7,018 matches
-
vacanțele de peste an, eu și sora, coseam altițe pentru cămășile noastre și ale părinților. (Mama și tata umblau numai național. Aveau cămăși "de purtat" și cămăși "de ținut" (de sărbători). Dacă mama purta cămăși cu motive înflorate, cu mărgele și fluturi, tata în schimb prefera numai cămăși cu "pui" albi (motive naționale). În lada noastră de zestre aveam o mulțime de cămăși cusute, cu diferite culori, care mai de care mai atrăgătoare. Din lână, mama ne mai țesea brâie și catrințe
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
care se pun căldarea, ceaunul sau oala la foc, crăcană). Mai erau niște polițe, o masă, câteva taburele și multe plase pentru scurgerea cașului. Ciobanii, feciori din sat, aveau cămăși înnegrite de funingine și împodobite la poale și mâneci cu fluturi strălucitori. Ei scoteau oile la păscut pe tarlale (toloci) cu iarbă, arvonite de la gospodarii avuți sau de la primărie. La prânz, veneau cu oile la stână, la muls. Toți le mulgeau în donițe de lemn și de prelucrarea laptelui în stână
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și femeile în această zi așteptau cadouri de la cei dragi (prieteni, bărbați etc.). În schimb, ele trebuia să le ofere un mărțișor lucrat de mâna lor. Se întreceau în confecționarea mărțișoarelor. Din timp își procurau mătase albă și roșie, mărgele, fluturi, flori (petale naturale), crenguțe de tisă, mâțișori, pene (foarte mici de păun), plicuri, foi albe etc. Cu multă migală, cu o adevărată măiestrie, lucrau mărțișoarele, dovedind multă ingeniozitate și dibăcie. După ce făceau "cănăfiorii" roșii și albi (care puteau fi niște
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
După ce făceau "cănăfiorii" roșii și albi (care puteau fi niște butucași sau niște rotițe) se trecea la munca cu acul. Pe o hârtie de forma plicului, albă și lucioasă, se țeseau adevărate broderii, cu mătase. Se aplicau apoi mărgele și fluturi, pe crenguțe subțiri (pentru a simula floricele), sau se puneau penele de păun cu mâțișori (de salcie). Câtă creativitate arătau aceste mărțișoare. Erau adevărate creații artistice. Neîntrecute în aplicarea materialelor pe hârtie s-au remarcat și unele prietene apropiate ale
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
la rufe vechi!". Copiii mici se țineau după căruța sa, ca după aur. Erau curioși să vadă lucrurile din enigmatica-i ladă, ce-o avea în căruță. În special fetițelor, le plăceau pieptenii strălucitori, panglicele, mărgelele, hurmuzul, broșele, inele și fluturii. Băieții preferau curelele lucitoare, țipătorile, fluierașele, coifurile, portofelele, praștiile etc. Eu nu m-am lăsat până nu mi-am luat o broșă în formă de inimioară și un pieptene cu mărgele, pe care-l purtam mereu în păr (țop). În
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
etc.). Aici, aveam pe pereți, de jur împrejur scoarțe de lână în trandafiri, țesute de priceputele unguroaice de la Măneuți. Pe o comodă era așezată cu grijă zestrea noastră (a fetelor): lăicere, covoare, sumani, plapome, chilote, perne mari și mici (cu fluturi). Pe grindar, era atârnat, cât e camera de lungă, un scorțăraș (mai îngust ca celelalte scoarțe) tot în trandafiri, respectând modelul lor. Pe masă, era întinsă o față albă, cu dantelă pe margini și pe ea în tișlaif, cusut tare
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
planetă. Era frumos ca un prinț... Corpul bine legat, nu prea înalt, cu un cap expresiv încadrat de un păr blond, bogat, galben-auriu, ochi albaștri strălucitori, un nas bine proporționat cu nări atât de fine încât vibrau ca aripile unui fluture. Era, în întregul lui, un exemplar de o noblețe cuceritoare, manifestând o armonie tulburătoare, naturală și echilibrată în fiecare act banal pe care-l efectua: fie că vorbea, mergea, râdea, mânca sau cânta. Și ce voce, Doamne! Copii, iată o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Din păcate, în ea și cu chipuri, cu ilustre spirite care, între timp, peste timpuri, s-au călătorit în stele. Mă gândesc la un volum antologic, intitulat "Voci din câmpiile Elizee", pentru care am ales de motto următoaruele mele versuri: "fluturele se așează/ pe orizontala crucii/ acoperind o cifra/ din anului"... Carte în care să readuc mărturisirile celor trecuți peste apele Styxului... A.B.Am remarcat că, pe blogul dvs., postați, în foileton, jurnalul scris de-a lungul anilor. Dacă ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
