolată caldă, în timp ce Suze scoate un pliculeț de ceai și i-l dă chelnerului. — Ceai de frunză de zmeură, îmi explică. Întărește uterul. Pentru naștere. — Aha, încuviințez. Pentru naștere. Normal! Simt un fior pe șira spinării și zâmbesc repede, pentru a-mi camufla spaima. În adâncul sufletului, nu sunt prea convinsă de chestia asta cu minunea de a da viață. Pe bune, uite la burtoiul lui Suze! Uite la mărimea unui nou-născut. Cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
bugetul va fi stabilit... deciziile finale aparțin Clientului... orice încălcare a prezentului contract sau anulare a evenimentului, pentru indiferent ce motiv... restituire... 30 de zile... plata se va face într-o singură tranșă... De asemenea...“ Citesc cuvintele care urmează cu fiori de gheață pe șira spinării. „De asemenea, în eventualitatea anulării evenimentului, în cazul în care Clientul se va căsători în maximum un an de la data anulării, acesta se obligă să plătească o penalizare de o sută de mii de dolari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mai lejer. Nu e o ghicitoare cu premiu! Se vede din elicopter. Știu foarte bine ce faci. Am prieteni în Surrey. Care m-au informat. Îmi întâlnește privirea cu o expresie victorioasă în ochi și simt că mă ia cu fiori pe șira spinării. Nu. Te rog, nu. Nu acum, când am reușit să ajung până aici. Cred că ai un mic secret pe care ai uitat să-l împărtășești invitaților tăi. Își ia o față plină de compasiune. Nu e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
departe de vreme ce prefectura insista cu o altă adresă (6967) datată 10 august, când armata română era În plin război de neatârnare a națiunii. Față de tonul precedentei, aceasta fusese și mai dură, aproape ultimativă lucru care Îi va fi dat fiori și furnicături pe șira spinării bietului polițai hușean: „Vă repet Ordinul No. 6158 relativ la reserviștii care nu sau prezentat când au fost chemați pentru conducerea convoiului de 100 căruțe la București și vă invit (subl.ns.) ca să’mi dați urgent
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
1877: „(...) Dl.Ministru de Resbel Îmi comunică că este mare necesitate de scame pentru răniți și să se caute de a se procura prin ofrande căci aseminea material nu se poate cumpăra”. Documentul trimis Poliției Huși degajă și acum un fior inconfundabil de adâncă emoție: „Subscrisul are onoare a vă ruga, Domnule Polițaiu, ca să faceți călduros apelu la inimele tuturoru dameloru din orașu, ca să bine voiască a considera că răniții sunt frații noștri care șiau pus pepturile loru pentru apăraria scumpei
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
terenuri suficiente, care să ne permită mai Întâi să ne organizăm În felul arătat mai sus, iar prisosul de teren să fie folosit pentru arături”. Probabil, numai perspectiva umilitoare de a da bice boilor la arat le vor fi dat fiori reci pe spate unor oameni care nu făcuseră altceva În viața lor decât comerț angro cu cereale sau tinichigerie, ceasornicărie, covrigi, pâine, și multe altele. Toate aceste planuri venite „de sus” i-a convins Încă o dată pe viitorii beneficiari
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
I.C. Frimu, Ana Ipătescu, etc.>>”. Cenzorul se supărase pe ignoranța realizatorului care nu băgase de seamă că noua denumire a străzii IC Frimu era, de doar câteva zile, Fagului! La tipografia din Bârlad, o constatare care va fi dat ceva fiori reci angajaților de-acolo: „La controlul efectuat la data de 14 aprilie 1964 Împreună cu tovarășii Popescu Marin și Trocan, sau găsit În lucru un număr de 6 comenzi care nu purtau viza <<T>> a Împuternicitului”. Cu certitudine, acest „T” Însemna
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
monografii și articole, cronicarul recurge la autoritatea unor autori consacrați, are în vedere referiri din presa vremii (reviste și ziare), memorii, amintiri, arhive, chiar „arhiva autorului”. Un cărturar, un om de cultură el însuși, un spirit nobil (se simte un fior uman, o vibrație caldă, înaripată, în scrisul său, se simte afecțiunea, o anume distincție, un inviolabil respect pentru om) într-un stil îngrijit, ponderat, adecvat profilului inerent al lucrării, de o rară decență și eleganță, autorul reînvie figuri, grupări, școli
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
nu sunt sigură dacă din pricina unor spirite prin jur sau, pur și simplu, a gândurilor care-mi tot treceau prin cap. Admit că de fapt nu m-am simțit complet singură în colibă (?!) și chiar că m-au trecut ceva fiori din când în când. După dezbateri îndelungi referitor la cine doarme unde, Sandra cu Alfonso concluzionează că veranda de la coliba pentru musafiri ar putea fi împrejmuită de pereți, astfel încât să rezulte o altă cameră în care să pot dormi eu
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
stă o femeie bătrână cu un păr lung și cred proaspăt vopsit într-un negru lucios, însoțită de câțiva puradei. O complimentez pentru părul superb, la care îmi oferă o jumătate de zâmbet împreună cu o privire care-mi provoacă un fior neplăcut pe șira spinării și încerc automat să mă mut un milimetru mai departe în îngrămădeala din barcă. De-a lungul călătoriei, canoea oprește din când în când la câte o casă pe malul râului lăsând pe câte cineva să
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
personaje nefolosite și plin de gaguri, faze și motive tematice pe care Spielberg le-a consumat de mult. Nu pare doar autoreferențial, pare autoreverențial : finalul e un fel de Indiana Jones îl întîlnește pe E.T. și întîlnirea n-are nici un fior parcă ar fi două exponate dintr-un muzeu construit de Spielberg în cinstea propriei opere. Pînă la acest anticlimax, filmul e în general plăcut, dar nu decolează cu adevărat decît în vreo două momente (o dată, desigur, pentru secvența aceea de
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
cum din vârful grămezii, alunecă spre mine o carte care parcă spunea: „Eu nu vreau să fiu arsă, eu vreau să fiu citită!” M-am aplecat, am luat-o și am citit titlul cărții: „HRISTOS, LUMINA LUMII”. M-au trecut fiorii și mi-am amintit că am și eu o carte care se numește așa, primită de la tatăl meu. După moartea tatălui meu, fetița mea m-a rugat să iau eu cărțile lui tataie din care el le citea seara, când
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]