pieptul țeapăn nu se curmă cu cât încerc să ies de sub strânsură cu-atât se cască rana mai ușor și-n oase simt o crâncenă arsură iar zborul slobod e amăgitor îmi intră zgura nemilos în gură și-n juru-mi fluturi cu duiumul mor (Brașov/Galați, ianuarie 2014) Mihaela Albu M-ai întrebat și despre sintagma "mari necunoscuți ai culturii române". Am formulat-o ca titlu pentru un ciclu de conferințe pe care le-am deschis anul trecut la Biblioteca județeană
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
parte din echipele de 'teroriști' din Ardeal. În mai 1948 a fost arestat și închis la Suceava, unde ar fi făcut parte din comandamentul legionar. Deși izolat, ar fi recrutat membri din PNȚ, ca Bică Georgescu, Marius Rusu și Lulu Fluture. A fost izolat la Pitești, în noiembrie 1949, cu Dan Lucinescu, Alexandru Butan și Mărtinuș, pentru ca apoi Țurcanu să îi pună la curent cu acțiunea. Rechizitoriul susține că Dan Dumitrescu i-ar fi transmis lui Țurcanu ordinul comandamentului de a
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
merge bine la Uppsala. Șederea noastră la Santa Barbara ne-a permis să regăsim (vai! pentru șase săptămâni...) un Paradis terestru. Facem baie în ocean, suntem asurziți de păsări, iar noaptea de greieri; inutil să încerc să descriu florile și fluturii... Pe 12 martie ne reîntoarcem, prin Denver, la Chicago. Probabil că ne așteaptă iarna, dar cel puțin nu voi mai avea cursuri... Această scrisoare are și un scop practic. Ați accepta un senior appointment în Hșistory ofț Rșeligionsț aici, la
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
-mi păsa. Luam apă în pumni, mi-o aruncam pe față, pe corp, mă plesneam cu palmele peste pielea învinețită, împroșcam stropii în toate părțile, țopăiam desculț pe pămîntul înghețat, eram în culmea fericirii. Parcă ar fi zburat în jurul meu fluturi și păsări cîntătoare și albine încărcate de polen, într-atît de neverosimilă îmi era bucuria. Nostalgia după penitenciarul Jilava, unde jetul de apă rece alterna cu jetul de apă fiartă, de parcă am fi fost condamnați la dușuri scoțiene și nu la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
tot numai un zâmbet. Abia dacă a închis un ochi și, când a făcut-o, visele pe ea au chemat-o. Dar s-a odihnit și așa, stând mai mult întins și proiectând-o cu mintea pe tavanul gol, având fluturi în stomac, de parcă ar fi fost din nou un adolescent care descoperea dragostea. Nu mai trăise de mult cu atâta inten- sitate. Nu mai avusese de mult o zi așa plină, în care până și fiecare culoare a fost parcă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Sunt, se știe, cazuri ale unor scriitori de limbă „periferică”, suedeză sau albaneză de exemplu, care au făcut „carieră la Paris” sau Într-un alt centru european de cultură. Nici azi nu știu bine de ce „mă’ntorc mereu - contimporan cu fluturii, cu Dumnezeu”, cum cântă Blaga. Dar, revenind la „discuția noastră” despre „vina În istorie”, am avut, cum spuneam, Încă din pubertate, acel reflex suficient de rar ca să pară ciudat - atunci și acum! - de a-mi căuta propria-mi vină, propria
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
un firesc „reflex de oglindă”, „boala” muritorilor, boala numită destin! Și, ca și În chestiunea evocată de noi mai sus, În câteva rânduri, a problematicii, În fond, existențe a conceptului de „sens al vieții” - o „realitate” care, ca și un fluture, când e - când nu e!, la fel și noțiunea de soartă, pe parcursul unei vieți, În cerc sau labirintice, calme sau năvalnice, ne apare ca iluzorie, ca „minciună”, iar alteori, adeseori și pentru cei mai mulți, la modul intempestiv, tresare deodată În fața noastră
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Eleva (fosta) mea, marea artistă la Iași, Îmi scrie mereu, mă pune la curent cu activitatea artistică ieșeană și, ceva mai mult, mă invită la deschiderea unei expoziții (...), cu ramburs de cheltuieli! Drăguța de ea, crede poate că sunt un fluture... să zbor la așa distanță, la 82 ani. Noroc că mai pot zbura... pentru nevoile casei! Îmi pare rău că nici anul acesta n-am putut vizita Fălticeniul (...). Ciuntu a fost la familie, dar tocmai s-a Îmbolnăvit acolo, (...) Încât
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
drumului spre Oprișeni-Buciumeni câmpii verzi, ogoare în care lucrează prășitori și fânețe de luțernă înflorită. În depărtare munții în ceață. Facem printr-un drum printre o fâneață și un lan de orz, apucăm pe lângă locul lui Văsescu, pe sub copaci uriași. Fluturi nenumărați eșiți din pacostea de omizi a anului ăstuia se anină struguri pe albastra miere a ursului. Lia culege floricele. O întreb ce culege. Îmi răspunde cu glasu-i subțirel: "Păpădie! Rochița rândunelei..." Prin șanț în urmă văzuse un fluturaș care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Ași da bucuros mai mult, domnule director, dar n-am. Nu vă supărați! Vă rog cu lacrimi, nu vă supărați! [BUCUREȘTI MILIȚA PETRAȘCU]1*1 27/XI.948 O sculptoriță găsește în atelierul ei, într-o dimineață de ianuarie, un fluture cap-de-mort; un somptuos fluture viu, proaspăt ieșit din gogoașa lui, din pricina căldurii și umezelii din atelier. Soarta lui era, se înțelege, pecetluită. Trebuia să moară în câteva ore, sau în câteva zile, fără să fi străbătut etapele normale următoare ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mult, domnule director, dar n-am. Nu vă supărați! Vă rog cu lacrimi, nu vă supărați! [BUCUREȘTI MILIȚA PETRAȘCU]1*1 27/XI.948 O sculptoriță găsește în atelierul ei, într-o dimineață de ianuarie, un fluture cap-de-mort; un somptuos fluture viu, proaspăt ieșit din gogoașa lui, din pricina căldurii și umezelii din atelier. Soarta lui era, se înțelege, pecetluită. Trebuia să moară în câteva ore, sau în câteva zile, fără să fi străbătut etapele normale următoare ale vieții lui. Nu va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Colindele surprind etapa postliminară a inițierii, când calul și-a confirmat natura sacră în incursiunea mitică, și triumful său este marcat la nivel estetic: „Înfrânat/ Și înșeuat/ Cu șeaua moldovenească,/ Cu pătura tătărească/ Și scările/ Cu turnuri,/ Și frânele/ Cu fluturi,/ Și cioltarul/ Podobit/ Numa-n aur/ Și-n argint”. Acesta este calul eroului întemeietor, primit ca recompensă pentru aducerea capului de leu în suliță: „Frumos dar că îi găteară:/ De-un cal galben ca și-un graur,/ Frâu-i galben
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cât e lehamite...? Un artist spune și se împlinește, pe când un pustnic, de exemplu, ca să se împlinească trebuie să tacă...! E scriitorul un guraliv de nemântuit? Fără darul trăncănelii metafizice, scriitorul ar fi doar un biet vierme incapabil să devină fluture? Nu mă pot imagina în altă postură decât aceasta, sunt un-ins-care-scrie. Totuși, ascultător/ disciplinat cum mă doresc în acest dialog, nu vreau să mă sustrag de la niciuna din probele la care mă supui, așa încât caut un răspuns la întrebarea ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
albă a Securității"). Puțină decență le-ar sta mai bine securiștilor, comuniștii zeloși de ieri și capitaliștii uituci de azi. O întrebare pe care am mai pus-o colegilor noștri: o generație, după părerea mea, e ca o crisalidă de fluture care autodistrugându-se... rămâne. Un fel de "la moartea generației '80 nu plânge nimeni". Ce (ar) rămâne după "decesul" generației noastre? Ca dintr-un Titanic izbit de aisbergul tranziției, din generația noastră rămân, cum de altfel era firesc să se întâmple
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să-mi fie greu să mă retrag. Fiind un marginal, perspectiva mea n-a fost una de tabără. Cred că, la o socoteală, am făcut parte dreaptă, egală, fiecărei generații. O generație, după părerea mea, e ca o crisalidă de fluture care autodistrugându-se... rămâne. Un fel de "la moartea generației '80 nu plânge nimeni". Ce rămâne după "decesul" generației noastre? Optzecismul merită, într-adevăr, un prohod vesel. Pentru că în urma lui rămâne o mare poezie. Și mai sunt șanse să rămână și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
că-i este datoare, că de acolo începe și se sfârșește totul. Însă curând mi-am dat seama că de fapt era capătul lumii, loc ascuns, tăinuit, fără prea mari șanse să se facă evident altcumva decât zborului fragil al fluturilor vara sau înghețurilor crâncene iarna, care-mi lipeau fruntea de fiarele ușilor sau porților din spatele cărora nu puteam ieși... Dar am ieșit nu prea târziu, fascinat de munți, la școlile pe unde ai mei m-au trimis să mă fac
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
iluzie? Toată lumea încearcă reflecția pe seama acestui moment...! 3. Criticul destructurează, prin apucăturile sale, textul, pipăind încheieturile cuvintelor, încercând în dinți caratele versurilor, îți face așchii un poem cât ai clipi. Dar apoi, cu obiectul "crimei" în față, precum cu un fluture dezmembrat în părțile sale componente total neatractive când nu sunt în zbor, nu are cum să nu încerce o reașezare a lucrurilor. Criticul se dovedește, aparent, un cititor impenitent. Dar criticul care nu știe să reașeze cuvintele la loc, până la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]